Școala Colibași dacă ați fi văzut-o cu ceva ani în urmă – și sigur unii ați avut ocazia – arăta ca o școală de țară, ca să nu dramatizăm. După ce Primarul Ion Georgescu și-a impus să facă fiecare școală în parte, s-o doteze și să le ofere celor mici condiții din cele mai bune. Acum arată ca o școală europeană.

Mă întreb ca toanta, toți nefumătorii ăia care m-au înjurat pe aici, de ce nu sunt în baruri, nu se mai fumează. Nu vă mai deranjăm, dar voi, măcar din bun simț ar trebui să vă duceți să susțineți barurile. A, scuze, probabil că prietenii voștri sunt fumători și voi nu aveți cu cine ieși.

Fumătorii se descurcă, slavă cui o fi. Ne întâlnim în casele noastre, vine căldura și vă afumăm pe terasele barurilor – dacă o să mai avem cârciumi, evident, pentru că mulți intră în faliment. Fumăm pe stradă și aruncăm chiștoacele pe jos – vă place? Fumăm în mașinile personale.  Dar voi, voi unde sunteți? De ce sunt barurile atât de pustii? V-am făcut loc. Acum ce faceți stați acasă și-o frecați? Păi frumos e? Bun, a scăzut și cumpărarea țigărilor, deci bani la buget canci, or să mai dea și birturile faliment, eu zic să vă duceți după refugiați că văd că aici nu vă place chiar dacă nu se mai fumează în locurile publice. Nu-i nimic, băi, se fumează în alea nepublice. Și o să avem chiștoace pe străzi, munți, munți, nu de alta, dar dacă nu v-ați prins până acum trăim în țara asta, țara puturoșilor. Presupun că vă place când vedeți mame care-și plimbă pruncii în cărucior și fumează în același timp. Păi ce să facă? Nici în parc nu mai au voie.

Și ce mă enervează cel mai tare e că voi stați acasă bine merci! Duceți-vă dracu’ și umpleți cârciumile că e aer curat de respirat cu emisii de la mașini de fițe. Când ar fi trebuit, logic, să fie invers. CÂRCIUMA S-A INVENTAT ÎN CHINA PENTRU VICIAȚI! Dar o deviciem noi, europenii, șmecheri, nu?

SPER CĂ ACUM NEFUMĂTORII SE SIMT RESPECTAȚI ȘI EUROPENI!

Da, zilele astea am fost prea obosită pentru a mai veni cu informații. Au fost așa zile zăpăcitoare, dar, în același timp, mulțumitoare. Sunt mulțumită de tot ce a ieșit, dar nu mai am puterea de-a scrie pe blog chiar acum. O să încerc mâine să vă arăt niște căței pe care cei de la Mioveni i-au găsit abandonați, sunt puiuți și sunt atât de dulci și de frumoși. Le e frig și au nevoie de iubire.

Da, știu, lumea mă tot bârâie că nu am nici un punct de vedere în privința atentatelor. Ce punct de vedere să am? Nu U.E i-a primit, la ce vă așteptați? Ce?, până acum i-ați văzut pe oamenii ăștia făcând lucruri bune și provăduind pacea în lume? Și mai lăsați-mă cu serviciile secrete ale Belgiei nu știau, nici ăia din Franța n-au știut, nici nemții. Asta se întâmplă când le dai drumul la graniță. Așa începe al treilea război Mondial. Măcar Putin a mai rămas cu capul pe umeri când a declarat că “musulmanii cred că se vor duce la Allah, iar el e dator să-i trimită acolo”. Nu sunt rasistă, nu am treabă cu religia nici unui popor sau om. E treaba fiecăruia. Dar eu tot nu pricep ce vă miră? Ori s-a vrut asta pentru a declanșa un război, ori Europa e bătută în cap. Alegeți voi.

Eu sunt prea obosită. Nu știu de ce, dar sunt.

Aseară la Mioveni, pe lângă un spectacol frumos, s-a marcat Ora Internațională a Pământului. În ce constă asta? După cum unii dintre voi știu, în toată lumea, la aceeași oră, se sting luminile timp de o oră, pentru a sensibiliza populația în privința consumului mare de energie electrică. Asociați de Dezvoltare Durabilă pentru Tineret Mioveni organizează acest eveniment de trei ani. La fel ca în anii trecuți, Primăria Orașului Mioveni și S.C Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni S.R.L, au venit în sprijinul lor.

S-a desenat harta țării și steagul și s-au ridicat lampioane. La 20:30 cei de la Iluminat Public din cadrul S.Ed.C au stins luminile. I.S.U a fost alături de noi pentru a nu se produce vreun accident, la fel și jandarmeria.

În ciuda frigului și a faptului că a început să ningă la un moment dat, destui oameni au venit pentru a fi alături de organizatori. S-a depus o muncă titanică pentru a face harta și pentru a se ține totul sub control. Eu nu pot decât să-i felicit. Și felicit orașul pentru că este deschis evenimentelor de aces fel. Bravo oamenilor din Mioveni care au arătat, încă o dată, că le pasă. Bravo tinerilor care au muncit pentru a realiza toate astea înfruntând frigul.

Este una dintre cele mai prestidigioase școli din oraș, dar și una dintre cele mai frumoase și mai doatate.

Este o bucurie pentru orice părinte să-și înscrie copilul aici. Este o bucurie pentru profesori și pentru elevi. Prima oară când am intrat în această școală m-am lovit de un aer occidental. Elevi conștiincioși, profesori interesați de ceea ce fac și un edil căruia i-a păsat și dacă i-a păsat a și arătat asta. Pentru că, așa cum am mai spus, toate școlile din Mioveni arată desprinse dintr-o altă lume. Și o repet și pe asta: dacă în Mioveni se poate, în alte locuri de ce este imposibil?

Sigur că pe parcurs voi reveni cu detalii.

Dar până atunci vă anunț că marți, 22 Martie, Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni în parteneriat cu Primăria Orașului Mioveni, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, va merge la cele două licee pentru a le explica copiilor de ce este importantă apa pentru natură și organism.

Știu că momentan imaginile sunt prea puține, dar vă rog să vă bucurați de această școală minunată.

Mai întâi de toate trebuie să vă reamintesc că nu sunt la prima experiență de blogging. În urmă cu vreo șase ani eram printre primii zece bloggeri ai țării. M-am operat cu voi pe blog, am râs cu voi pe blog, am plâns și ne-am certat la modul foarte mișto 🙂 Și Bebe Voicu, atunci, înainte cu o zi de operație, citind pe blog unde sunt internată și ce probleme am, a venit în vizită și mi-a schimbat viața aducându-mi niște cărți de tarot. Ceea ce m-a îndreptat ușor spre zona mistică a vieții, dar și spre literatura polițistă.

Poate vă mai amintiți că anul trecut autorii Crime Scene Press – subsemnata, George Arion și Stelian Țurlea – au fost invitați la Ambasada Belgiei. Adică am fost. Unde ne-am prezentat cărțile, am citit și ne-am simțit minunat.

Anul acesta s-a făcut și un parteneriat și în curând, luna aceasta, vom fi din nou la Ambasadă. Abia aștept 😀 Normal, detaliile după 😉

Așadar, alături de colegii mei, în curând la Ambasadă. Am putea scrie și o carte pe tema asta.

Dar mai am ceva să vă anunț. Astăzi s-a terminat episodul despre a fi scriitor de pe PrWave. Așa că citiți și ultima parte. Așa că azi e ziua aia în care mă laud. Na, să nu ziceți că eu despre mine nu mai spun nimic.

Grădinița Nr.1 Mioveni sau zona A-uri.

Am întâlnit câțiva profesori din Pitești care lucrează la Mioveni, nu vă imaginați că pe alte salarii și, mai presus, puneți și naveta. Știu, nu e departe, dar tot faci douăzeci și cinci de minute cu mașina într-o zi bună, poți ajunge și la mai mult dacă dai de vreun accident pe drum sau dacă vremea e capricioasă. Plus că naveta costă, banii proesorilor și ai educatorilor sunt banii aceia, știți voi. Ăia de îi dă Guvernul pentru educația copiilor, viitorul țării.

M-am întrebat și eu de ce profesorii vin la Mioveni, mai ales că unii dintre ei chiar au locuri în Pitești și cel puțin ar scuti banii de navetă. Răspunsul a fost grăitor CONDIȚIILE.  Nu ar da condițiile de aici pe nici o școală sau grădiniță din Pitești. Și știți ceva? Mi se pare corect, nici eu n-aș face-o. Nu ar avea ce să-mi ofere Piteștiul la capitolul condiții ce nu-mi dă Mioveniul. Ca să nu mai spun că la Centru Cultural Mioveni sunt spectacole din București.

Aceasta este una dintre cele două grădinițe ultra moderne. Este impecabil interiorul. Dacă intrați acolo veți vedea că totul este dezinfectat. Clanțele ușilor sunt învelite în tifon îmbibat cu dezinfectant. Nu se poate intra decât cu papuci speciali, iar la cantina lor – nu, aia nu e cantină, e restaurant – miroase delicios fără ca mirosul să se împrăștie în restul incintei. Cum naiba să vrei să pleci în Pitești?

De ce e cafeaua de luni specială? Pentru că aceasta e ziua cea mai grea din săptămână. Mâine eu o dau, eu o fac, pentru cine are plăcerea de-a se abona la filtrul meu. Personal îmi place ziua de luni, mă trezește din letargia asta de după duminică. Recunosc, fie, de luni până marți am chef de muncă, apoi… ehee.. dar fiecare cu ceea ce simte, nu? 🙂

Un nou job, un nou colectiv.

Îmi plac provocările. Îmi aduc aminte de perioada Media Pro Pictures cu mare drag. Foștii mei colegi din echipa de șcenariști pot confirma dacă văd spovedania asta. Era Vlad, cel care ne critica, era Roxana, cea care încerca să ne țină în armonie, era genialul Tudor care venea cu ideile și scria și, desigur, mai eram eu care scriam și rescriam. Un an și jumătate frumos. Ne-am certat zilnic, dar ne-am iubit ca frații, bine, fie, pe Vlad nu prea l-am iubit pentru că el venea de la TVR 1 și avea impresia că dacă a lucrat într-o televiziune de stat e mai presus chiar și decât Sârbu. Sorry, asta este. Cu toate astea nu l-am urât nici pe el. Era ceva frecvent, nimănui nu-i convenea nimic, cel puțin două ore, după care toți eram prieteni ca mai înainte. Am avut multe de învățat de la Tudor care acum scrie șcenarii la Cannes. Idei geniale, profesionist, dar cam puturos, lăsa greul pe mine :)). Dar asta nu înseamnă că nu m-a învățat, mi-a explicat fiecare pas al unui șcenariu și chiar devenisem bună. E drept că munceam non-stop, dar am avut ce învăța și am intrat într-un mediu total atipic chiar și pentru artista din mine.

Am schimbat multe meserii. Am învățat să devin PR la o editură când fata care lucra pe acest post a plecat. Atunci a trebuit să fac ceva. Și am făcut bine, instinctual, chiar dacă nu știam nimic despre asta.

Acum lucrez la Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni. Nu de mult timp. M-am adaptat greuț. Până m-am obișnuit cu oamenii, cu multitudinea de acte, a durat, de ce să mint. Am început să învăț, cam repede. Am noroc de directori deschiși spre partea asta de Relații Publice și Comunicare, mai există și un Primar mult mai deschis pe partea de Comunicare online și nu numai. Un om care comunică cu oamenii. Dar și conducerea de la Edilitare este pro Comunicare. Ceea ce e important. Trebuie să înțeleagă toată lumea că acum suntem în secolul în care trebuie să ducem mesajul acolo unde trebuie, clar, concins și sincer. Și văd că oamenii chiar au început să înțeleagă. Lumea e condusă prin felul în care fiecare își scoate această parte în evidență. Dar noi trebuie să fim transparenți, atât la nivel administrativ, cât și la nivelul instituției.

Da, colegii mai încearcă să pună bețe pe sub câte o roată, dar și asta trebuie să se schimbe. Suntem sau nu suntem o echipă? Fiecare pe bucata lui putem forma un întreg. Putem renunța la orgolii, la a ne mai uita în curtea celuilalt, la a fi mai înțelegători atât noi cu noi, dar și cu ceilalți. Toți avem probleme, de la cei cu funcții înale și foarte înalte, până la ultimul om, care, de fapt, ridică și societatea – și aici mă refer la întreaga societatea nu la un SC. Dar totuși îmi place, chiar și colectivul așa cum e el. Nu știu de ce, dar cred că lucrurile se vor schimba și în timp oamenii vor înțelege că dacă formăm o adevărată echipă putem face lucruri mărețe. Măcar noi să fim un exemplu pentru restul țării. Nu de alta, dar e păcat, pentru că Orașul Mioveni a dovedit că a făcut mai mult decât 70% din celelalte oraș. Și dacă noi nu începem să fim comunicativi și să ne spunem sincer ce avem de spus, atunci pierdem tot și e păcat de atâta muncă investită.

Eu zic că e momentul – nu mă includ pe mine că sunt nouă – să schimbăm ceva, să schimbați ceva. Da, știu, e imposibil să ne placem toți între noi, dar eu vorbesc aici de acea relație profesionistă. Ce-i acasă rămâne acasă, dar ce e la muncă trebuie făcut cât de cât profesionist și fără ură. Unii pot mai mult, alții mai puțin, dar dacă ne-am ajuta unii pe ceilalți, atunci chiar am fi o forță și am avea cel mai minunat job din lume. Cu toate aste eu tot vă ofer cafeaua de luni. Mâine sunt darnică și vreau să înțelegeți că nici un om nu e rău, dar toți ne-am născut duali și nici unul nu știe ce povară duce celălalt. Așa că ar trebui să învățăm să fim oameni. Nu suntem mai frumoși, mai deștepți, mai cu moț, suntem oameni care învățăm în fiecare zi și greșim în fiecare zi ca orice alt om. Dar e normal. Și e normal să ne acceptăm și să ne îndrumăm unii pe ceilalți.

Și da, îmi place jobul meu și o spun cu tot sufletul. Mâine cafeaua, acum noapte bună!

Încă este luna mea. Luna în care îmi adun poțiunile, îmi fac vrăjile și descântecele ca pe 31 Martie să le dau drumu’ în lume, peste lume și în conștiința umană. Râdem, glumim, dar luna vrăjitoarelor e marcă de eclipsa de soare. Până pe 24 vrăjitoria și nebunia astrelor ne va rătuti. Se spune că în astea două săptămâni ar trebui să fim atenți noi la noi și să ne bazăm doar pe noi, pentru că sunt săptămânile în care oamenii nu îți fac rău intenționat, dar dacă nu ești atent or să-ți facă, pentru că așa le iese, repet, nu e din voința lor. E din cauza astrelor care au luat-o razna.

Și cum mătura nu o pot băga la loc și nici de urzici nu mă pot lipsi – că doar știți că orice vrăjitoare adevărată croiește haine din urzici – acum trebuie să fiu atentă și la astre.

Mi s-a spus că astrele nu-mi dau voie să fiu nesimțită, dar, mamă, așa m-ai născut, n-am de ales. Cum să schimb ceva ce tu mi-ai dat când mi-ai dat viață? Nu e vina mea. Nesimțirea s-a născut cu mine. E o vrajă și asta, iar luna asta își face și mai mult simțită prezența. Așa că de acum încolo dau cu ploi și cu zăpadă, dau cu vânt și cu vrăji de rătutire. Și nu, nu dau nemurire, nu de alta, dar e plictisitoare. Dar din aprilie vă dau soare și fericire. Măcar luna asta lăsați-mă și pe mine să fiu vrăjitoare până la capăt. Să fiu eu. A, da, și nu mai mâncați urzici că nu-mi ajung pentru croială. Și ca să încheiem duminica bine să mai citim din “O mie și una de nopți”, cartea după care ar fi trebuit să fie scris Coranul, părerea mea. Dacă musulmanii ar fi luat aminte la învățăturile acestor povești astăzi nu s-ar mai fi întâmplat toate nenorocirile astea. Le-aș recomanda să-și citească propriile învățături populare pentru că asta s-ar putea să le trezească conștiința.

Cea mai bună cafea e cea de acum, vineri dimineața, pentru că azi e ziua aia în care majoritatea intrăm în weekend. Alții sunt în această stare de o viață, iar eu, chiar dacă nu o să am liber la propriu, cel puțin pot spune că vine și la mine o aromă de zile libere. Așa că savurați cafeaua de vineri dimineață pentru că mâine, cei mai mulți dintre voi, vă veți trezi când doriți și poate că nici nu veți mai avea nevoie de licoarea neagră. Cu toate că v-ar face bine. Câteva cafele pe zi, nu mai mult de patru, vă ajută în multe probleme de sănătate. Nu neapărat vă ține mai treji. Nu are ce face cu voi în stare de băț, mâine este zi de somn.

Azi beau eu cafeaua cu pisici 😀