Caricatură realizată de: https://caricaturasunt.eu/portfolio/caricatura-de-grup-4/

Ați putea spune că nu eu la cât de rar scriu. Mna, scriu și eu în felul meu făcând corecturi, bătându-mă cu niște monștri norvegieni sau ce mama lor sunt, încercând să-mi dau seama de unde vine o frază și unde ar trebui să stea… din astea. Sunt cuvântări latente.

Dar asta nu înseamnă că nu îmi funcționează televizorul, că nu citesc presa scrisă, că nu văd tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, chiar dacă în majoritatea timpului sunt prea obosită pentru a mai putea glăsui.

Două luni și jumătate și cuvântările mele – în liniște (adică acel moment când vorbesc doar în gând) sau cu glas tare s-au redus. Așa e când ai treabă, reduci din lucrurile care ți-ar putea distrage atenția. Dar, cum necum, tot le păstrezi acolo. Îți trec pe la urechi și nu ai cum să le uiți în cinci minute – așa cum obișnuiesc cu multe altele.

În timpul ăsta – recunosc, de multe ori cu televizorul dat pe știri, că na, de aia e televizor în birou, chiar dacă unii ar vrea să se uite la meciuri, nu se poate – am văzut atâta nebunie legată de OUG-ul lui Tudorică. Am văzut fiere aruncată din gura lui Macovei și înfierare, instigare și ură la adresa țării, provăduită de domnul sas. Nu știu care zicea, dar ce importanță mai are” La 160 de ani de când Cuza, un român, ne-a unit, un sas ne dezbină” și tare bine mi s-a părut că a glăsuit.

N-aș fi vrut s-o dau în politică. E totuși un blog personal în care m-aș putea văita de “șale, maică”, dar mi-a rămas așa, ca un cui în inimă. Nu sunt convinsă de cât timp am cuiul ăsta: două sau trei săptămâni, pentru că nu mai am nici noțiunea timpului. Pentru mine cam toate zilele se derulează la fel, dar destul de diferit încât să nu mă plafonez.

În puținul timp avut la dispoziție am citit și ce presupune OUG-ul și mă miră faptul că oamenii, ăia simpli, normali la cap, care n-au treabă cu politica, nu empatizează deloc cu alți oameni simpli – cum ar fi doamna (îmi cer scuze că i-am uitat numele și n-am chef să dau pe google) pe care procurorii au umilit-o. Femeie cu cancer, târâtă prin pușcărie și procese șase ani, dacă nu mă înșel. Femeie a cărei viață au distrus-o prin abuzuri CLARE, fără a avea dubii. Și totuși… Oh, și totuși. Priveam într-o seară consternată la o doamnă liberală cu nume ciudat cum spunea că nu sunt dovezi în sensul ăsta. Și câți oameni, mă gândeam, se uită în gura ei și, ușor influențabili, nu reușesc să țină cu adevărul chiar dacă-l văd.

Din punctul meu de vedere, țara asta, într-un fel sau altul, și-a creat poliție politică din cetățenii simpli. E ciudat să-i vezi cum sunt de partea celor care au nenorocit vieți la propriu. Dacă înainte de 89′ ne miram că au existat torționari, acum nu ne mai mirăm. Pentru că torționarul modern e zeu.

În loc să fim uniți ca nație, ne dezbină securitatea, torționarii și poliția politică. E ciudat. Nu înțeleg cum orice om cu un minim bun simț să se bucure la așa ceva. Dar na, poate de aia sunt eu “În lumea celor care nu cuvântă”, decât rar. Pentru că simt o silă față de omenire. Interesant cum nu ne pasă nici nouă de noi.

Jur, am auzit asta toată ziua, dau copy/paste de pe un site oarecare: “Meniul complet, servit de Viorica Dăncilă comisarilor: brânză de burduf în coajă de brad, zacuscă cu somon şi macrou, muşchi file afumat, pastramă de mistreţ, muşchi copt, costiţă hiţuită, dulceaţă de nuci şi dulceaţă de trandafiri, telemea de Ibăneşti, Salam de Sibiu, Novac afumat din Ţara Bârsei, Scrumbie de Dunăre Afumată, Cârnaţi de Pleşcoi, Caşcaval de Săveni, Telemea de Sibiu, Salată cu icre de ştiucă de Tulcea, Salată tradiţională cu icre de crap.”

Dacă nu a fost în forma asta a sunat cam așa: “Cum i-a servit premierul pe oficialii europeni”, “iată cum i-a servit Viorica Dăncilă pe oficiali” și o țin așa până mâine. Cred că am auzit știrea toată ziua din zece surse. În toate, Viorica Dăncilă a fost transformată în chelner, pentru că nu știm să folosim verbele. Pana mea.

Veneam ușor spre casă – repede nu aveam cum altfel, A1 fiind full – dau drumu’ la radio să ascult ceva, muzică preferabil. Ascult, apoi vine știrea: “Iată cu ce i-a servit Viorica Dăncilă…”, bine, fac apoplexie. E fix ca aia cu “instant”. “Am făcut instat” – pe dracu’, ai făcut instantaneu că nu ești cafea.

Așa și eu, pe A1, îmi și imaginam cum Viorica Dăncilă se ridică de la masă, îl ia pe chelner de mână și îi zice: “Du-te bagă o țigară sau o țuică, servesc eu”. Ne-am tâmpit toți. Pe bune? Apoi am auzit-o pe aia: “Iată ce bucate le-a pregătit Viorica Dăncilă…”, mă băieți, de când dracu’ faceți presă și de când grăiți în română că nu mai pot cu voi.

Să mor, chiar nu mai aveți exprimări? Chiar nu știți să dați o știre cum trebuie? Și la ora asta aud în cap prostia asta cu servitul. Nu a servit ea pe nimeni că nu e chelner, dacă nu v-ați prins.

Una mică și cu Tusk

Vine Tusk, bagă discurs în română cu floricele și înflorituri și toți au făcut în pantaloni de mândrie. Apoi vine traducătorul care explică că i-a trimis audio să repete discursul. Bine, pa! Dacă toți pun botul la chestia asta, bine, pa!

Să trecem la domnul președinte care, da, care sfidează protocolul, dar nimeni nu spune. Toți bucuroși că aseară nu a început să arunce cu furculițe în Guvern. Păi, măi, nene, nu că mi-ar fi fost dor de Georgeta, înțeleg, tot răcită. E viroză. Știu. Dar să vii umăr lângă umăr cu dudia parcă nu e bine și sfidezi. Nu numai că sfidezi, te mai doare și în dos. Bine, te pot ierta doar pentru faptul că nu ai vrut să-l saluți pe Cioloș, dar într-un astfel de cadru nu se face. Zici că ai învățat codul bunelor maniere și etichetele prin Pantelimon. Sigur, nimeni nu zice nimic. Dar zic eu, ai încălcat protocolul, dulapule!

Și trei vorbe și cu Juncker.

Poate voi n-ați observat, dar omul e bipolar. Ba zice ca Iohannis, ba zice ca Dăncilă. Cine dracu’ să te mai înțeleagă nene? Lasă dracu’ țuica până ajungi la Macovei. Și fă-ți și tu o părere a ta. Că la un moment dat am avut impresia că te-ai dat la premier și parcă nici asta nu se face la nivelul ăsta.

Mna, noi zicem de ai noștri că sunt așa și pe dincolo, dar de ăștia de ce nu zicem, frații mei gri, nimic? Sunt mai răi decât ai noștri de zece ori și mai proști. Bine, nu că acest mirific popor nu ar fi ușor de prostit. Tusk v-a dat-o de v-a julit și acum plângeți de emoție, iar de la Juncker doar voi știți ce ați înțeles, pentru mine e foarte clar că trebuie să meargă la dezalcolizare.

PS: Oare o fi primit și zeamă de varză pe avion să se dreagă?

Nu, nu fac o chestie de bravură, dar poate că sunt singurul argeșean care a fost tradus în Anglia. Poate și singurul care a scris în jur de 20 de cărți – SSFH și Crime – și toate au avut succes în țară. De la București în Ardeal (tot Ardealul chiar și unde se pune cuiul în hartă, adică prin Odorheiu, Maramureș, etc), Sibiu, Buzău, Vâlcea și câte or mai fi că le-am pierdut numărul. Am fost singurul argeșean care a lansat la Canary Wharf – dacă nu știți ce e asta, vedeți “Capitala Angliei” :)). Am fost unul dintre puținii din Argeș care l-a cunoscut pe Sir Iacobescu. Dar ce contează?

Din punctul ăsta de vedere am reprezentat Argeșul cu succes. Credeți că i-a păsat vreunui argeșean? Măcar piteștean? Nu!

În 2009, la Deva, cartea mea “Războiul Reginelor” a luat premiul întâi pentru cea mai bună carte pentru tineret. A știut cineva din urbea asta? I-a păsat vreunei autorități? Ați făcut totul să ignorați un om care a dus cultura județului vostru în țară. Singurul care a scris și a urlat în privința asta a fost regretatul Marin Ioniță.

Dar pentru voi sunt o paria și puțin vă pasă. Urăsc județul ăsta și pe cei din vârf care nu apreciază decât banul care și-l pot băga în buzunar.

Vă mulțumesc! Nici voi nu reprezentați pentru mine decât niște parveniți inculți.

Oho, și sunt multe, multe, mult mai multe de la 21 de ani de când scriu: Fantasy, Antologii, Interviuri, Cărți de dragoste etc. Asta sunt eu, dar voi nu sunteți decât niște politicieni fără cultură. Nu, nu sunteți intelectuali. Sunteți doar nepăsători… scuze, vă pasă de ce puteți băga în buzunar.

Eu înțeleg, chiar da. Și eu sunt pofticioasă din fire. Uneori aș mușca din oameni când îmi e foame. Bine, nu asta e ideea. PNL Argeș anunță miting mare – mă rog – 30-40 oameni acolo – în Pitești. Ăștia de la Mioveni, mai pofticioși din fire, hop cu poza de mai sus. Nu jur, că nu-i frumos, dar mie mi s-a făcut milă.

De ce nu ziceți, măi, oameni frumoși și liberi că poftiți. Uite, în numele vostru, îi rog eu pe primari – nu contează culoarea politică – să vă dea mici și bere și PSD – clar că poftiți voi și la PSD, dar nu s-a dat dezlegare. Na, acum, noi la București n-am primit decât apă, a trebuit să mergem pe cont propriu la KFC, dacă știam că se dau și mici vă invitam și pe voi, dar nu s-au dat. Însă, special pentru voi, vă rog eu domnilor primari. Adică ei fac miting sau protest sau ce o fi el, în fiecare oraș, vă rog, fie-vă milă. Cât Doamne iartă-mă să coste niște mici pentru maxim, dar maxim 50 de persoane. Hai că oricât de sărac ar fi bugetul parcă merită și ei. Fie și de o bere că se anunță caniculă. Și așa sunt ei ușor bătuți în cap, doar nu vreți să fie de tot. Dacă primăriile nu vor, fac eu chetă. Punem mână de la mână. Ce nu fac eu pentru niște oameni frumoși și liberi. Am uitat când e anunțat marșul ăsta, dar mâine deschid cont bancar și vă ajut.

Apropo, nu vă mai amăgiți, tinerii frumoși și liberi votează Cioloș nu PNL. Taman de aia sunt și atât de sufletistă azi.

O să încep simplu. Trei nebuni din Argeș, îmbrăcați necorespunzător, au spus NU ABUZURILOR! Pe banii lor, cu metroul, cu o oprire la KFC și multă dispoziție de-a spune “NU”. De ce? Pentru că am vrut să se vadă că se poate. Mulți, enorm de mulți oameni ar fi venit, dar nici în autocare nu ai cum să-i bagi pe toți și nici să umpli Bucureștiul de mașini nu e chiar o grozăvie. Cu toate că oltenii au venit cu mașinile proprii cu sutele. Încă de la intrare era plin de OT, DB, VL. Pentru o clipă chiar ne-am întrebat dacă nu cumva am intrat în altă zonă.

Ciudat, parol mon cher, dar nu mirosea nimeni în jurul meu, nu înjura nimeni – asta dacă nu-l pun la socoteală pe Dan și pe mine cu girafa mă-sii, nu instiga nimeni la ură. Oamenii erau spălați, normali, tineri, de vârsta a doua sau a treia. Normal, ca în orice societate. Cine o tot ține că moși, babe, etc, asta aveți și voi acasă printre părinți și bunici.

Da, adevărat că acolo unde am fost noi, pe la mijloc pe undeva, nu se auzea foarte bine. Sonorizarea a lăsat de dorit. Lumea s-ar fi manifestat și mai în spate dacă ar fi putut. Își doreau. Toți încercau să audă ce se scandează, dar na, cred că nici ei nu s-au așteptat la atâția oameni (organizatorii). Știu, da, “penali”, psd-iști și “analfabeți”, că doar astea trei cuvinte le știu rezistenții.

Am stat patru ore în picioare pentru că oricum nu mai aveam pe unde trece. Cu riscul de-a fi luați drept rezistenți nu ne-am îmbrăcat în alb, de ce, pentru că – eu, cel puțin – am vrut să demonstrez că se poate în orice culoare și mi-ar fi fost greu să-i identific pe cei cu care am plecat la drum. Nu am fost acolo pentru partidele politice. Avem prieteni în toate cele trei partide care au fost la miting: PSD, ALDE și PNȚCD, da, sigur că i-am sunat, pentru că ne-a fost teamă, cel puțin mie, că ne vor lua jandarmii drept rezistenți și aveam nevoie de ei să garanteze pentru noi. E normal, e firesc.

Da, în urma acestui miting au rămas gunoaie, așa cum au rămas și în februarie după Rezist.

Am fost acolo pentru că putem da și noi un semnal de alarmă, putem spune și noi NU ABUZURILOR DIN JUSTIȚIE! și putem fi mai civilizați decât tinerii frumoși și liberi.

Și acum aș dori să vă întreb ceva: Țara asta a fost clădită de cei care muncesc pământul, de ciobani, moți, oameni care au transpirat fizic sau cei care s-au bășit intelectual? Nu mă impresionează diplomele voastre plătite. Vreți să le vedeți pe ale mele sau pe ale celor care au fost acolo cu mine? Nu-i bai, avem și noi, dar ați jignit omul simplu, țăranul, cel care sapă, ară sau stă cu animalele la pășunat. Vă pute? Vă cred. Doar că vedeți voi, intelectualii adevărați intrau în rahatul vacilor și munceau lângă țărani, nu se fereau să facă bube în palme și nu de la labă, de la muncă. Intelectualii adevărați au trăit și au descris viața satului, viața acelor oameni care vă țin pe voi zi de zi. Acei oameni cărora vreți să le opriți pensiile. Tocmai de aia sper să le apucați și voi și să vină din urmă o altă rezistență care să nu vă mai asigure bătrânețea.

Absolut că au fost oameni din toate categoriile sociale. Absolut că așa e în orice țară a acestei lumi. Și dacă voi aveți dreptul să manifestați ilegal, avem și noi dreptul, fie că facem parte din politic sau nu, să o facem legal. Iar un miting nu e un protest și așa cum zicea cineva că dacă protestezi n-ai nevoie de legalitate. În cazul ăsta eu zic să ne dăm în cap unii altora dacă asta e mentalitatea haștag.

În mijlocul lor nu am simțit ură, înverșunare. Din contră. S-a râs, s-a glumit, ba chiar s-a râs pe seama liderilor, dar nimeni nu a mai zâmbit când a fost vorba de Codruța sau Werner, asta este diferența. Ei pot face mișto de liderii lor, pot să nu fie de acord cu ei, dar cu un lucru au fost toți de acord acolo, cel puțin în preajma mea, ABUZURILE nu trebuie să mai fie.

115 achitări doar în prima parte a anului? E jenant să reziști cu atâția oameni care au fost achitați în ciuda protocoalelor.

Și da, cele mai rele pe lume sunt aceste protocoale. Pe care sunt convinsă că le înțelegeți, chiar dacă faceți facultăți dubioase sau dacă nu sunt dubioase dați multe șpăgi să ieșiți și voi oameni. Eu vreau să cred că înțelegeți cu adevărat, doar că sunteți ai dracu’, dacă nu pricepeți atunci e clar o problemă și nu la oamenii ăștia, la voi.

Și da, din nou, dacă mâine unul singur zice să dărâmăm DNA-ul eu merg acolo și o fac.

Dar totuși, nu uitați domnilor politicieni, poporul încă o dată v-a dat încrederea. Legile alea ale justiției trebuie să iasă. Ați sacrificat aiurea niște oameni care au spus ce au gândit (Cătălin Rădulescu), Putin a făcut la fel când a venit rezistul vreo trei minute, a pus furtunul pe ei că poate le era cald. Dacă nici acum, atunci totul e degeaba.

P.S: Rog liberalii anonimi din Argeș – am înțeles, ingineri liberali anonimi – să nu mai încerce să-și facă reclamă pe seama mea, că poate, poate ies și ei la suprafață. Așa cum v-am spus și ieri, un nimeni nu poate ajunge nici măcara pe un blog, zău, până una alta, singurul prost din tagmă de care aș putea să scriu în silă e Orban, restul nu existați nici ca nume, nici ca oameni. Bine, nici individul mai sus menționat nu există ca om, dar are nume 😉

O, da, ceasul, ceasul, data, fir’ar. Am înțeles perfect că am trei lucruri de făcut la început pe ce înseamnă personal, contracte, studiu de risc. Oh… La noi, ca la nimeni, IT, musai. Sisteme de securitate. Da ce securitate, nu că aici ar fi ceva cu adevărat clar – nu știu nici ei. Mare atenție, trebuie să vă înregistrați la autoritate persoana de contact. Preferabili DPO-ul și încă una desemnată. Îți ia mai mult să faci acte și proceduri pentru toate rahaturile. Totul trebuie să fie parolat. Nimeni nu va mai vorbi cu nimeni. Din nou ATENȚIE: Doar organele abilitate ale statului au voie să-ți ceară aceste date, ceilalți… ntz.

Personalul trebuie să aibă în fișa post că protejează aceste date și nu îi ia gura pe dinainte – exemplu: vine prietenul Gogu și te întreabă, așa, la modul bârfă, despre Gigi angajatul tău. Ntz, nimic, nu spui o vorbă. Are el un interes și dacă nu îl are, aia e, tot n-ai voie. Sigur, asta e partea ușoară. Stați să vedeți la IT, Telecomunicații, Marketing și cei care au peste 250 angajați. Dar mai ales acolo unde sunt peste 2000 contracte persoane fizice.

Atenție, dacă aveți contracte în afară, chiar dacă țările respective nu sunt membre ale Uniunii, tot trebuie un acord că nu divulgă datele.

Șmecheria: DPO-ul doar monitorizează și în scris desemnează responsabili din fiecare departament să se ocupe de bucata lor, apoi îi controlează. Un DPO nu se subordonează decât celui mai înalt în funcție, adică generalul, admin-ul, după caz. E un fel de stat în stat și doar Dumnezeu îi spune ce și cum, restul nici îngeri căzuți nu sunt, doar persoane care se conformează. Doar că ăștia de se conformează au mai multe drepturi decât tine DPO sau decât tine Director. Viața e o curvă, nu?

Cu toate astea legislația în țărișoara noastră e interpretabilă pe toate părțile, vagă, absurdă și, de cele mai multe ori, incoerentă. Dar e lege și nu e tocmeală.

Majoritatea citiți și habar nu aveți despre ce vorbesc. Dar de la instituții de stat – primele vizate (așa le trebuie) – până la ultima firmuliță, vă veți lovi de Autoritate. Sigur, dacă aveți un minim, Autoritatea e obligată să vă ajute pe parcurs, asta dacă se lămurește și ea ce și cum.

Ăsta n-ar fi baiul că te descurci, cel puțin să faci față unor cerințe, dar volumul de muncă e inuman. Așa cum m-au învățat și pe mine alții, dacă tot faceți asta, cereți nene salarii de salarii, pentru că stresul este de nedescris.

Dacă, în mod normal, la ora asta beam sau dormeam, acum încă mă informez ca tâmpita. Ok, cred că trei sferturi din probleme sunt rapid rezorvabile, restul, dacă nu apare ceva concret nu știu cum ne vom descurca fiecare dintre noi fără să dăm sume enorme unor firme care abia așteaptă să te rupă în două de mai bine închizi firma și pleci liniștit acasă. Măcar scapi de stres, de palpitații, oboseală și frecuș gratuit.

Și totuși, e al dracului de serios ce vă spun eu acum.

Da, de când cu asta, nervii mei, sănătatea mea, totul e pe apa sâmbetei. Ce să zic, măcar să încercăm, unii dintre noi, să facem front comun să rezolvăm lucruri. Altfel puteți plăti până la 6000 euro unei firme care doar te învață pas cu pas cum să faci, dar munca efectivă, orele multe, tot tu le pierzi.

Și da, cred că e făcută pentru a dispărea societățile mici de marketing, site-urile, blogurile și alte cele. Dar, cu speranța în suflet, sperăm să iasă dracului ceva concret pe piață pentru fiecare în parte, pentru că peste fix o zi ăștia nu se vor sfii să vină să ne amendeze— aaaa, uitasem, aveți mare grijă, nu vă pot amenda din prima, trebuie să vă dea niște indicații, chiar dacă veți constata că ei nu le știu și, bonus, pe calculatoarele voastre pesonale n-au voie să scotocească. Oricum. Vedeți ce date vă cer. Dacă nu sunt cu caracter personal stric, autoritatea lor se termină acolo.

Hai să trecem și de astea. Mici sau mari nu trebuie să ne lăsăm.

Recunosc cu mâna pe inimă că e o meserie care-mi place tare mult și dacă ar mai fi ca în anii nouăzeci, chiar aș practica-o cu cea mai mare plăcere. Zilele astea mi-am tot auzit că lucrez pentru un anume site. Știu că e greu să mă disociați de presă, asta pentru că vă pot înjura și pe blog fără să-mi facă nimeni politica editorială. Și mă credeți ori ba, dacă m-aș chinui puțin mai mult, aș bate multe site-uri la număr de accesări. Dar încă n-am timp să mă chinui când am atâtea alte lucruri de făcut.

Na, m-am simțit flatată să aflu că o întreagă instituție m-a crezut capabilă să scriu tare urât despre ce se întâmplă acolo. Și aș fi scris, pentru că am tot dreptul. Până una alta tata a construit ceea ce voi distrugeți. E exact cum marii conducători construiau catedrale pe unde treceau. Nu are de ce să-mi fie rușine, chiar a construit. Cam ce proiecte care nu se bazează pe munca lui ați făcut, mă, voi? Știți că sunt primari în Argeșul ăsta care spun cu tot sufletul că dacă nu era el nu vedeau niciun metru de canalizare? Altora le e teamă, dar șoptesc lucrul ăsta. Așa cum le-a fost teamă la toți să mă ajute pentru că tata, pentru că eu nu mai aveam dreptul la viață, pentru că spun ce gândesc și merit să mor de foame. Ei, iată că mă descurc și fără ajutorul vostru. Dar spre deosebire de voi toți care ați fost ajutați de tata cum n-am fost eu, chiar le sunt recunoscătoare pe viață celor care mi-au întins o mână atunci când trebuia.

Diferența dintre mine și voi e că eu nu stau cu mâna întinsă la partid, chiar dacă, culmea, încă mai facem parte din aceeași formațiune politică. Încă. Formațiune care nu îți dă posibilitatea să te remarci dacă ți-ai dori. Dar e bine că sunteți voi obedienți și vă împroșcați toate frustrările spre mine. Și apropo, că tot suntem aici, solicit public contractul meu cu APĂ-CANAL pentru casa aia de ziceți voi că o am în Tudor și se învârte după soare. Eu am tot căutat-o, dar să o ia dracu’ dacă o găsesc.

De împroșcat ați putut mereu, e ușor, e simplu, plus că vă mai eliberați și voi de frustrări. E cam nasol să trăiești în umbra unuia care chiar a avut creier, nu? Aia e. Nu toți au parte.

Dar o să vă mai dezamăgesc încă o dată. Nu lucrez pentru noul ziar, cum nu lucrez nici pentru altul. De ce? Am să explic și asta. Pentru că eu scriu ceea ce e de scris. Eu vreau dovezi, nu vorbe – și aici mă refer la orice instituție de presă – în plus, eu vreau să scriu despre toată lumea. Ceea ce nu a înțeles azi politicul este faptul că dacă faci contract cu un ziar îl faci pentru PUBLICITATE, fix așa scrie în contract, fix pentru asta este, nu pentru a închide ochii când faceți tâmpenii. Nu, contractele sunt doar pentru PUBLICITATE, ziariștii care închid ochii doar pentru că au contracte, din punctul meu de vedere, pot fi considerați, vorba lui Werner:”PENALI”.

V-ați învățat să cumpărați presa, lucru pe care, să-mi fie iertat, eu nu-l pot accepta. Dacă vreau să scriu de stânga pentru că am dovezi, despre asta scriu, dacă vreau să scriu de dreapta, centru și epicentru – acum nu trebuie să și pricepeți gluma – asta scriu. Indiferent dacă am sau nu contract. Prin contractul ăla vin la evenimentele voastre jalnice și scriu despre ele, eventual vă promovez ca instituție care se ocupă cu împroșcare de rahat – e doar un exemplu – dar, în rest, scuze, nu sunteți scutiți de ochii presei.

Da, am ieșit din presă pentru că din punctul meu de vedere și ziariștii s-au învățat că dacă bagă un pic bățul prin gard primesc contracte, ceea ce nu e corect. Sunt oameni politici sau nu, care chiar nu merită asta. Și apoi, da, tu ziaristule, jur că nu e nimeni obligat să facă contract cu tine și ăsta nu e motiv de supărare. E ca și cum m-aș duce eu peste om în casă să-i dau internet, altfel îl ameninț că rămâne fără. Fiecare ia servicii de la cine dorește. Unii nici nu au bugete pentru toată lumea și atunci aleg în funcție de anumite lucruri – desigur, scotem din această ecuație CJ-ul că la ei e prea pe față. Dar să te duci la un primar de țară și să-i ceri și pe mă-sa și pe tac-su, e prea mult. Unii pot, alții nu. Unii greșesc că nu știu, chiar nu știu, dar noi nu mai avem niciun pic de bun simț. Bani, bani, bani.

Aici vina e împărțită. Voi, politcienii, directori de instituții publice etc, i-ați învățat că merge, iar ei, normal, au făcut în consecință. Ceea ce v-o meritați. Nu e corect, dar v-o meritați. Dacă ați fi voi, în primul rând corecți, nu v-ați supăra ori de câte ori scrie X sau Y despre voi. Din contră, dacă ați deține și ceva ouă, ați cere un drept la replică și v-ați explica, bine, dacă aveți ce.

Lumea asta a devenit foarte urâtă. Prea multă mâncătorie. Sunteți invidioși și pe ăia care n-au, doar pentru că dețin creier. Și nu, eu nu mă voi opri din scris atunci când voi vedea o nedreptate, așa cum nici nu mă veți putea face să tac – asta dacă nu comandați o crimă. Nu vă sunt datoare cu nimic, din contră, pot veni cu argumente, nume, prenume și ajutoarele care v-au fost oferite. Dacă e să o luăm corect unii dintre voi ăștia care mâncați rahat pe la colțuri sunteți datori vânduți, dar pe cine nu lași să moară…

Și stați calmi, dacă am ceva de scris despre voi semnez cu nume și prenume. N-am vreo jenă.

Via Florin Chilian, documentul complet îl citiți în Luju.ro. 

Mai întâi citez ce a spus Chilian: “In in Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia nu au putut face asta!
Planul Minerva si 140.000 de tineri romani care sunt platiti sa lupte impotriva romanilor.
în vara lui 2012 când ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, anunța că un grup de ambasade finanțează 140.000 de tineri care vor lupta împotriva corupției. Tinerii au fost introduși în programul Restart Romania și urmau să susțină instituțiile de forță.
Document datat 10.10.2012, adresat Guvernului României și prezintă o listă de cerințe, în legătură cu MCV.
Sunt 21 de puncte, iar la punctul 20 se cere o scurtă descriere a situației curente și să se stabilească pașii următori pentru cazurile de înaltă corupție și care îi cuprind pe: Gheorghe Copos, Adrian Năstase, Șerban Brădișteanu, Ion Dumitru, Decebal Traian Remeș, Dan Voiculescu, George Becali, Cătălin Voicu, Tudor Chiuariu. Cererea este una imperativă.
“După părerea mea este o bucată din planul Minerva, de care am mai vorbit. Este vorba despre preluarea controlului asupra României. Acest lucru s-a încercat și în Polonia sau Ungaria, dar acolo a existat o opoziție puternică” a spus jurnalistul Răzvan Savaliuc.”

Și, la drept vorbind, asta de la mine citire, îmi e silă. Nu că de guvernanții noștri nu mi-ar fi. Sunteți o mocirlă, una din care nu mai știți nici voi cum să ieșiți, dar mai rău de atât e că ne-ați făcut colonia #Rezist. Da, firește, nu vă plac ăia de gândesc cu mintea lor, dar văd că acum nu vă mai plac nici când gândesc cu mintea altora.

E bine… în proiectul Minerva suntem… e bine. Și asta chiar doar la noi se întâmplă, pentru că suntem unicii care ne lăsăm călcați în picioare de Uniunea Europeană.

Ăștia suntem, o șleată de manipulați. Să trăiți bine, ce să mai zic?

Și puțină politică locală

Fie cu politica locală. Tare îi simțeam lipsa

Azi, PSD Argeș i-a retras sprijinul politic lui Marian Rădulescu (Mitralieră). Este și normal, dacă mă întrebați. Așa cum la nivel înalt Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefănescu și alții au fost dați mai încolo, tot așa s-a întâmplat și cu Rădulescu. Pentru simplu fapt că și-a permis să se întrebe, public, ce dracu’ a făcut Valeca pentru Argeș, poc. Acum, sinceră să fiu, chiar și eu aș vrea să știu ce a făcut. Concret. Cu subiect și predicat. Proiect ceva finalizat. Nu, nu sunt de acord că dacă un om are păreri diferite trebuie să fie exclus. Că doar nu ar fi singurul din PSD care vede lucrurile altfel. Sigur, ca să fie treaba treabă – și iar o să spună că am ceva cu el – Gentea, de departe cel mai îngâmfat om pe care-l știu – ceea ce denotă că doar ține de niște atuuri ale inteligenței lui, dar îngâmfarea asta fără sens mă face să cred altceva – desigur, a zis și el ca domn Valeca, să nu iasă din tipar. Perfect. Rămâneți voi, ăștia de vă credeți buricul pământului, pentru că așa vă credeți. Când o veni ziua în care vă veți împiedica și veți cădea, Doamne ce o să mai doară. Dar mai vorbim…

Diferențe între noi și ei

Noi România și ei oricare.

Mi s-a luat să aud: “Doar în România e posibil”. Vă mai amintiți când Gheorghe Zamfir, cel mai bun naist al lumii, a fost trimis din Franța fără un chior în buzunar? Dacă nu, căutați. Ei bine, atunci s-a urlat cât de birocrată este Franța. Mult, mult mai birocrată decât țărișoara asta. Și nu e singura. La Francezi nu stai trei luni să faci un permis, numai până te dumirești ce ai de făcut îți ia atât. Așa că chill. Când e vorba de accidente, gropi, morți, spitale infecte, etc… mai studiați problema, se întâmplă peste tot, nu numai la noi. Singura diferență între ei și noi e că dacă apărea în spațiu public chiar și o mică înjurătură de-a lui Portocală, una mică, de pizda mamei cuiva, ăla era exclus fără drept de apel și de la Președinte până la femeia de serviciu din Senat stăteau și le cereau scuze cetățenilor. A, dacă ar fi apărut ca la noi, ei bine, atunci se lăsa cu închisori din alea grele și aceleași scuze. Aveți impresia că ăia mai stăteau să se câcâie cu o revocare? Niciodată. Acolo dacă în presa tabloidă un politician apare cu o dudie – care nu-i e nevastă – ăla demisionează. Nu, noi suntem niște lași care ne ascundem după fusta unei frustrate și nici cu dovezi nu suntem în stare să facem ceva.

Cam asta este diferența.