Încă este luna mea. Luna în care îmi adun poțiunile, îmi fac vrăjile și descântecele ca pe 31 Martie să le dau drumu’ în lume, peste lume și în conștiința umană. Râdem, glumim, dar luna vrăjitoarelor e marcă de eclipsa de soare. Până pe 24 vrăjitoria și nebunia astrelor ne va rătuti. Se spune că în astea două săptămâni ar trebui să fim atenți noi la noi și să ne bazăm doar pe noi, pentru că sunt săptămânile în care oamenii nu îți fac rău intenționat, dar dacă nu ești atent or să-ți facă, pentru că așa le iese, repet, nu e din voința lor. E din cauza astrelor care au luat-o razna.

Și cum mătura nu o pot băga la loc și nici de urzici nu mă pot lipsi – că doar știți că orice vrăjitoare adevărată croiește haine din urzici – acum trebuie să fiu atentă și la astre.

Mi s-a spus că astrele nu-mi dau voie să fiu nesimțită, dar, mamă, așa m-ai născut, n-am de ales. Cum să schimb ceva ce tu mi-ai dat când mi-ai dat viață? Nu e vina mea. Nesimțirea s-a născut cu mine. E o vrajă și asta, iar luna asta își face și mai mult simțită prezența. Așa că de acum încolo dau cu ploi și cu zăpadă, dau cu vânt și cu vrăji de rătutire. Și nu, nu dau nemurire, nu de alta, dar e plictisitoare. Dar din aprilie vă dau soare și fericire. Măcar luna asta lăsați-mă și pe mine să fiu vrăjitoare până la capăt. Să fiu eu. A, da, și nu mai mâncați urzici că nu-mi ajung pentru croială. Și ca să încheiem duminica bine să mai citim din “O mie și una de nopți”, cartea după care ar fi trebuit să fie scris Coranul, părerea mea. Dacă musulmanii ar fi luat aminte la învățăturile acestor povești astăzi nu s-ar mai fi întâmplat toate nenorocirile astea. Le-aș recomanda să-și citească propriile învățături populare pentru că asta s-ar putea să le trezească conștiința.