Mă rog, cred că traducerea ar fi “moștenirea vikingilor” sau pe acolo.

De obicei mă uit la chestii din astea cu vikingi și, într-o zi, chiar am hotărât că o fi bine, dar nu a fost. Ei bine, această Orlaith care crește într-o mânăstire și are un tatuaj pe spate este, de fapt, de viță nobilă, ascunsă printre călugări ca atunci când i-o veni vremea să unească două regate. Chestia asta include și un manuscris despre care doar se amintește din cinci în cinci minute dar nu îl vede nimeni și de la un punct și scenaristul și regizorul îl uită complet, dă-l în mă-sa, la ce ne trebuie? Ei bine, vikingii atacă mânăstirea în căutarea fetei și a manuscrisului așa că asta trebuie să fugă. Culmea, când niște neni vor să o violeze tocmai unul dintre fii vikingului șef o salvează, Sven, dar și cel mai prost. După ce din greșeală își omoară fratele decide să meargă cu femeia să o ajute să-și împlinească destinul. Noroc cu ea că el ar fi murit de multe ori în filmul ăsta. Firește că cei doi se îndrăgostesc, el se botează creștin pentru ea dar tac-su îl omoară. Ea îl îngroapă și așa se termină filmul. O pierdere de timp fără cusur. 

Fata din tren

Logic că am citit cartea într-o noapte. Genială. Așa că am fost curioasă să văd și filmul. Bunicel. Dar, desigur, după ce citești cartea nu ți se mai pare la fel. Plus că e greu să bagi într-un film trăirile celor trei femei. Ce simt, cum simt, de ce simt. Dar da, dacă vreți să vedeți un film bun, după o carte genială – fără a vă povesti prea multe că aș strica tot farmecul – recomand Fata din Tren. În linii mari este vorba despre trei femei, fiecare cu trăirile, durerile și bucuriile lor. Însă viețile lor sunt legate și se leagă și mai mult după ce se petrece crima. Restul vă las pe voi să aflați. Minunat, minunat! Ce e bun se lasă la final 😉

Și oarecum sunt de acord cu el, într-o țară în care lumea nu mai citește, paradoxul e că se merge la târg – de obicei tot pentru mici și bere, dar lăsați omul să spere.

Însă, de data asta nu aveți voie să nu mergeți la stand Crime Scene Press. Surpriza cea mai mare vine chiar de la George Arion (iar o să mă bălăcărească Stelian Țurlea că am zis bine de domnul Arion :)) ), care, în sfârșit, a decis că merităm să ne scrie o carte. Și iat-o, este “Însoțitorii lui Iisus”. Nu am citit-o, dar pare destul de atipică pentru stilul dânsului. 

Firește că nici Stelian Țurlea nu se lasă mai prejos și aduce “Săptămâna nebună” direct în casele și sufletele dumneavoastră. Și, dacă îmi e permis, la același stand găsiți și cărțile mele, chiar dacă fără mine, eu promit că ne vedem la vară și le semnez pe toate, asta dacă vreți semnături că eu nu vreau neapărat să le dau 😀 Important să treceți pe la Crime Scene Press.

Autorul și opera a fast numită această fotografie de către junior și cred că ăsta e esențialul.

Însă nu numai autorii români sunt pe rafturile editurii, ci și cei străini. Pe unii îi așteptați de multă vreme, cu alții veți face cunoștință acum. Orice pasionat al genului va avea de unde alege. Tocmai de aceea vă spun să nu lipsiți. Și ca să știți exact când vreți să mergeți am să vă arăt și programul pentru a nu vă încurca cumva pe la vreo altă lansare care nu v-ar pica tocmai bine.

Să aveți târg inspirat și să alegeți cu înțelepciune. 

O să încep cum e corect cu colegii mei de la Sursata.ro care au scris primii despre eveniment, apoi vă povestesc și eu din alt punct de vedere.

Da, “Dincolo de tăcere – convorbiri esențiale cu personaje neconvenționale” de Maestrul Marin Ioniță. Și cine nu a auzit în Argeș de Marin Ioniță? Ehee, un om de o asemenea căldură și cu un talent mai mare decât tot județul ăsta la un loc și chiar mai mult.

Cum să nu mă simt onorată când m-a pus pe hârtie alături de oameni importanți ai județului? Oameni de afaceri, doctori, ingineri, scriitori etc. Așa cum a spus și domnia sa în fiecare domeniu există creativitate. Nu poți fi inginer dacă nu ai o parte creativă, pentru că altfel te-ai numi robot. Nu poți fi doctor, de asemenea, dacă nu ai imaginație și tot așa. Marin Ioniță a adunat în acest prim volum 44 de personalități, din punctul domniei sale de vedere, dar și al argeșenilor – de aia mă întreb ce caut eu acolo – 44 de oameni care și-au lăsat cumva amprenta asupra județului, dar mai ales asupra dânsului. Sunt mândră că mă aflu printre ei. Îi găsiți enumerați în cuprins sau pe Sursata.ro. A fost o seară deosebită. Uite așa te simți mai bogat, iar eu acum am impresia că sunt împărăteasă. Mulțumesc, Maeste!

Lung titlu, știu 🙂

Cartea

Ei bine, încep cu această carte. Maestrul Marin Ioniță, reputat membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și un om de o cultură, imaginație și inteligență rară, mi-a dedicat și mie câteva cuvinte în cea mai recentă carte a dânsului. Mâine va avea loc lansarea, la ora 17:00, la Camera de Comerț Industrie și Agricultură Argeș. Încă nu știu despre ce e vorba, nu mi-a dat detalii, dar mă simt mândră, onorată, fericită că s-a gândit la mine. Știu că este unul dintre oamenii care m-a apreciat dintotdeauna și a văzut mereu ceva acolo, în cărțile mele. Este unul dintre puținii, nu, retractez, e singurul scriitor argeșean de un asemenea renume care m-a considerat egală în forțe cu ale dânsului. Ceea ce mă face să mă simt zeiță. Și este singurul care are încredere în continuare în mine. Pentru asta îl iubesc, fiindcă mă face și pe mine să cred că pot mai mult. Și pentru omul acesta o să pot mai mult întotdeauna. Știți, uneori contează doar atât, o vorbă bună și încredere.

Gaudeamus

Anul acesta din motive stric personale, nu pot participa la cel mai mare targe de carte: Gaudeamus. Ar fi greu de explicat, dar nici nu îmi doresc s-o fac. Îmi pare rău că nu-i văd pe cei doi enormi scriitorii de romane polițiste: George Arion și Stelian Țurlea. Îmi pare rău că nu pot sta la taclale cu editorul nostru, Alexandru Arion, care a încercat mereu să ne țină uniți și să ne trateze egal, lucru pentru care-i mulțumesc. Și le mulțumesc celor trei pentru că m-au acceptat lângă ei, pentru că mă fac să mă simt bunicică printre cei mai buni. 

Știu, sunt și oameni care mă așteaptă acolo. Știu, ca în fiecare an, câțiva vin special pentru mine. Dar uneori e mai complicat și trebuie să alegem. Dar asta nu este o tragedie. Nu de alta, dar ne vedem în vară cu o carte nouă. O Iolanda aproape proaspătă, puțin nebună… în fine, nu vă îngrijorați, tot la demență se ajunge. 

Hey, stați calmi, nu ați scăpat de mine, e doar un târg lipsă. La anul ne punem pe treabă adevărată 😉

Ce crezi că știi cu adevărat? Cine ești? Ce poți face? Ce vezi cu adevărat? Te crezi vizionar, nu? Te crezi unic, nu? Ei bine, nu știi nimic!

Pe lângă faptul că nu știi nimic, îți dai repede seama că și ești un nimic, asta dacă așa vrei tu. Dacă te complaci în rutina ta. Dacă banii îți dictează viața, dacă nu ai curaj să rupi mâța în două și să o iei de la capăt ori de câte ori e nevoie. 

Nu, nu știm nimic. Filmul, da, poate fi comparat cu Matrix ca efecte, cu Harry Potter ca nebunie, cu orice SF sau Fantasy văzut până acum, dar are ceva în plus. Îți schimbă viața. Bine, poate exagerez, nu chiar viața, dar modul de-a gândi… Oh, Doamne. Am citit mult despre Multiversuri, clar că și voi ați văzut The One, dar nu, nu se compară. Parcă toată știința mistică e în filmul ăsta. Pe lângă lucrurile normale, poate prea de Hollyowood, nu știu, dacă știți să îl vedeți cu adevărat, știți și că nu spun prostii. Limite, boli, neputință? Nu, nu există și am spus-o de mii de ori. În fiecare dintre noi e forța dacă o cultivăm, dacă știm să renunțăm, dacă vrem și putem să vedem. Poate credeți că sunt aberații, dar filmul ăsta este pentru cunoscători, restul or să vadă tot un film drăguț cu multe efecte. Îl recomand din suflet pentru cine are minte, ochi și deschidere. 

Începe bătălia cuvintelor mute. De ce mute? Pentru că, presupun eu, la fel ca în vară, fiecare va înjura pe la spate ca nu cumva să dea dovadă de proastă creștere sau de faptul că nu s-ar ocupa fix de propria campania. Nu, nimeni nu vrea denigrare, declarativ vorbind. Oricum, cei care nu vor da de pământ public cu adversarul, o va face ori între niște ochi, ori în gând, că na, doar nu trăim în naivitate totală să credem povestea cu “vrem o campanie corectă, fără atacuri la persoană”. De ce? Adică, personal, chiar aș vrea niște atacuri la persoană. Așa sunt eu, vreau adrenalină. 

Am decis, totuși, să vedem cam din cine avem de ales. Da, clar că eu știu pe cine vreau să trimit acolo, dar nu o să spun. Știe cine trebuie și e suficient. Așadar și prin urmare:

Avem independentul care poate fi chiar o soluție onorabilă în orașul ăsta.

Avem omul inteligent cu simțul umorului, care, de ce nu, poate fi o a doua soluție sau o primă soluție, la fel de onorabilă.

Un om cu experiență și un bun diplomat. Mai mult nu știu să mă pronunț. 

Omul care chiar merită o șansă după 26 de ani de muncă.

Hmmm, aici e ușor complicat pentru că, de obicei, pare cu toate acasă, dar apoi îi trece. Cu toate astea cei din urma lui nu sunt chiar de aruncat.

Desigur, din punctul meu de vedere, propriu și personal, trebuia să avem și gluma proasă a partidului în cauză. Dar e doar opinia mea.

Și, firește, dezamăgirea totală, pentru mine. Omul “ascuns” de PSD în ALDE. Omul care în ciuda dosarelor va lua o mulțime de voturi. De ce? Pentru că românilor le cam plac ăștia de încalcă legea.

Ar mai fi USR-ul care are ceva reprezentanți interesanți și PRU, doar că aici încă nu mi-am dat seama cine candidează. Mna. Nu le știu nici eu pe toate. I-am arătat pe cei mai importanți, ordinea e fără importanță, după cum au fost salvate pozele. Acum, vreți ori ba, trebuie să alegeți dacă știți cu cine. Eu n-am de gând să fac campanie pe blog. Dar un lucru îl pot spune, e totuși important să mergeți la vot. Sau nu mai urlați după schimbare. Ascultați-i și alegeți. Că o fi bine, că o fi rău, zilnic luăm decizii bune sau proaste. Măcar să fie ale voastre și nu ale altora. Părerea mea!

http://www.sursata.ro/stiri-la-zi/video-gheorghe-zamfir-a-ridicat-sala-in-picioare-la-balul-ancheta-in-arge

Bal “Ancheta”