Adică fericire în sus, fericire în jos!

Da, a venit și această perioadă a anului, adică intrăm în altul. Îmbătrânim, ne tâmpim, sperăm că vine un an mai bun, dar doar sperăm. Nu zic că speranța nu ar fi bună, dar e nerealistă. Ce să zic, una peste altul 2016 nu a fost chiar un dezastru. Bine, nu a fost nici vreo minune, dar, totuși, am și pentru ce să fiu recunoscătoare. Da, mă refer la anumiți oameni care au intrat în viața mea. Dacă or rămâne sau nu, nu am de unde să știu, dar mi-a făcut plăcere să-i primesc. Le sunt recunoscătoare și celor care au plecat, era cazul. În rest lucrurile probabil că au depins de mine. Unele am știut să le gestionez, altele nu. Probabil că la fel va fi și în viitor. Oricum cert e că energiile se schimbă. Bune, rele, nu contează. Mai trece un an și ajungem apoi să ne dorim un 2018 mai bun. Să fie cum o fi 2017, dar măcar liniștiți să fim. 

An nou cum vi-l doriți!

Crăciunul, Crăciunul. Altul și altul și altul, dar nimic parcă nu mai este ca în copilărie.

M-am gândit de multe ori, dacă aș avea o pungă mare cu bani, aș cumpăra o sanie, doi reni și un Moș Crăciun care să se plimbe prin oraș. Aș vrea să le văd fețele copiilor, dar mai ales ale celor mari. Pentru că, undeva pe drum, l-am pierdut pe Moș Crăciun. Undeva între copilărie și adolescență am uitat de el. Nu l-am mai văzut ca pe moșulețul simpatic care ne aduce bucurii, ci ca pe omul care ne mai îmbătrânește încă un an și încă un an. Mi-a luat ceva timp să învăț că bătrânelul ăsta, plăsmuit de Coca-Cola, nu aduce neapărat daruri, cadouri, bunuri care nu ne mai sunt folositoare după un timp. El aduce bucurii. Mai trebuie împachetat și sufletul din când în când. Mie mi-a adus o pisică. Tembelă ce-i drept, dar e un suflet care face dintr-o casă goală una mult prea plină. Atât de plină că uneori nu mai am loc în ea. Și e o singură pisică. Sper să nu îi mai vină și alte idei că nu mai am loc.

Nu m-am omorât niciodată după sărbători, dar încă de mică mi-a plăcut să mă uit toată ziua la filmele de Crăciun. Mă ascundeam în cameră cu un maldăr de mâncare și suc pentru a nu fi nevoită să întrerup filmele. Crăciunul e mai mult relaxare pentru mine. Pentru alții e băutură, distracție sau nebunie. Ei na, nu contează. Fiecare cu Crăciunul lui. Fiecare cu bucuria lui. Important e că a venit și ne dă o clipă de repaus. Avem loc să respirăm, să ne încărcăm bateriile și s-o luăm de la capăt. Crăciunul e liniște și asta vă doresc și vouă!

Da, recunosc, e suficent să mă enerveze personal un singur om dintr-un partid și nu le mai dau votul. Fix așa s-a întâmplat și cu PSD-ul, diferența fiind că nu a fost doar un singur om.

Bun, acum, dacă Președintele nostru neamț și ardelean nu ar fi cerut ca Prim Ministrul să fie ca în povestea “Fetei împăratului Roș'” și dezbrăcată, și îmbrăcată, și călare și cum o mai fi fost ea, clar că nu s-ar fi ajuns aici. Chiar dacă nu le-am dat ștampila mea că nu am vrut eu, mă consider, încă, cetățean al acestei țări, iar programul de guvernare nu e rău. Eu nu vreau ca PSD-ul să-și țină nici măcar 50% din promisiuni, 20% și e mai bine decât bine. Și zău că au tot respectul. Dacă… am zis. Pe partea cealaltă nu ar fi rău să mai renunțe la aroganța asta pentru că oamenii de rând s-au săturat de atâta infatuare. Mai lăsați măi oameni buni, că nu sunteți vârful icebergului, zău. Știu că mai deștepți, mai frumoși, mai, mai, nu se poate, dar gata. Trebuie să înțelegeți că oamenii, totuși, au votat împotrivă, nu neapărat pentru. Tocmai de aia, ca om simplu, dintr-o cocină de oraș, care odinioară era mândria sudului, vă spun sincer, mai ușor cu infatuarea. Nu e cazul. În schimb, da, aș fi făcut la fel ca Dragnea. Tot avem o țară plină de jucători. Atunci să jucăm zic. Și na, mă, neamțule, mai zi ceva? I-a dat și doamnei Merkel ce și-a dorit, poate că ne dă și nouă. Pentru că dacă faceți fabrică de bombe pentru ISIS, eu am și o propunere. Putem face din proști bombe umane. Nu de alta, dar e țara plină și nu le-ar simți lipsa decât alții asemenea lor. Nu degeaba e vorba aia cu cine se aseamănă, se adună. Și apoi îmi e perfect egal cu zero cine e Premier, atâta timp cât ei se țin de ce au promis. Ce să zic, azi s-a egalat scorul. Dragnea a arătat că poate fi cu adevărat bun dacă vrea.

Că tot sunteți în luna plângerilor politice, de am impresia că PSD și ALDE au intrat la guvernare fără niciun vot, atunci să vă spun și ce o să vi se întâmple luna asta:

Berbec – Toată luna decembrie veți fi indiferenți. Ba la ce se întâmplă în politică, ba la cei de lângă voi. Tocmai de aia, atât Moș Crăciun (care oricum nu există, dar voi nu vreți să acceptați), cât și Anul Nou, vă vor ocoli cu brio.

Taur – Căpoși, enervanți și enervați. Ați reușit să ucideți spiritul Crăciunului, pentru că voi, de fapt, țineți cu ISIS. 

Gemeni – Dualitatea voastră e proverbială. Atâta timp cât nu vă decideți, eu de unde dracului să știu? 

Rac – Oameni de bună credință, dar mult prea prăpăstioși. Uite de aia Moș Crăciun nu vă aduce nici Premierul pe care-l vreți, dar nici bomboanele pe care, poate, le-ați merita.

Fecioară – Nici Crăciunul, nici scena politică nu vă mulțumește, dar nu e de mirare, oricum sunteți greu de mulțumit, de aia nici nu se chinuie nimeni.

Balanță – Fragile doar la mișto pentru a îi face pe ceilalți să dea tot din ei, luna asta veți înțelege că fragilitatea nu e pentru oricine. Moșul vă aduce doar ce nu ați cerut. Mai face și el mișto de voi.

Scorpion – Unii merită, alții nu. Așa că Moșul a decis să nu vă mai aducă nici, nici.

Săgetător – Tu măcar știi ce vrei, doar că nu îi pasă nimănui.

Capricorn – Prea plictisotori pentru a fi băgați în seamă. Nu vi se împlinește niciun vis, nici luna asta, nici cu vreo altă ocazie.

Vărsător – Nu mai asculta manele când vomiți, că oricum alt Prim Ministru nu vei avea.

Pești – Voi rămâneți norocoși. Acum decideți divorțul, iar la anul veți scăpa. Felicitări! 

Și acum, la drept vorbind, Dragnea a cam dat Șah Mat. Na, mai opune-te la asta neamțule!

Ne-am trezit prea de dimineață și ca să vezi, ninge!

Dodi vede pentru prima oară atâta zăpadă, așa că l-am luat din pat și l-am scos pe fereastră. Am luat zăpadă în mână și l-am lăsat să o miroasă, să o simtă. Așa îi făceam și lui Piți, pentru că îi plăcea când ningea și îi plăcea să-i simtă mirosul. Și lui Dodi i-a plăcut și nu a părut deloc suprăt că l-am trezit pentru a vedea ce se întâmplă. Problema cu adevărat înspăimântătoare e să-mi găsesc mașina sub maldărul alb și, preferabil, un vecin drăguț care să mă scoată din zăpadă 😀 Firește că mă descurc și singură că doar n-ar fi prima oară.

Nu e el Moșul prea bogat, dar tot poate oferi două cărți celor care și le doresc cu adevărat. Nu e vorba nici de promovare, doar de dorința voastră de-a citi una din cărțile în care apare Iolanda Știreanu. Asta dacă nu ați mai citit și altele înainte și v-au plăcut sau nu. Așa că s-au pus la cale următoarele:

Goodread.ro și Raluca Nicula m-au ajutat să ofer două exemplare din Mascarada. Primul pas e să dați click pe link și să vă înscrieți. (linkul fiind cel albastru).

Ceilalți pași au fost explicați de Raluca, dar am furat de la ea ca să vă mai spun și eu cum trebuie procedat: 

“Câștigă unul dintre cele 2 exemplare ale cărții Mascarada de Oana Stoica-Mujea, prin tragere la sorți în 11 decembrie 2016.

Ce trebuie să faci?
1. Distribuie această postare
2. Like paginii Oana Stoica Mujea
3. Click pe butonul verde din imagine pentru a te înscrie

Mult succes tuturor! 😀 (y)

P.S. Nu uita să dai tag unui prieten bun ca să participe și el. Sigur se va bucura.

P.P.S. Dacă îți plac concursurile noastre și vrei mai multe, lasă-ne  un review pe pagină. Așa ne încurajezi să îți aducem și mai multe concursuri”

Nu e greu absolut deloc, iar la sfârșitul zilei de 11 decembrie vom avea doi câștigători. Dar, cum am spus, important e să vă doriți! Baftă! 

Unul dintre cele mai ciudate filme.

Care pe care, cine pe cine

Ei, da, “Pet” sună bine, te gândești, oarecum, la niște animăluțe drăguțe care trec prin niște peripeții. Dar nu, v-ați gândit prost. Sigur, personajul principal, adică el, lucrează la ecarisaj. Iubește câinii de care are grijă și suferă atunci când nu sunt adoptați și trebuie eutanasiați. Asta până o întâlnește pe ea într-un autobuz și și-o amintește, pentru că, desigur, fuseseră în același liceu. Doar că ea nu îl bagă în seamă, el fiind genul acela care rămâne pămpălău și după liceu. Omul încearcă să o invite la o cafea, la cină, etc, dar nu îi iese, așa că trece direct la răpire.

Cine e mai nebun?

Debutează ca un film plictisitor cu el obsedat de o ea. El decide să o răpească, da, știu, până la jumătatea filmului stai și te întrebi de ce dracu’ nu închizi. Dar după ce o răpește începe partea bună sau nebună a lucrurilor. Nu, nu o închide într-o cușcă pentru că o iubea, cu toate că o iubea, dar nu ăsta e motivul. Adică e exact ceea ce nu v-ați aștepta niciodată să se întâmple, tocmai de aceea nici nu vă spun. E mult prea tare, trebuie să descoperiți singuri. La început te întrebi care e mai nebun, apoi răspunsul devine evident, niciunul nu stă bine cu rotițele. 

Care-i răpitorul și care victima?

Da, și asta începe să devină o întrebare. Una la care sigur veți primi răspuns. Răsturnările de situație și războiul psihologic fac parte dintr-o intrigă bine construită. Culmea e că se iubesc reciproc, dar fiecare având un alt motiv. Nebunia, paranoia, sociopatia, de fapt și de drept, sunt personajele principale.

Pentru iubitorii genului thriller psihologic recomand. Ideea este fabuloasă, poate nu foarte bine pusă în scenă, dar fabuloasă. 

Cred că la două zile mă cert cu câte un tâmpit din cauza acestui verb.  A PLĂCEA!

Pentru a evidenția mai bine.

Să vă fie de folos!

Cuvintele sunt de prisos, ce e al lor, e al lor.

Mai sunt șapte zile până la micul, mare vot. Încă șapte zile de drăgălășenie. Politicienii, mai ales în ultima săptămână, se prefac admirabil că le pasă. Habar nu aveți cât de deschiși sunt cu cei din presă. Promit acum mai mult ca niciodată. Unii se laudă cu lucrurile din trecut, cum ar fi Andrei Gerea (ALDE – Pitești) care omite tot timpul să spună cum a distrus Petrochimia, dar astea sunt detalii. Au uitat cu desăvârșire toți de sclavii de la Berevoiești. Zău, la ce bun să îți aduci aminte de ei când oricum noi toți suntem sclavii sistemului? Unii în plus sau în minus, mai ales în 2016, ce mai contează? 

Merg din ușă în ușă, fac poze, fac live pe facebook, se gudură pe lângă presă, toți le sunt prieteni și nu există dușmani. Ei vor salva lumea. Firește, sclavii de la Berevoiești n-au putut fi salvați, dar, din nou, asta e altă poveste. Omenirea va fi mai bună. Lapte, miere, faguri și ce mai vreți voi. Desigur, asta dacă îi votați, dacă se întâmplă să iasă ceilalți, asta e, ei v-au spus. Și zău că mă refer la toți că doar nu sunt diferiți în gândire chiar dacă poartă alte culori. Și salvarea lumii va fi până pe 11 decembrie. După?! Va fi ori la fel, ori mai rău. Adică nu se va schimba nimic. Lumea va merge în continuare din inerție. Deciziile aleșilor nu îi va afecta pe majoritatea decât în rău, dar noi deja ne-am obișnuit cu asta. Cred că și dacă vine vreunul cu o idee bună oamenii ar fi atât de uimiți că nu ar ști cum s-o interpreteze. Detalii, na. 

Ok, și pentru că nu mă pot abține, bre, domnule Pendiuc (fost primar de metropolă universală Pitești), e cam rușinos să furi ideea celor de la PMP. Adică, pe bune, nu poți scorni ceva al tău? Tot cu furatul, tot cu furatul.