Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Mintea mea cu ale ei

O țară în care oamenii nu mai sunt oameni

October 20, 2018by Oana MujeaNo Comments

P.S – Da, știu, e la final, dar după somnifere, prefer să spun că nu sunt complet lucidă să scriu chiar corect. Cu scuzele de rigoare. E ca drogul sau ce vreți voi, vodka, na

Mi-am propus – ba chiar aveam chef – în seara asta să ies din casă. N-a fost să fie. Am realizat – nu că nu mi-aș fi pus problema de mult, că e mai bine feministă, lesbiană, singură, dar nu lângă oameni cărora nu le pasă. Dacă nu te bazezi pe tine, pe restul o faci degeaba. Absolut, după aproape două luni de antibiotice, probabil că te apucă și depresia și nu ai pe nimeni pentru asta. Pentru că oamenilor le pasă doar să-i asculți, nu să te asculte. E o stare letargie, combinată cu mai multe.

Probabil, nu, nu e probabil, e sigur, oamenii sunt interesați să fac doar ce vor ei, nimeni nu se gândește la ce vreu eu. Ține-l în frâu pe ăla care are idei și ție ni-ți convin (ideile, desigur). Nu putem fi liberi, nu avem nicio șansă. În niciun fel. Mă gândesc doar la oamenii ăia pe care familia mea i-a ajutat fără niciun interes. Da, da, deputați care mâncau la noi în casă, desigur, înainte să intre în funcții. Instituții publice, cu aceeași directori, care au uitat, noraml, după ce și-au văzut sacii în căruță. Oameni care acum se prefac că nici nu te mai cunosc. La ce bun, ați supt cât ați putu. Foști colegi care au încercat să mă facă pentru că m-au văzut mai proastă. De ce nu? Au dreptate băieții: femeile sunt proaste, dar proaste de bune și oricum lor nu le pasă, nu au niciun sentiment, decât unul vag, uneori, cândva. Și vă mai mirați de ce devenim feministe, lesbiene și vă urâm pe toți. Pentru că habar nu aveți să vă purtați nici cu omul care va ajutat.

Desigur, sunt primari care ar putea spune câte campanii de succes am făcut. Dar nu or s-o facă. Doar nu m-ar ajuta cu ceva. Dar sunt mieroși, îți dau senzația că poate, poate. Înțeleg că proștii pot fi manipulați în timp ce alții abia supraviețuiesc și niciunul nu v-ați dat interesul măcar cu un post de femeie de serviciu să mă ajutați. Nu-i bai, să vă ajungă pe lumea cealalță. E blogul meu personal și vă puteți simți liberi să dezmințiți Dacă aveți curaj.

La fel e și în viața personală. Nimeni, nimeni nu va fi lângă tine. În cine să-ți pui bază? N-ai de ce. Mai sunt doi trei oameni, poate nu prieteni, dar care au inimă. Ei merită. Să le dau atât cât pot. Restul nu mai meritați nimic.

Bărbații acestei generații sunt toți la fel: depravați, le pasă doar de ei și berea lor. N-au nicio treabă cu durerea ta, cu probleme tale. Mă rog, poate nu e bere, ce o fi. Inumanitate. Asta e. Mi-am acceptat soarta. Ăștia sunteți indiferent de pătura socială. Sper să fiți fericiți, va veni momentul în care veți plăti. Ș nu, nu vă fac eu nimic, nu mai are rost. Există ceva acolo sus, de care vouă nu vă e frică, dar se va întoarce. Mulțumesc că ați fost așa, atfel nu aș fi învățat nimic. Da, e momentul să fiu doar eu. Atât. Da, și familia mea. Atât mai contează. Restul, pe cine dracu’ te poți baza? Pe nimeni. Ăștia suntem. Așa o să fiu și eu. Ajunge!

Mintea mea cu ale ei

Despre referendum fără patimă și cu înțelegere!

October 8, 2018by Oana MujeaNo Comments

Știu, vă așteptați să-mi bag. O s-o fac și pe asta, dar nu cum vă așteptați voi. S-a dovedit deja că elita stă într-o mână de oameni, restul fiind manipulabili. Restul sunt oamenii pe care se mizează. Toți, din toate formațiunile politice sau cum dracu’ ori fi ele, se bazează pe voi. Votul nu a fost pentru PSD, deștepții curului. Dar nu despre asta e vorba. Nicidecum.

Azi m-am trezit înțelegând lucruri. Înțelegând că familia tradițională, aia în care el/ea iubește o ea/el, nu mai există decât prin rândul unora dintre noi. Familia aia care se bazează pe RESPECT, pentru că de aici începe, și înțelegere, e cumva o noțiune pentru bătrâni și doi, trei din ăștia ca mine, mai proști.

Nu, lumea s-a schimbat din toate punctele de vedere. Fie că vorbim despre femei, fie că vorbim despre bărbați, despre gândire sau manipulare, despre idei proprii sau cum să le duci mai departe pe ale altora că tu nu poți emite etc. Lumea chiar e altfel. Am stat și m-am gândit la cunoștințele mele, femei majoritatea, nu la prietene că ele se chinuie cum pot. Dar femeile alea care au și bărbat și unu, doi sau trei copii, iar el stă ca flocea cu berea în nas bombănind, în timp ce ea are două job-uri. E la modă. Da, ăla nu merită o familie, merită cel puțin unul ca el.

Apoi m-am gândit la alea care se mărită sau fac copii dintr-un interes oarecare: bani, faimă, un loc cald etc, clar că puteți da multe exemple. Nici ele nu merită o familie. Merită fix una ca ele să vadă cum e.

Și apoi am stat și am analizat oamenii care se cred oarecum normali. Și fără să-mi doresc a dezvolta, clar ajungi la concluzia că ori singur, ori te dai pe partea cealaltă. Cine știe? Poate așa funcționează. Habar nu am. Măcar la femei știu că au capacitatea de-a se asculta și a se înțelege reciproc, firește, dacă nu sunt isterice din fire. Ei, dacă ajung gay, habar n-am, noroc că știe unul să gătească sau poate că asta nu e important că de ascultat pe celălalt clar nu-l ascultă. Draci, fiecare bărbat e cel mai important pentru el însuși. Logic. Bine, fie, sunt și excepții… undeva.

Așa că dacă nu avem respect pentru celălalt, dacă tot timpul vrem să fie doar ca noi, dacă, dacă, dacă, atunci la ce bună o familie tradițională? Oricum nu își mai are rostul.

Mai grav e că la fel ne educăm și odraslele. Și atunci de ce ne mai mirăm? Vom crește bărbați/femei, plini de ei, plini de vicii, plini de “mă doare în pulă de restul”. Iar sintagma e valabilă pentru ambele sexe.

Așa că da, cei care au zis “DA” au devenit o minoritate. Dar oricum nu contează. Educația noastră (și mă includ, nu că așa m-ar fi crescut ai mei) e dată de prieteni, gașcă și ce am văzut pe la alții. Nu mai are nicio legătură cu felul în care am fost crescuți. Nu mai are nicio legătură cu iubirea sau cu normalitatea faptelor noastre. Cine știe, poate că ăștia din LGBT se poartă mai frumos unii cu alții decât o facem noi restul.

Mintea mea cu ale ei

Când ajungi la numărul maxim de frustrări…

October 1, 2018by Oana MujeaNo Comments

Nu că aș ști exact dacă există un maxim, probabil că mai pot. Le mai duc, le mai țin, până în acea zi în care mă voi baricada undeva fără să mă mai simt responsabilă de lucruri de care chiar nu sunt responsabilă.

Știu că apropiații, cei mai apropiați, vor să facă un bine, dar de cele mai multe ori le iese fix pe dos, de parcă eu aș fi de vină că societatea asta e bolnavă, de parcă eu n-aș fi încercat, de parcă eu nu aș fi putut. Adevărul este altul. Îl știu și ei, undeva acolo, îl știu și eu. Numai că în ultimul timp m-am tot simțit vinovată că oamenii sunt așa cum sunt. Și așa cum am mai spus: “omul care nu se poate ține de o promisiune simplă, îmi arată exact ce fel de caracter are”, m-am autocitat.

Există o singură problemă pe această lume, una simplă, deloc complicată și nu mă implică: NU E VINA MEA CĂ EI NU-ȘI ȚIN PROMISIUNILE! E VINA VOASTRĂ CĂ TOT VREȚI SĂ CREDEȚI ÎN NIȘTE NIMENI.

Mai simplu de atât nici nu știu cum m-aș putea exprima. Doar că toate astea s-au adunat undeva în mine. Cum s-au adunat și altele de-a lungul timpului, unele de care nici nu aveți idee și nici nu veți avea.

Și cu părere de rău, nici la oficiul poștal nu lucrez. Probabil că ar trebui, dar nu în viața asta că nu am pilele necesare. În cealaltă stăm de vorbă. Mă nasc cu pile, de unghii eventual, poate atunci voi și avea – la unghii mă refer. Că în asta nu prea mi-a ieșit.

Sunt la un capăt, alt capăt, al unor puteri pe care simt că dacă le las, le las. Și simt că dacă-mi bag, nu mai există cale de întoarcere. Cumva, într-un fel, oarecare, că am făcut ori ba, am fost vinovatul de serviciu. Dar hai să fim serioși: dacă încerc nu e bine, dacă nu încerc iar nu e bine. Într-o zi, anumiți oameni vor fi nevoiți să se hotărască cum e bine și cum nu e. Doar să nu fie ziua aia în care e prea târziu pentru că da, vine și acel moment. Și poate că unii mă cunosc mai bine și pot confirma că atunci când îmi ajunge, îmi ajunge. Și atunci când nu voi mai spune nimic e pentru simplul fapt că voi fi prea departe pentru a-mi mai păsa. Uneori ajunge!

Chiar n-am nicio vină pentru societatea de rahat în care trăim, pentru cei care promit și apoi nu mai răspund la telefon, pentru că nu se poate mai mult. Dar astea au ajuns la acea limită în care mă gândesc serios că orașul ăsta e stricat și nu mai am ce căuta aici.

Și cum spuneam în celebrul P.ul de pe … izdă, serios, chiar nu mai angajați toate proastele la cultură. Curvele și proastele vă educă noua generație, aia de vreți să vină cu schimbarea. Îmi pare rău să vă spun, dar noua generație în momentul ăsta are doar o singură șansă: să treacă pe legale și să lase destinul să-și facă treaba. La cum sunt educați nu are ce să iasă din ei. La cum s-a divizat, împărțit (asta fiind traducere la “divizat”, nu de alta dar mulți caută în DEX), clasele sociale, oamenii, valorile, îmi pare rău să vă spun: poate că noi, cumva, nu știu cum, mai avem o șansă, dar ei nu. Se reflectă clar lucrul acesta începând din pătura de jos până la cel mai înalt nivel. Și asta nu cred că trebuie să o explic. Dacă e nevoie de informații suplimentare mai citiți și voi, măcar un ziar, eu una nu le mai dau moca.

 

 

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics