Martie, se spune, e luna femeii. 1 Martie, de fapt, era pentru cei care ținuseră post și erau pioși. Era, de fapt, sărbătoarea bărbatului, pentru că, pe vremea aceea, femeia nu era nicidecum vreun model pentru societate. În Chișinău, pe ici, pe colo, încă se mai păstrează tradiția și femeile le oferă bărbaților șnurul roșu cu alb.

Dar, dar, luna martie nu e numai luna femeii și a mărțișorului. E drept că 8 Martie e ziua internațională a mamei, știți voi “De ziua ta mămico…” și totuși nu e doar atât. E și luna vrăjitoarelor. Nu știu de unde a venit asta. I-o fi zis unul nevesti “vrăjitoareo, nu meriți nimic!” și de aici femeile s-au urcat pe mătură și au început să arunce cu vrăji, blesteme și alte cele. Dar gluma s-a transformat în lucru serios și vrăjitoarele, blestemele și toate relele au început să se întâmple în Martie. Se leagă, se dezleagă, se poartă pe dos, se poartă roșu cu alb. Și chiar dacă gluma mea e serioasă, ei bine, poate că n-ar fi rău să vă feriți.

Acum, chiar dacă am aflat că mărțișorul nu e pentru ea, totuși vă fac o recomandare, pentru că 8 Martie e ziua femeii și a mamei. Așa că puteți cumpăra de aici cadoul perfect. 

Și acesta e doar unul dintre produsele fermecătoare de la www.cel.ro

Cum spuneam, după momentul publicitar, mi-am luat mătura și vă spun ceva destul de important. Acum nu mai glumesc. Încercați să vă amintiți ce visați în noaptea asta, pentru că s-ar putea să fie îndrumări importante pentru voi. Pentru fiecare în parte. E vorba de partea astrală și numerologică. Nu, nu vi se întâmplă asta din patru în patru ani pe 29 spre 1, vi se întâmplă doar în anumiți ani. Nu stau să dau detalii pentru că oricum știți că sunt nebună, dar vorbesc serios. În nebunia mea s-ar putea să am și dreptate. Nu încerc să vă conving că nu am de ce, cine vrea să asculte o face, cine nu, nu. Visele din noaptea asta dezvăluie niște lucruri, fiți pe fază.

Și acum să mă întorc la mătură. Pentru farmece și vrăji, pentru dragoste și bani, nu evitați să mă contactați. Nu vă iau bani, doar sufletele – care aveți :))

V-am spus deja că puteți găsi prima carte la www.edigitala.ro, v-am spus și care sunt primele locuri de unde poate fi comandată:

Google Play: https://goo.gl/YqVM0Y

Apple iBooks: https://goo.gl/cdE10K

Kobo Books: https://goo.gl/vvKJx4

Scribd: https://goo.gl/2TkcvP

Acum rămâne să merg mai departe, să le public pe toate și să continui seria. Celor care le-a plăcut și încă le mai place seria atunci o s-o aveți pe toată. Sper să vă bucure!

1. Un film de Oscar, dacă mă întrebați pe mine, în materie de crime.

O poveste fascinantă care merge pe trei planuri, trecutul îndepărat, trecutul apropiat și prezentul, dar urmărind același fir logic. După ce fiica îi e violată și ucisă, colegul ei încearcă, treisprezece ani, să îl acuze pe vinovat. Crima se petrece după 11 Septembrie, când toată America practic e paralizată și toți dau vina pe jihadiști, numai că cel care a omorât-o și violat-o pe fata polițistei – Julia Roberts – nu este un membru extremist al jihadului, așa cum încearcă toți ceilalți să-l facă pe Ejiofor să creadă. Însă nici Ejiofor, nici Julia și nici Nicole Kidman nu se dau bătuți. Ei știu adevărul, doar că nu au probele.

Mai rău e că poliția, FBI-ul și procurorii îl ajută pe criminal să scape sub scuza că asasinul este inflitrat într-o grupare extremistă. După treisprezece ani, timp în care polițistul nu-și găsește liniștea, se întoarce la FBI. Acum lucrurile stau altfel, pentru că femeia de care a fost mereu îndrăgostit (Kidman) este procuror și poate redeschide cazul. Dar oare asta vrea și mama fetei? Și unde se ascunde adevărul? Și câte piste false vor mai urma?

Da, chiar un film de Oscar cu o acțiune destul de complicată și un final la care eu, personal, nu m-aș fi așteptat vreodată. Bun scenariu, bună regie, minunați actori. Dacă veți avea ocazia să-l vedeți nu ar trebui să-l ratați.

2.  The Boy

Să nu mă întrebați de ce, dar îmi plac filmele cu copii sadici. Numai că de data asta este vorba despre o păpușă copil. Ei bine, o domniță din America fuge în Anglia unde i se oferă un post de dădacă mult prea bine plătit. Ea fuge de fostul ei iubit, un bărbat furios care o caută pretutindeni, așa că vede în asta singura ei scăpare. Doar că atunci când ajunge la conacul misterios, familia care o întâmpină îi dau în grijă o păpușă. Îi dau toate indicațiile necesare pentru a se îngriji de păpușă și, înainte să plece în vacanță, o pun să promită că va respecta regulile. Tânăra este de acord, dar imediat ce aceștia ies pe ușă ea aruncă păpușa într-un colț neavînd de gând să respecte nici o regulă.

Numai că încep să se întâmple lucruri misterioase și, până la urmă, ea înțelege că în acea păpușă se află totuși un suflet. După ce află povestea copilului care murise cu douăzeci de ani în urmă, începe să-i dea atenția de care anevoie, dar asta nu înseamnă că lucrurile nu se complică. Ei bine, un horror bunicel, mai bun decât cele din ultimii ani, asta pentru pasionați.

E urmarea unei discuții triste dacă mă întrebați pe mine.

Există doi oameni, pe mine nu mă băgați în seamă, sunt doar observator și clar acum vorbesc neîntrebată. Doi oameni foarte deștepți. Unul susține că minciuna este în noi toți, important e să taci, să înghiți și să știi că oricât de mult te-ar minți celălalt totuși te poți baza pe el/ea. Buzzzzz! Mai spune, de asemenea, că uneori e necesar să împachetezi adevărul pentru a nu răni. Obositor până acum. Celălalt susține contrariul. Și aici vin și eu, observatorul. Cel care a ascultat și a tras concluzia.

Bun, acceptăm o dată o minciună, o acceptăm și pe a doua, să mor dacă mă mai încălzește că mă pot baza pe X și pe Y. Minciuna e ca alcoolul, odată ce ai început să trăiești cu ea devii dependent. Nu mai bine, dacă tot nu vrei să spui ceva, nu spui pur și simplu? Fără scuze jalnice? Adică un simplu “Nu vreau să mă pronunț! Nu vreau să-ți spun!” etc, n-ar fi mai corect?

Dacă eu înfrumusețez adevărul pentru a te simți tu mai bine (oricine ai fi tu), realitatea ta se va schimba? Eu nu cred.

Ok, sunt de acord, sunt lucruri pe care nu le poți spune sau nu vrei să le spui, oricare, ok, atunci taci. Mai bine așa decât să cauți o minciună cât de mică pentru a înfrumuseța ceva ce nu poate fi împachetat. Se spune, din popor, că greșeala recunoscută e pe jumătate iertată. Tot pe principiul ăsta nu mai bine un adevăr dur decât o minciună elevată?

Nu, și știți de ce?, simplu, pentru că nu suportați adevărul. Dacă ar fi să vă analizați fiecare în parte nu v-ar plăcea ceea ce ați descoperi și atunci vă mințiți și voi pe voi. Eu, personal, nu mai înțeleg nimic din omenire. Sunteți furioși când cineva vă minte, dar nici nu suportați adevărul.

Nu o să vă țin prea mult de vorbă pentru că mâine mai și muncim și la ora asta ar fi trebuit să am deja trei ore de somn. Dar jur, cât de obosită am fost, m-am simțit ca în paradis.

Nu o să dau nume, dar o să vă spun câte ceva. S-a redeschis Restaurant Club Mioveni cu o nouă față, renovat, strălucitor, minunat. În afara celor doi oameni mari care au ajutat ca acest lucru să fie posibil, trebuie să mărturisesc că personalul a fost minunat. Pe lângă faptul că a făcut curat toată ziua, pe seară parcă ar fi plutit printre noi. Și îi mulțumesc din suflet doamnei care m-a ajutat atunci când am fost puțin pierdută.

Recunosc cu mâna pe inimă că n-aș fi crezut să mă îndrăgostesc vreodată de Mioveni. Sigur, doar știți că în fiecare an de Crăciun mă duc să văd spectacolul de lumini. Și să fim serioși, Piteștiului îi mai trebuie vreo zece Primari și multe Servicii Edilitare pentru a se ridica la înălțime. Ceea ce nu o să se întâmple și nici nu visez că s-ar realiza.

Dar dincolo de asta în seara asta am revăzut oameni minunați, am pus țara la cale cu un domn director al unui liceu, un om foarte, foarte deosebit. Am avut parte de cea mai frumoasă amintire din facultate și mi-a părut tare bine.

Dar tot vreau să le mulțumesc unor femei speciale: Doamna Ionescu care este deosebită cu adevărat și colegei mele care, deși aproape moartă de oboseală, m-a ajutat cu ce era mai greu. Pentru că, desigur, așa cum i-am spus și ei, am profitat lăsându-i florile în grijă (și nu, nu e nimic din ceea ce ați gândi voi), iar eu cu șeful de sală ne-am “bătut” care să servească băutura invitaților :).

Nu știu, dar orașul ăsta crește într-un mod atât de frumos că eu sunt surprinsă zilnic. Și ca să nu vă spun doar de restaurant, trebuie să mai mărturisesc ceva, un om care și-a dedicat forța învățământului pentru mine are tot respectul. Nici o școală din Pitești nu se compară cu cea mai “amărâtă” din Mioveni. Nici în București nu am văzut așa ceva. Școli dotate cu laboratoare, aerisite, cu tehnologie de ultimă oră și renovate de la cel mai mic fir de iarbă până la ultima țiglă de pe acoperiși. Și credeți-mă, am fost la toate, nu mi-a scăpat una. Grădinițe în care eu aș locui fără nici o problemă.

Da, Mioveniul pot spune că e orașul în care simt pulsul, viața, oamenii și se vede ce se face. De ce oi fi eu mândră de lucrul ăsta nu știu, dar zău că sunt. Domnilor Primari, domnilor directori de servicii publice, în Mioveni se poate, așadar în România se poate, dacă se vrea. Și iată un exemplu clar că se vrea. Mai ales atunci când toată lumea colaborează cu toată lumea. Bravo, Mioveni!

Astăzi în Jurnal de Argeș a apărut prima parte a interviului pe care Maestrul Marin Ioniță mi l-a cerut. Da, un interviu cu adevărat fabulos. Ce întrebări… mai rar atâta inteligență chiar și în lumea scriitorilor. Marin Ioniță este omul pe care nu-l voi uita niciodată și îl voi respecta la nesfârșit. Un om minunat.

Miercurea viitoare, tot în Jurnal de Argeș, o să apară și a doua parte a interviului. Sunt foarte mândră de această colaborare. Și așa cum a spus și Maestrul “acesta este un interviu de colecție”. Eh, nu se știe peste câțiva ani.

Pe lângă asta mai am o veste bună. Au fost publicate și primele patru linkuri de unde se poate achiziționa “Războiul Reginelor”. Ocazie cu care-l rog pe asociatul prietenului meu să pună unul din ele, adică din linkuri, acolo la “Publicitate”. Pentru cei interesați momentan puteți comanda la linkurile de mai jos. Vor veni și pentru celelalte platforme cât de curând.

Google Play: https://goo.gl/YqVM0Y

Apple iBooks: https://goo.gl/cdE10K

Kobo Books: https://goo.gl/vvKJx4

Scribd: https://goo.gl/2TkcvP

Cine spune că viața nu-i frumoasă?, și dacă renunți la ură, invidie, răutate gratuită nu ți se întâmplă lucruri minunate? Ar fi bine să învățăm să fim mai buni.

Și o ultimă veste care mi-a adus o mare bucurie azi: Loredana Violeta Pascal de la PRWave m-a rugat astăzi să facem un proiect împreună. Despre ce este vorba veți afla în curând.

Foarte curând, dar foarte, foarte curând, Războiul Reginelor I și II, Regina Elfă, Regina Arkudă și poate chiar și continuarea, vor putea fi achiziționate de la Editura Digitală.

Veți putea achiziționa Războiul Reginelor I pentru a fi citită pe telefon, tabletă sau orice alt gadget la numai 10 lei. Cu ocazia asta s-ar putea să termin și Regina zână și amuletele puterii și să mergem mai departe cu povestea. Dar până atunci, prin bunăvoința celor de la Editura Digitală voi mai avea un fantasy surpriză pentru voi, asta în timp ce eu și Vali Badea vă pregătim ceva crime și politică, dar acelea vor rămâne pe hârtie. Așa că stați conectați pentru că foarte repede o să apară primul volum din Războiul Reginelor.  Ta Ta!

Aici nu vorbim neapărat de sosirea cu pași rapizi a lunii martie. Dar mâine e Dragobetele. Adică o sărbătoare pur românească, care-l “obligă” pe domn să-i dea măcar o floare alesei lui. Dacă vrea, dacă nu îi poate da o țeapă și să iasă la bere cu băieții, motivând, evident, că i s-a descărcat bateria telefonului și nu și-a dat seama cât e ceasul. Nu de alta, dar eu aș face-o. Nu înțeleg de ce femeile vor mereu cadouri.

La drept vorbind și mărțișorul a fost inventat pentru bărbat, iar la Chișinău femeia încă îi oferă un mărțișor bărbatului. Dar acum un simplu simbol nu ne mai mulțumește, vrem mai mult. Așa cum dragostea e o reacție chimică, fie că vă place sau nu, la fel e și dependența față de celălalt, sigur, asta nu e chimică, e psihică și distructivă.

Dar cum nu ne-am adunat să vă spun eu povești de dragoste, de parcă aș fi în stare, trebuie să știți că femeile din ziua de azi vor mărțișoare costisitoare. Nu știu dacă ale voastre își doresc telefoane sau alte lucruri, dar eu aș vrea căștile astea care nici măcar nu sunt costisitoare. Sigur, de acolo de unde am luat eu căștile voi le puteți lua doamnelor voastre alte lucruri, chiar în rate. Așadar, dacă nu aveți idei de cadouri sigur găsiți aici.

Și ca să nu par chiar fără inimă – da, știu, nu-mi iese. Tot mă întreb de ce femeile nu se mai mulțumesc cu un simplu simbol. Nu, nu vreau răspuns, era retorică. Eu măcar îmi cumpăr singură ceea ce-mi doresc. Dar, fie, măcar o dată pe an merită fiecare ceva deosebit.

Inspecție video (CCTV) –  Servicii Edilitare pentru Cominitate Mioveni

Autolaborator de inspecție CCTV pentru canalizări menajere. Serviciul nostru folosește un sistem modern de inspecție a conductelor de diferite diametre (de la 250mm), este vorba despre un sistem de inspectare color a rețelelor de apă-canal.

Tarif: 3,5 lei/m la care se adaugă TVA, pentru conducte de până în 5000 m.

Pentru lungimi mai mari, prețul se negociază.
Prețul include deplasarea pentru primele 2 intervenții și pentru distanțe sub 50 km de la Mioveni la punctul de lucru. Aceste prețuri fiind valabile doar pentru țevi de canalizare curate.

Vidanjarea și spălarea conductelor

S.C Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni vă pune la dispoziție un utilaj modern destinat vidanjării şi spălării cu presiune înaltă, special proiectat pentru zonele urbane și rurale. Serviciile noastre cuprind: desfundare conducte; desfundare canalizare; decolmatare; curățare guri de scurgeri, curățare/spălare fose septice, separatoare de grăsimi.

Tariful lucrărilor de vidanjare este de 130 lei/oră

Tariful deplasării este de 4,12 lei/km

Preturile sunt fără TVA

Societatea noastră pune la dispoziție CCTV-ul și în alte județe.

***Tarifele afișate sunt informative, acestea pot fi negociate în funcție de situație.

Mi s-au adus mii de acuze că vorbesc fără dovezi. Cu toate că în perioada aia lucram în imobiliare și încercam să găsesc câteva hectare de teren arabil pentru cineva. Evident că nu am avut de unde. Ba dacă era al unui român era prea mic, ba erau cumpărate de străini, în special italieni și francezi.

Da, știu, nu, nu e legea lui Boc și a lui Băsescu, a dat-o mama și pe asta. Nu-i bai, m-am obișnuit cu lipsa voastră de memorie. Oricum, puteți citi aici cum Amercia cumpără România. A, da, știu voi ați crezut că americanii cu scutul lor antirachetă ne vor apăra, după ce rușii au spus clar că ei îl demagnetizează mâine, dacă au chef, că al americanilor scut e tot computerizat, pe când ei încă folosesc armament util pe lămpi, nededectabil. Ha, ha. Nu, nimeni nu a venit aici să ne dea de mâncare, au venit aici să ne cumpere și să ne slugărească.

Ceva mai devreme, doamna Cristina Gheorghiu îmi scria următoarele: “Draga mea, poate nu o sa iti vina sa crezi, dar in niste localitati de pe langa Mizil, firme straine au cumparat muuulte hectare. Si ce crezi? Au venit cu niste masinarii misto, decoperteaza pamantul asa, cam 20-30 de cm, il fac suluri, il impacheteaza intr-un fel de plase si il incarca in tiruri.” Poza este tot de la dânsa, dovada că se întâmplă. Da, încă mai trăiți bine? Bine, mă bucur pentru voi. Sunt chiar super fericită. Să trăiți bine cu 30 bani pe postare până la adânci bătrâneți, pe mine nu mă deranjează mințile înguste atâta timp cât nu trebuie să stau cu vreuna în casă.