Sigur, înțeleg. Oricine înțelege. Ai surplus de greutate. Nu neapărat din cauza faptului că ai mânca mult. Organismul tău reține apă și oricât de nemîncat/ă ai sta, tot aia e. Așa cum unii se balonează doar dacă respiră (dacă n-aș ști, n-aș mai povesti). Dar ce ne facem cu pasilele miraculoase, cu neopreonul și alte diete absolut enervante?

N-am ce face, Facebook-ul meu îmi arată mereu reclame cu tot felul de produse de slăbit. Eco nu știu cum, pantaloni din neopren, bluzițe și alte minuni. Și uite așa slăbești ca prin miracol mâncând oricând, oriunde, orice, oricum. Aiurea! Ok, nu le-am încercat. N-am crezut niciodată că aș avea nevoie de vreo cură, dar totuși, puțină grijă, puțină sală, puțină mișcare nu strică. Nu de alta, dar te și menține. De acord, nu toată lumea are arderi rapide, dar asta nu înseamnă să dați banii pe toate porcăriile. Zilele trecute chiar am primit o reclamă cu o alifie minune pe care ți-o dai pe coapse și abdomen și acestea dispar ca prin minune. M-am întrebat dacă acolo sunt niște canibali în miniatură care mănâncă rapid excesul de grăsime pentru că altfel nu înțeleg ideea.

Da, se poate slăbi cu diete echilibrate și sport, mult sport. Doar că și aici e o problemă. Absolut toți pe care-i știu și au încercat orice fel de dietă, ce să vezi, după ce au abandonat-o s-au îngrășat de trei ori mai mult. Problema e că odată începută dieta, nene, o ții toată viața. Totuși, cred eu, secretul e să te placi cum ești. Firește, dacă vezi că tot pui mai lasă dracului mâncatul. Nici ăsta nu e pentru oricine și, da, absolut, fă sport, cât de mult, când poți, unde poți. Dar cel mai important: ceaiuri, multe ceaiuri. Verzi, negre, mentă, tei, soc, ghimbir. Ceaiurile te ajută să elimini  apa pe care o reții, cea care, până la urmă, te umflă. Și, de ce nu, dacă a venit vara, pepene la greu.

Mai e și treaba aia cu neoprenul. Eu nu zic că n-ar funcționa, poate. Dar, acum să fim serioși, cam câte haine v-au slăbit până acum? Faptul că transpiri până la de două ori mai mult nu e neapărat și sănătos, puteți avea probleme grave cu rinichii după o poveste din asta. Dar, na, fiecare știe ce vrea să sacrifice pentru a arăta ca o divă. Oricum, vă spun un secret, divele au succes doar de moment, după…

J.P Delaney – Fata dinainte

Acum, că tot s-a terminat vacanța, poate că nu o să mai aveți timp de o carte, doar că asta merită. Merită de un milion de ori.

J.P Delaney este un pseudonim și, de asemenea, primul thriller psihologic publicat sub acesta e cel despre care tocmai vreau să vă vorbesc. 

Imaginați-vă casa parfectă. Sigură, non-conformistă, cu foarte mult spațiu, deși nu este foarte mare. O grădină pentru meditații și totul pus într-o regulă maniacală. O casă specială. O casă pe care nu o mai are nimeni. Unică. Și, de asemenea, cu o chirie modică. 

Totul pornește de la o cerere: “Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră”.

Vorbim aici despre două femei, cea de atunci și cea de acum. Cea de atunci este Emma, iar cea de acum este Jane. Emma, femeia de dinainte, alături de iubitul ei Simon, după ce casa lor este spartă, caută un apartament pe care să și-l permită dar să fie și sigur.  Cum nimic sigur nu e de ajuns cu bugetul lor, agentul imobiliar le propune One Folgate Street, o casă specială construită de unul dintre cei mai mari arhitecți. Doar că pentru a locui acolo cei doi trebuie să răspunduă unui chestionar cu foarte multe întrebări ciudate și să accepte cam vreo 200 de condiții. Cei doi, după ce văd casa, decid că vor să încerce. Ultima probă fiind un interviu chiar cu arhitectul Edward Monkford. După ce răspund chestionarului ciudat și acceptă toate condițiile, Edward îi cheamă la un interviu în urma căruia acceptă ca cei doi să se mute în casă. 

Casa este un fel de Monitor. Alarmă de pe telefon, duș cu senzori pentru fiecare utilizator, lumină aleasă în funcție de dispoziție și Menajera care monitorizează organismul locuitorilor. Știe câte calorii au consumat, cât au slăbit sau dacă riscă vreo boală. 

Emma este o persoană dezordonată, dar, pentru casa aceea, acceptă toate compromisurile.

Jane, cea de acum, după ce pierde un copil decide să se mute în One Folgate Street. Trece prin aceleași teste ca și Emma și la fel ca Emma începe o aventură cu Edward. Doar că aceasta nu știe toate detaliile. Încet află despre moartea suspectă a Emmei în acea casă, despre aventura ei cu pretențiosul și ciudatul Edward. În timp ce relația ei cu maniacul arhitect evoluează, aceasta merge și pe urmele Emmei. Cum nu află nimic de la Edward începe propria investigație. Ajunge la psihiatra Emmei și mai târziu se împrietenește cu Simon. Toți aceștia încep să-i implementeze lui Jane ideea că Edward este periculos, cu toate că ea nu simte asta nicio clipă. În timp ce investighează află tot felul de lucruri ciudate despre Emma care o pun pe gânduri serios în privința sănătății ei mintale. Dar, până la urmă, începe și ea să simtă pericolul.

Cartea este atât de bine construită că este foarte ciudat de povestit, dar, cu siguranță poate fi trăită pagină cu pagină. O carte atât de bună n-am mai citit de atât de mult timp că nu am putut să o las din mână până la final. 

O recomand cu toată seriozitatea!

Noroc că răbdarea mea e mare.

Romanul a fost finalist Edgar Award pentru cel mai bun roman de debut. Cu toate astea n-aș insista asupra acestui fapt, nu e chiar atât de bun. Cu toate că New York Times compară romanul cu Fata din Tren și Fata dispărută, mai e mult până acolo. Da, romanul e destul de bine construit însă nu e nici surprinzător și nici nu are o latură psihologică foarte bine construită. Desigur, eu sunt subiectivă.

Povestea începe cu Nora care se duce să-și viziteze sora, pe Rachel, și o găsește moartă. Câinele ei de pază spânzurat, iar Rachel are capul spart. Categoric fiind vorba despre o crimă poliția începe o investigație cam fără chef. Interoghează martorii, iar unul dintre polițiști vorbește destul de mult cu Nora. Numai că ei nu prea văd de ce, cum și în ce fel. Cu toate că romanul promite că Nora va descoperi adevăruri tulburătoare despre sora ei, nici asta nu prea se întâmplă. Rachel a fost atacată la vârsta de 17 ani de un necunoscut pe care, de-a lungul timpului l-a tot căutat. Cumva Nora îl găsește, dar își dă seama că nu e tocmai un necunoscut. Însă nu e singurul bănuit. Mai e si bărbatul cu care aceasta avea o aventură.

Cartea devină interesantă abia când Nora începe să fie cea bănuită, doar că și acest mister dispare repede. Sigur, asasinul e cel la care nu te gândeai, cu toate că motivul e logic încă de la începutul cărții.

O lectură ușoară, pe alocuri plictisitoare fără prea mari pretenții, dar nu e nici de aruncat.

Știu, știu, cam toți ați văzut măcar primul episod regizat de cei de la HBO, dar măcar ați încercat cartea?

Recunosc că am comandat-o din plictiseală, și, firește, nu mai știam ce să fac cu banii. Nu, adevărul e că atunci când am comandat “În ape adânci” nu am văzut altceva care să-mi mai atragă atenția pe la editura Trei și am zis: “hai, mă, fie, să vedem”. Ideea e că am văzut primul episod. Mi s-a părut drăguț, dar nu suficient pentru a urmării întreaga mini-serie. După ce v-am povestit despre “În ape adânci”, plictisită de net, televiziune și alte tâmpenii, am zis să mă apuc de “Marile minciuni nevinovate”. Hmm, da, m-a captat repede.

Ce am observat imediat după ce am terminat-o și am mai urmărit două episoade din film? Ei, bine, da, iar nu se respectă cartea, iar se întâmplă lucruri care în carte nu s-au întâmplat. Așa că am renunțat cu totul la serial, care, da, e și cam siropos.

Romanul acesta începe cu o crimă sau un accident. Firește că nu avem de unde să știm, pentru că acțiunea începe cu șase luni în urmă. Madeline e o tipă la patruzeci de ani, vârstă pe care o împliniște exact când o cunoaște pe Jane, cea mai tânără mămică. Pentru că Madeline “vrea să salveze o gloată de adoleșcenți” în timp ce-și duce fiica cea mai mică la grădiniță, își sucește glezna. Jane care vede totul și care avea același traseu cu Madeline,la grădiniță, împinsă de fiul ei se duce să o ajute. Și așa se leagă cea mai frumoasă prietenie. Alături de cele două, desigur, vine și Celeste cea mai frumoasă, mai bogată și mai norocoasă femeie din oraș, cel puțin aparent.

Totul începe cu prima zi de grădiniță când băiețelul lui Jane, Ziggy este acuzat de o fetiță că a strâns-o de gât. De aici mamele se împart în tabere, desigur, Madeline care e o luptătoare rămâne alături de Jane, la fel și Celeste. Însă asta e doar tragedia lui Jane. Tânără, atât de tânără că este confundată cu o bonă, misterioasă, cu un trecut sumbru și dureros.

Tragedia cea mai mare, mai reală și cea mai bine ascunsă, în schimb, este a lui Celeste. În ciuda vieții ei aparent perfecte alături de un bărbat de o frumusețe răpitoare și plin de bani, aceasta, de dragul gemenilor, acceptă abuzurile fizice ale soțului, aproape convingându-se că sunt din vina ei. Celeste trece printr-o adevărată luptă ea cu ea, dar, în același timp încearcă să o susțină și pe Jane, până când Jane îi dezvălui cel mai mare secret al ei și atunci Celeste înțelege că trebuie să oprească abuzul asupra ei și s-o protejeze pe Jane.

Spuma, desigur, este Madeline. Are și ea proprii demoni. Un fost soț care s-a mutat cu soția extrem de tânără și cu fiica lor în orașul ei, dar și o fiică adolescentă din relația cu fostul care îi provoacă suferințe. Cu toate astea Madeline e hotărâtă să-și apere prietenele chiar în ciuda actualului soț, dar mai ales în ciuda Renatei și a celorlalte mame care o acuză pe Jane și pe fiul acesteia.

Întreaga carte este presărată cu mărturiile accidentului sau crimei, dar, până la final, nu veți ști cine a fost ucis. Asta dacă nu ați văzut filmul, care pun pariu că a pierdut niște lucruri interesante. Cum s-a ajuns la o crimă și ce legătură au cele trei? Vă garantez că merită citită. Are tot ce vă doriți: dragoste, ură, răzbunare, iertare, pasiune, crimă. Ce ați putea dori mai mult?

Ritmul e alert și cu fiecare pagină o să doriți să înțelegeți mai mult. Da, o carte de 9,50 pe care o recomand cu drag. Unde mai pui că e și amuzantă…