Da, da, am vrut să scriu despre politică, dar n-am făcut-o din două motive: unul ar fi că nu am avut timp și al doilea că între timp m-am plictisit. Dar dacă vreți subiecte interesante din Argeș, puteți citi aici tot ce vă interesează.

Acum să trec la ce mă doare. Bine, firește că nu mă doare mare lucru, dar așa e vorba. Ei, da, revenim la “Indicii Anatomice”, prima mea carte polițistă și cea tradusă în Anglia. Bine, poate că în conștiința umană a rămas și cea mai bună, dar George Arion zice că e mai mișto “Mascarada”. Eu nu știu exact ce să cred.

O primă recenzie excelentă o găsiți aici, pe Literatura pe Tocuri.  Pentru cei care știu deja cartea aceasta e la a doua ediție, sub îngrijirea și oblăduirea lui George Arion și Crime Scene Press, dar mai ales a lui Alexandru Arion.

Nu vă țin mult de vorbă astăzi pentru că îmi e teribil de lene, dar, dacă ați mai trecut prin blogurile mele știți bine că într-un fel a fost și crime-ul meu de suflet. Așa că vă invit din nou să o citiți. Nu o să vă pară rău!

Știți cum e orice relație mai lungă, ori ajungi să te plictisești, ori să te obișnuiești și să nu-ți mai pese. Dacă măcar unul dintre parteneri renunță la a mai fi dependent de celălalt, o lasă moartă. Nu de alta, dar nu îți faci bine nici ție, nici lui. Totul e conștinentizare.

Recunosc că pe mine Pendiuc, fostul primar al Piteștiului, mă plictisește de vreo 12 ani. Și mă plictisește la modul ăla de îmi vine să plâng. Acum eu știu că el s-a văzut primar pe viață, dar iată că nu e totul așa cum prevestesc astrele. Vorba unui prieten: “Pe ăsta când l-a născut mă-sa a zis: Tu vei fi primar până la moarte”. Iată că n-a murit nici după ce a fost detronat. E viu, bine, sănătos și nici de milă nu am de ce să-l plâng.

Recunosc că eram resemnată cu faptul că mă va mai plictisi și în următorii patru ani, dar după duminică noapte s-a trezit răzvrătita din mine. După ce omul a cerut renumărarea voturilor chiar m-am enervat. Acceptă, frate! Mai lasă-i și pe alții. Da, am auzit și eu ce zic babele nebune: “Lasă, maică, ăsta nu mai fură că îi ajunge”. Mamaie, alo, un om de ce are mai mult, de aia vrea mai mult. Unde dracu’ e înțelepciunea? Ați văzut voi hoț care să se poată opri? Alcoolic să se lase de băutură – din ăștia, cu mici excepții, mai sunt. Dar chiar și așa.

Ce să spun: Adio și n-am cuvinte. Personal nu îi voi duce dorul. Dacă altcuiva îi va fi dor de el să-i scrie acasă. Nu știu dacă liftul îi va duce epistola la pat, dar sper pentru voi.

Înainte de toate mâine lansăm. Bookfest, Romexpo, Pavilion C2, Crime Scene Press. Programul e următorul: de la 12:00 Cristian Lavin, 12:30 eu în persoană, 16:00 Georgeeeeeee Arion. Să vă prind că nu veniți.

2. Tastatura e de vină. În ultimul timp tot văd că-mi lipsesc litere. Nu, în plus nu sunt, dar în minus da. Acum doi ani am schimbat-o, după ce, recunosc, am aruncat ceva pe ea. Asta e, îs blondă. Dar acum am constatat că anumite taste nu se mai bat la fel de bine. Dacă înainte doar le atingeam, acum trebuie să le bubui. Asta e. Prin puterea obișnuinței nu mă uit nici la taste, nici la ecran când scriu. De obicei o fac uitându-mă la televizor, ceea ce e destul de logic, obișnuită doar să ating tasta nu îmi dau seama când le înghit. Cel puțin am pe cine da vina 😀

Revin cu impresii de la Bookfest, cu toate că unele le voi ține pentru mine. Dar va fi destul de greu. Și duminică… zi lungă, se votează.

Nu știu care-mi place mai mult. Da, da, ediția a doua a romanului “Indicii anatomice” arată mult mai bine decât prima. Sunt tare mândră de grafică, mulțumesc Alexandra Bardan, nu știu cum faci, dar mereu ai mână bună pentru cărțile mele.

Cea mai nou carte din seria “Iolanda Știreanu” este “Mascarada”. Carte cu nebuni, nu că până acum ar fi fost cineva prea sănătos.

Nu știu cum a reușit Alexandru Arion să le scoată așa frumoase. Îmi plac la nebunie. Sunt superbe. Sigur că încă nu le-am ținut în mână, încă nu le-am mirosit, încă nu le-am simțit lângă mine. Dar iată că la șase ani distanță de la prima Iolanda, acum a apărut cea cu numărul cinci. Cu toate că, zic eu, s-ar pune șase, pentru că mai e și “Sărutul Morții” în care apare și Lala.

“La fel ca personajul principal, Iolanda, această poveste va rămâne multă vreme în mintea cititorilor.” Mike Phillips

„O investigație pasionantă, întreprinsă de o anchetatoare aflată într-o situație limită. (…) Multe piste false, personaje reale printre personaje fictive, suspans. Daca va mai scrie în acest gen, și la fel de bine, Oana Stoica-Mujea are șansa de a deveni o Doamnă a romanului polițist românesc.“ George Arion

Cam atât pentru astăzi. Abia aștep să mă întâlnesc cu George Arion și cu restul echipei.