Crăciunul, Crăciunul. Altul și altul și altul, dar nimic parcă nu mai este ca în copilărie.

M-am gândit de multe ori, dacă aș avea o pungă mare cu bani, aș cumpăra o sanie, doi reni și un Moș Crăciun care să se plimbe prin oraș. Aș vrea să le văd fețele copiilor, dar mai ales ale celor mari. Pentru că, undeva pe drum, l-am pierdut pe Moș Crăciun. Undeva între copilărie și adolescență am uitat de el. Nu l-am mai văzut ca pe moșulețul simpatic care ne aduce bucurii, ci ca pe omul care ne mai îmbătrânește încă un an și încă un an. Mi-a luat ceva timp să învăț că bătrânelul ăsta, plăsmuit de Coca-Cola, nu aduce neapărat daruri, cadouri, bunuri care nu ne mai sunt folositoare după un timp. El aduce bucurii. Mai trebuie împachetat și sufletul din când în când. Mie mi-a adus o pisică. Tembelă ce-i drept, dar e un suflet care face dintr-o casă goală una mult prea plină. Atât de plină că uneori nu mai am loc în ea. Și e o singură pisică. Sper să nu îi mai vină și alte idei că nu mai am loc.

Nu m-am omorât niciodată după sărbători, dar încă de mică mi-a plăcut să mă uit toată ziua la filmele de Crăciun. Mă ascundeam în cameră cu un maldăr de mâncare și suc pentru a nu fi nevoită să întrerup filmele. Crăciunul e mai mult relaxare pentru mine. Pentru alții e băutură, distracție sau nebunie. Ei na, nu contează. Fiecare cu Crăciunul lui. Fiecare cu bucuria lui. Important e că a venit și ne dă o clipă de repaus. Avem loc să respirăm, să ne încărcăm bateriile și s-o luăm de la capăt. Crăciunul e liniște și asta vă doresc și vouă!

Da, recunosc, e suficent să mă enerveze personal un singur om dintr-un partid și nu le mai dau votul. Fix așa s-a întâmplat și cu PSD-ul, diferența fiind că nu a fost doar un singur om.

Bun, acum, dacă Președintele nostru neamț și ardelean nu ar fi cerut ca Prim Ministrul să fie ca în povestea “Fetei împăratului Roș'” și dezbrăcată, și îmbrăcată, și călare și cum o mai fi fost ea, clar că nu s-ar fi ajuns aici. Chiar dacă nu le-am dat ștampila mea că nu am vrut eu, mă consider, încă, cetățean al acestei țări, iar programul de guvernare nu e rău. Eu nu vreau ca PSD-ul să-și țină nici măcar 50% din promisiuni, 20% și e mai bine decât bine. Și zău că au tot respectul. Dacă… am zis. Pe partea cealaltă nu ar fi rău să mai renunțe la aroganța asta pentru că oamenii de rând s-au săturat de atâta infatuare. Mai lăsați măi oameni buni, că nu sunteți vârful icebergului, zău. Știu că mai deștepți, mai frumoși, mai, mai, nu se poate, dar gata. Trebuie să înțelegeți că oamenii, totuși, au votat împotrivă, nu neapărat pentru. Tocmai de aia, ca om simplu, dintr-o cocină de oraș, care odinioară era mândria sudului, vă spun sincer, mai ușor cu infatuarea. Nu e cazul. În schimb, da, aș fi făcut la fel ca Dragnea. Tot avem o țară plină de jucători. Atunci să jucăm zic. Și na, mă, neamțule, mai zi ceva? I-a dat și doamnei Merkel ce și-a dorit, poate că ne dă și nouă. Pentru că dacă faceți fabrică de bombe pentru ISIS, eu am și o propunere. Putem face din proști bombe umane. Nu de alta, dar e țara plină și nu le-ar simți lipsa decât alții asemenea lor. Nu degeaba e vorba aia cu cine se aseamănă, se adună. Și apoi îmi e perfect egal cu zero cine e Premier, atâta timp cât ei se țin de ce au promis. Ce să zic, azi s-a egalat scorul. Dragnea a arătat că poate fi cu adevărat bun dacă vrea.

Că tot sunteți în luna plângerilor politice, de am impresia că PSD și ALDE au intrat la guvernare fără niciun vot, atunci să vă spun și ce o să vi se întâmple luna asta:

Berbec – Toată luna decembrie veți fi indiferenți. Ba la ce se întâmplă în politică, ba la cei de lângă voi. Tocmai de aia, atât Moș Crăciun (care oricum nu există, dar voi nu vreți să acceptați), cât și Anul Nou, vă vor ocoli cu brio.

Taur – Căpoși, enervanți și enervați. Ați reușit să ucideți spiritul Crăciunului, pentru că voi, de fapt, țineți cu ISIS. 

Gemeni – Dualitatea voastră e proverbială. Atâta timp cât nu vă decideți, eu de unde dracului să știu? 

Rac – Oameni de bună credință, dar mult prea prăpăstioși. Uite de aia Moș Crăciun nu vă aduce nici Premierul pe care-l vreți, dar nici bomboanele pe care, poate, le-ați merita.

Fecioară – Nici Crăciunul, nici scena politică nu vă mulțumește, dar nu e de mirare, oricum sunteți greu de mulțumit, de aia nici nu se chinuie nimeni.

Balanță – Fragile doar la mișto pentru a îi face pe ceilalți să dea tot din ei, luna asta veți înțelege că fragilitatea nu e pentru oricine. Moșul vă aduce doar ce nu ați cerut. Mai face și el mișto de voi.

Scorpion – Unii merită, alții nu. Așa că Moșul a decis să nu vă mai aducă nici, nici.

Săgetător – Tu măcar știi ce vrei, doar că nu îi pasă nimănui.

Capricorn – Prea plictisotori pentru a fi băgați în seamă. Nu vi se împlinește niciun vis, nici luna asta, nici cu vreo altă ocazie.

Vărsător – Nu mai asculta manele când vomiți, că oricum alt Prim Ministru nu vei avea.

Pești – Voi rămâneți norocoși. Acum decideți divorțul, iar la anul veți scăpa. Felicitări! 

Și acum, la drept vorbind, Dragnea a cam dat Șah Mat. Na, mai opune-te la asta neamțule!

Ne-am trezit prea de dimineață și ca să vezi, ninge!

Dodi vede pentru prima oară atâta zăpadă, așa că l-am luat din pat și l-am scos pe fereastră. Am luat zăpadă în mână și l-am lăsat să o miroasă, să o simtă. Așa îi făceam și lui Piți, pentru că îi plăcea când ningea și îi plăcea să-i simtă mirosul. Și lui Dodi i-a plăcut și nu a părut deloc suprăt că l-am trezit pentru a vedea ce se întâmplă. Problema cu adevărat înspăimântătoare e să-mi găsesc mașina sub maldărul alb și, preferabil, un vecin drăguț care să mă scoată din zăpadă 😀 Firește că mă descurc și singură că doar n-ar fi prima oară.

Mai sunt șapte zile până la micul, mare vot. Încă șapte zile de drăgălășenie. Politicienii, mai ales în ultima săptămână, se prefac admirabil că le pasă. Habar nu aveți cât de deschiși sunt cu cei din presă. Promit acum mai mult ca niciodată. Unii se laudă cu lucrurile din trecut, cum ar fi Andrei Gerea (ALDE – Pitești) care omite tot timpul să spună cum a distrus Petrochimia, dar astea sunt detalii. Au uitat cu desăvârșire toți de sclavii de la Berevoiești. Zău, la ce bun să îți aduci aminte de ei când oricum noi toți suntem sclavii sistemului? Unii în plus sau în minus, mai ales în 2016, ce mai contează? 

Merg din ușă în ușă, fac poze, fac live pe facebook, se gudură pe lângă presă, toți le sunt prieteni și nu există dușmani. Ei vor salva lumea. Firește, sclavii de la Berevoiești n-au putut fi salvați, dar, din nou, asta e altă poveste. Omenirea va fi mai bună. Lapte, miere, faguri și ce mai vreți voi. Desigur, asta dacă îi votați, dacă se întâmplă să iasă ceilalți, asta e, ei v-au spus. Și zău că mă refer la toți că doar nu sunt diferiți în gândire chiar dacă poartă alte culori. Și salvarea lumii va fi până pe 11 decembrie. După?! Va fi ori la fel, ori mai rău. Adică nu se va schimba nimic. Lumea va merge în continuare din inerție. Deciziile aleșilor nu îi va afecta pe majoritatea decât în rău, dar noi deja ne-am obișnuit cu asta. Cred că și dacă vine vreunul cu o idee bună oamenii ar fi atât de uimiți că nu ar ști cum s-o interpreteze. Detalii, na. 

Ok, și pentru că nu mă pot abține, bre, domnule Pendiuc (fost primar de metropolă universală Pitești), e cam rușinos să furi ideea celor de la PMP. Adică, pe bune, nu poți scorni ceva al tău? Tot cu furatul, tot cu furatul.

Deja este o modă în rândul candidaților să vorbească despre autostrada Pitești-Sibiu. Deja nu mai am chef să aud de ea. Da, e importantă pentru economie, dar așa cum a spus și Constantin Stroe să fim puțin sceptici că nu sunt capabili. Ieșim în fața lumii cu o autostradă care are mai multe proiecte începute, întoarse, schimbate și răsturnate. Îmi e greu să cred că nu s-a găsit un om în țara… nu, în lumea asta, să nu fie capabil să facă un proiect cum trebuie. Nu sunt toți handicapați. Dar, de promis, ni se promite de zece ani. Așa cum ni se promit și trenuri supersonice pe căi ferate care aproape că nu mai există. Așa cum ni se promit parcuri industriale și locuri de muncă. Așa cum ni se promite orice. Și nici măcar nu mai încerc să vorbesc despre culoarea politică, pentru că am așa o dezamăgire enervantă în suflet în ceea ce îi privește pe majoritatea. Mai sper spre unii, dar nu nu știu de ce am aceeași părere că mă vor dezamăgi. 

Însă, de data asta, din cauza unui singur om, alianța asta PSD-ALDE a pierdut votul meu pentru totdeauna. Oricum, să fim serioși, ce au promis și ce au făcut. Acum mă refer personal, pentru că nu cred să fi fost vreun secret pentru cineva că mereu am fost de stânga. Dar, na, dezamăgirile din dragoste te fac să-ți alegi alt tipic al partenerului, că asta e viața. Nu, să nu fiu “poarcă”, nu doar un singur om este de vină pentru asta. Sunt mulți. NU MAI PROMITEȚI, FRAȚII MEI, DACĂ APOI NU ȘTIȚI CUM SĂ O DAȚI COTITĂ. Ce să fac? Dragostea mea pentru stânga s-a stins. Uite așa, într-o noapte de vară după o discuție plină de promisiuni care nu s-a materializat niciodată. Uite așa, după o minciună cum că X nu mai e al lor dar fiind candidat Alde e tot al lor. 

Și totuși, mai lăsați-mă cu autostrada asta la nivel declarativ. M-am săturat de ea. Ori o faceți, ori nu o faceți. Atât. Fără să dați din gură. Puneți mâna pe lopeți și faceți dracului ceva, că de vorbă sunt sătulă. 

Și ca să nu influențez cumva votul românașului, o să vă povestesc eu după 11 cum a decurs campania cam în fiecare partid politic. 

Și oarecum sunt de acord cu el, într-o țară în care lumea nu mai citește, paradoxul e că se merge la târg – de obicei tot pentru mici și bere, dar lăsați omul să spere.

Însă, de data asta nu aveți voie să nu mergeți la stand Crime Scene Press. Surpriza cea mai mare vine chiar de la George Arion (iar o să mă bălăcărească Stelian Țurlea că am zis bine de domnul Arion :)) ), care, în sfârșit, a decis că merităm să ne scrie o carte. Și iat-o, este “Însoțitorii lui Iisus”. Nu am citit-o, dar pare destul de atipică pentru stilul dânsului. 

Firește că nici Stelian Țurlea nu se lasă mai prejos și aduce “Săptămâna nebună” direct în casele și sufletele dumneavoastră. Și, dacă îmi e permis, la același stand găsiți și cărțile mele, chiar dacă fără mine, eu promit că ne vedem la vară și le semnez pe toate, asta dacă vreți semnături că eu nu vreau neapărat să le dau 😀 Important să treceți pe la Crime Scene Press.

Autorul și opera a fast numită această fotografie de către junior și cred că ăsta e esențialul.

Însă nu numai autorii români sunt pe rafturile editurii, ci și cei străini. Pe unii îi așteptați de multă vreme, cu alții veți face cunoștință acum. Orice pasionat al genului va avea de unde alege. Tocmai de aceea vă spun să nu lipsiți. Și ca să știți exact când vreți să mergeți am să vă arăt și programul pentru a nu vă încurca cumva pe la vreo altă lansare care nu v-ar pica tocmai bine.

Să aveți târg inspirat și să alegeți cu înțelepciune. 

O să încep cum e corect cu colegii mei de la Sursata.ro care au scris primii despre eveniment, apoi vă povestesc și eu din alt punct de vedere.

Da, “Dincolo de tăcere – convorbiri esențiale cu personaje neconvenționale” de Maestrul Marin Ioniță. Și cine nu a auzit în Argeș de Marin Ioniță? Ehee, un om de o asemenea căldură și cu un talent mai mare decât tot județul ăsta la un loc și chiar mai mult.

Cum să nu mă simt onorată când m-a pus pe hârtie alături de oameni importanți ai județului? Oameni de afaceri, doctori, ingineri, scriitori etc. Așa cum a spus și domnia sa în fiecare domeniu există creativitate. Nu poți fi inginer dacă nu ai o parte creativă, pentru că altfel te-ai numi robot. Nu poți fi doctor, de asemenea, dacă nu ai imaginație și tot așa. Marin Ioniță a adunat în acest prim volum 44 de personalități, din punctul domniei sale de vedere, dar și al argeșenilor – de aia mă întreb ce caut eu acolo – 44 de oameni care și-au lăsat cumva amprenta asupra județului, dar mai ales asupra dânsului. Sunt mândră că mă aflu printre ei. Îi găsiți enumerați în cuprins sau pe Sursata.ro. A fost o seară deosebită. Uite așa te simți mai bogat, iar eu acum am impresia că sunt împărăteasă. Mulțumesc, Maeste!

Lung titlu, știu 🙂

Cartea

Ei bine, încep cu această carte. Maestrul Marin Ioniță, reputat membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și un om de o cultură, imaginație și inteligență rară, mi-a dedicat și mie câteva cuvinte în cea mai recentă carte a dânsului. Mâine va avea loc lansarea, la ora 17:00, la Camera de Comerț Industrie și Agricultură Argeș. Încă nu știu despre ce e vorba, nu mi-a dat detalii, dar mă simt mândră, onorată, fericită că s-a gândit la mine. Știu că este unul dintre oamenii care m-a apreciat dintotdeauna și a văzut mereu ceva acolo, în cărțile mele. Este unul dintre puținii, nu, retractez, e singurul scriitor argeșean de un asemenea renume care m-a considerat egală în forțe cu ale dânsului. Ceea ce mă face să mă simt zeiță. Și este singurul care are încredere în continuare în mine. Pentru asta îl iubesc, fiindcă mă face și pe mine să cred că pot mai mult. Și pentru omul acesta o să pot mai mult întotdeauna. Știți, uneori contează doar atât, o vorbă bună și încredere.

Gaudeamus

Anul acesta din motive stric personale, nu pot participa la cel mai mare targe de carte: Gaudeamus. Ar fi greu de explicat, dar nici nu îmi doresc s-o fac. Îmi pare rău că nu-i văd pe cei doi enormi scriitorii de romane polițiste: George Arion și Stelian Țurlea. Îmi pare rău că nu pot sta la taclale cu editorul nostru, Alexandru Arion, care a încercat mereu să ne țină uniți și să ne trateze egal, lucru pentru care-i mulțumesc. Și le mulțumesc celor trei pentru că m-au acceptat lângă ei, pentru că mă fac să mă simt bunicică printre cei mai buni. 

Știu, sunt și oameni care mă așteaptă acolo. Știu, ca în fiecare an, câțiva vin special pentru mine. Dar uneori e mai complicat și trebuie să alegem. Dar asta nu este o tragedie. Nu de alta, dar ne vedem în vară cu o carte nouă. O Iolanda aproape proaspătă, puțin nebună… în fine, nu vă îngrijorați, tot la demență se ajunge. 

Hey, stați calmi, nu ați scăpat de mine, e doar un târg lipsă. La anul ne punem pe treabă adevărată 😉

Începe bătălia cuvintelor mute. De ce mute? Pentru că, presupun eu, la fel ca în vară, fiecare va înjura pe la spate ca nu cumva să dea dovadă de proastă creștere sau de faptul că nu s-ar ocupa fix de propria campania. Nu, nimeni nu vrea denigrare, declarativ vorbind. Oricum, cei care nu vor da de pământ public cu adversarul, o va face ori între niște ochi, ori în gând, că na, doar nu trăim în naivitate totală să credem povestea cu “vrem o campanie corectă, fără atacuri la persoană”. De ce? Adică, personal, chiar aș vrea niște atacuri la persoană. Așa sunt eu, vreau adrenalină. 

Am decis, totuși, să vedem cam din cine avem de ales. Da, clar că eu știu pe cine vreau să trimit acolo, dar nu o să spun. Știe cine trebuie și e suficient. Așadar și prin urmare:

Avem independentul care poate fi chiar o soluție onorabilă în orașul ăsta.

Avem omul inteligent cu simțul umorului, care, de ce nu, poate fi o a doua soluție sau o primă soluție, la fel de onorabilă.

Un om cu experiență și un bun diplomat. Mai mult nu știu să mă pronunț. 

Omul care chiar merită o șansă după 26 de ani de muncă.

Hmmm, aici e ușor complicat pentru că, de obicei, pare cu toate acasă, dar apoi îi trece. Cu toate astea cei din urma lui nu sunt chiar de aruncat.

Desigur, din punctul meu de vedere, propriu și personal, trebuia să avem și gluma proasă a partidului în cauză. Dar e doar opinia mea.

Și, firește, dezamăgirea totală, pentru mine. Omul “ascuns” de PSD în ALDE. Omul care în ciuda dosarelor va lua o mulțime de voturi. De ce? Pentru că românilor le cam plac ăștia de încalcă legea.

Ar mai fi USR-ul care are ceva reprezentanți interesanți și PRU, doar că aici încă nu mi-am dat seama cine candidează. Mna. Nu le știu nici eu pe toate. I-am arătat pe cei mai importanți, ordinea e fără importanță, după cum au fost salvate pozele. Acum, vreți ori ba, trebuie să alegeți dacă știți cu cine. Eu n-am de gând să fac campanie pe blog. Dar un lucru îl pot spune, e totuși important să mergeți la vot. Sau nu mai urlați după schimbare. Ascultați-i și alegeți. Că o fi bine, că o fi rău, zilnic luăm decizii bune sau proaste. Măcar să fie ale voastre și nu ale altora. Părerea mea!