Despre efectele benefice ale cafelei s-a mai spus. Sigur, dacă aceasta este consumată moderat, pentru că, de asemenea, are și contraindicații ca orice exces pe lume. O să enumăr repede efectele benefice ale cafelei ca să putem trece la boii noștri – apropo, și cafeaua este totuși un fel de drog ușor. Bun, ce poate face bun cafeaua. Cel mai important mi se pare faptul că reduce Alzheimer-ul și demența – s-a constatat că cei care beau între 3-5 cafele pe zi în comparație cu cei care beau 0-2, este mai puțin probabil să dezvolte una din aceste boli (dar acum vorba unui prieten “când ești prost nu poți face alzheimer pentru că n-ai ce uita” așa că mai e o soluție); ajută vezica biliară, risc redus al bolii Parkinson (valabil și pentru fumători dacă nu știați); performanțe cognitive mai mari, chiar dacă conține cafeină, cafeaua poate fi și analgezic, reduce anumite dureri și dacă vă băgați la somn după primul sfert de oră după ce ați băut-o are efect de somnifer; Antidiabetic, protejează ficatul, previne cancerul de esofag, este cardioprotectoare, laxativ, antioxidant, previne cariile dentare și guta.

Acum, de ce să nu aruncăm zațul de cafea. Știam deja că este foarte bun pentru flori, poate că știați și voi. Dar cum nu am flori în ghiveci nu am cum să vă spun sigur. Despre cafea vă pot spune conform studiilor, la fel și cu zațul folosit la flori. Cu toate că am mai auzit în stânga și în dreapta că e foarte bun.

Dar, doamnelor, aici atenție mare – și nu, n-am crezut până nu am testat pe pielea mea – zațul este foarte bun pentru peeling și este și anticelulitic. La fel ca și cum ați folosi o cremă se face și cu zațul. Eu îl colectez în fiecare seară într-un castron pe care-l țin într-o pungă de congelator, asta pentru a rămâne tot timpul umed. În fiecare seară, înainte de-a face baie, îmi masez ușor tot corpul cu zaț de cafea. Nu numai că pielea moartă dispare, dar încă de la prima folosire o să simțiți cât de fină vă rămâne pielea. Apoi se înlătură ușor cu apă călduță. Nu e nimic complicat, e sănătos și veți avea o piele de bebeluș, după două săptămâni deja o să vedeți diferența la cote mult mai mari. Asta pot să v-o spun sigur pentru că la mine a funcționat. Dar cum nici rău nu vă poate face, eu zic să încercați. Ce aveți de pierdut? Două săptămâni de dat cu zaț pe corp seară de seară? Oricum trebuie să faceți un duș, așa că nu vă încurcă cu nimic.

Ăștia suntem noi – desigur că mă refer la cei din poză – oameni manipulați să facem și să spunem ce trebuie. Doar v-am explicat că diplomația, toată, fără excepții, e o minciună. Dacă-i spui omului adevărul – greu de acceptat – te va urî întreaga viață, dacă-i spui o minciună te va pupa. Și cum să faci să taci atunci când aluatul tău e altul. Că doar ți-a intrat în cap baliverna aia cu “greșeala recunoscută e pe jumătate iertată” și “adevărul e mai bun decât prefăcătoria”. Să vă iasă, așa ceva nu se aplică nici la englezi. Bine, nu că ar fi ei diplomații pământului, până și ăsta e doar un mit.

Observ zilnic cum suntem trași de sfoara aia invizibilă și obligați să ne ținem gura sau să ne prefacem că nici măcar n-am auzit. “Ce dacă te-a jignit, ce dacă n-a avut dreptate?, taci și înghite”. Cam ăștia suntem noi. Robi ai unei societăți bolnave, probabil că ar trebui să mai primească niște pedepse din alea biblice să se mai curețe. Șapte plăgi, dacă nu mă înșeală memoria. Ei bine, vă spun clar și răspicat că aici nu pot să tac, dacă vin plăgile sau sfârșitul sau ce o fi, eu voi fi cea mai bucuroasă.

O să-i iau pe Vali Badea și pe Alin Niță, ne vom sui pe cea mai înaltă clădire, ne vom aprinde o țigară – să moară Cioloș de ciudă – și vom observa până ne va lua și pe noi. Eu n-am regrete dacă se întâmplă. Am vizitat, am citit, am scris, chiar dacă n-am avut o viață simplă, sufletul meu a rămas acolo, intact. S-a bucurat de nimicuri și chiar când a fost cel mai nefericit a găsit răspunsul pentru puțină căldură. De ce să-mi pară rău? Eu rău n-am făcut, alții mi-au făcut mie. Eu i-am aceptat pe toți așa cum sunt ei și am încercat să-i înțeleg, alții n-au făcut-o cu mine. Nu m-am băgat în viața nimănui, pentru că niciodată nu m-am crezut Dumneze, dar ei s-au băgat în a mea, chiar dacă pentru asta a trebuit să inventeze romane proaste pe care nici cititorii Sandrei nu le-ar fi cumpărat. Și bârfele, da, le-am auzit, că na, nu sunt surdă, dar mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe alta, pentru că nu sunt Țața Floarea să stau pe șanț să duc vorba mai depare – auzi maică…

Cred în continuare că mergem spre involuție. Și vă dați seama că nu mă refer la internet, știință, descoperiri etc, nu, sufletele noastre involuează pentru că sunt măcinate de boala aia cruntă care se numește răutate, boala aia care se numește invidie. Asta ne ucide, ne torturează, iar când unul îți spune, pe un ton amabil, adevărul, atunci boala crește și mai mult, pentru că 90% din populația globului nu vrea să-l audă. NU, NU ADEVĂRUL DESPRE MINE. NU, MI-AM CUSUT ATÂTEA MĂȘTI SĂ VII TU SĂ SPUI CĂ NU SUNT REAL?

Dar să vă mai spun ceva. Boala vine și de aici. Și dacă eu nu știu, nimeni nu mai știe. Dacă nu vorbești, dacă nu te descarci, te poți îmbolnăvi și încă rău. Este real, nu e o aberație de-a mea, citiți și voi. Nu trebuie, cu siguranță, să vă descărcați colegului de birou, nu, nu, asta e greșeală colosală, dar un psiholog sau cineva în care aveți mare încredere ar trebui să vă asculte măcar o dată pe săptămână, astfel vă descărcați de toate acele sentimente negative pe care le strângeți în voi.

E greu, știu, să faci față unei nedreptăți, dar, în era noastră, e singura soluție. Nu mai ai voie la sinceritate și trebuie să te obișnuiești cu lucrul ăsta, oricât ar fi de absurd. Sunt puțini cei care o vor accepta, cu ei poți fi, dar nu te încrede în cei care spun că acceptă, pentru că nu e așa. Și fiți foarte, dar foarte atenți la oamenii care spun “Sincer să-ți spun sau Sunt sincer etc” pentru că în următoarea frază urmează să spună o minciună. Ține pentru tine ce auzi și nu da mai departe, pentru că viața ta nu în asta constă. Nu trăiești cu bârfele de la colțuri, trăiești cu sufletul și liniștea ta.

Și românul nu e grec. Pentru că grecul, atunci când s-a dat legea, a dat cu ei de pământ. Se dăduse de câteva luni legea antifumat în Grecia când am ajuns eu acolo. Nervoasă că cei de la compania aeriană mi-au pierdut unul dintre bagaje, l-am întrebat pe grecul care a venit să ne preia de la aeroport unde se poate fuma. El mi-a râs în nas și mi-a spus “oriunde”, adic fix acolo în aeroport, unde dormeau și niște pisici grase pe care nimeni nu îndrăznea să le deranjeze.

Ce se vrea de la o colonie? Să se oprească viciile ușoare. ALOOOOO! ALCOOLUL FACE DE TREI ORI MAI RĂU, GAZELE DE EȘAPAMENT LA FEL. NU ȚIGARA MEA SAU ABURUL DE LA ȚIGARA ELECTRONICĂ. Dar, sunt de acord. Cu cât omul e mai beat, cu atât e mai ușor de manipulat, poate “Doamne, ajută!” face și o boală gravă de ficat sau un cancer să nu mai plătească, statul,  pensii și salarii. Că, până la urmă, la asta se reduce. Cu ce-i omorâm mai bine, cu alcool și fast-food. Din astea să le dăm. Viciile ușoare sunt, desigur, periculoase pentru 10% dintre cei care le au, dar alcoolul ajunge cam la 40%. Așa că na, cine moare mai repede? Dacă le mai și combini ai toate șansele s-o mierlești înainte de a primi o pensie. Și, de asemenea, împarți țara în două. Ăia care urlă că fumătorii ar trebui să dispară și fumătorii care țipă că nefumătorii ar trebui să stea acasă. Adică să creăm o isterie generală pe baza fumatului.

Să nu mai spun că românul oricum va găsi o cale de-a face ilegalitatea, dar nu știu ce se va întâmpla cu barurile mici. Sau poate și asta e ideea, să închidem tot ce e mic și să vindem la francezi și italieni că și așa e plină țara de ei. Mai spune cineva zilele trecute că, de fapt, se vrea ca orășenii să ajungă la țară să cultive pământul. Hai, pe bune? Pământul cui? Dacă nu știați 80% din Ardeal e cumpărat de italieni. Adică să mă duc să le sap tot altora pământul că am ajuns slugi și în țara noastră.

Acum partea total ciudată este că în Brussels există baruri pentru fumători și pentru nefumători, dar Guvernul nostru belgian parcă habar nu are de chestia asta. Ca să nu mai spun că aceasta este discriminare și dacă s-ar face petiția la Curtea Drepturilor Omului, nu de aici, de la Haga, legea antifumat li s-ar arunca în bot. Oho, numai eu am zeci de argumente la asta, începând de la omul care stă în stația de autobuz așteptând și înghițind gaze de eșapament așa cum mănâncă pâine cu mâna, până la faptul că am dreptul de-a mă intoxica cu ce vreau eu. E corpul meu, chiar nu aveți voi dreptul să-mi spuneți ce să bag în el.

Vor nefumătorii baruri? Ok, atunci să se distreze de unii singuri turnând tone de alcool în ei. Oricum rata alcoolismului în țara asta a depășit 50%, acum o să avem undeva la 80% bețivi. O specie pe care eu, personal, oricât de comunicativă și deschisă aș fi, nu o pot înțelege. Am încercat, zău că da, dar mereu am rămas bulversată și mi s-a blonzit și mai mult neuronul.

Ce contează, până la urmă mai e și lucrul celălalt, de ce îi interzici omului să facă ceva, de aceea o să-l facă și mai și că așa suntem noi făcuți, dacă cei de la Guvern nu știu. Da, sunt de acord, luați-ne totul, luați-ne plăcerile mici și băgați-ne într-o groapă comună, să vedeți atunci câți bani veți avea la buget = 0. Știți de ce? Pentru că eu plătesc taxe pentru tutun mai mult decât angajatorul meu pentru salariul meu. Dar nu vă duce mintea. Sau, cum am spus, planurile diabolice sunt altele. Cu respect, mereu am suferit de teoria conspirației. Așa că eu tot cred că vreți să ne luați și ultimul zâmbet. E ca aia că nu e mâncare pentru toată populația planetei. Pe bune? Hai sictir. Un singur restaurant, prost cotat, aruncă pe lună kilograme de mâncare, dacă după fiecare zi s-ar colecta ce a rămas în loc să se arunce, eu zic că ar fi mai mult decât destulă. Dar, mna, eu sunt doar un fir de praf în lumea voastră. Degeaba zic.

Mă întreb dacă cei care abandonează animalele, pe care inițial le-au luat în grijă, așa fac și cu copii lor

Sigur, eu mă întreb, eu îmi răspund pentru că altcineva nu are cine. Dar v-ați gândit că așa cum abandonații copiii și îi lăsați în grija statului sau vor fi adoptați pe te miri unde, la fel se întâmplă și cu animalele? Aveți impresia că centrele astea care adăpostesc câinii au parte de prea multe donații, că statul plătește îngrijire lor, când ei nu au grijă nici de oamenii bolnavi? Gândiți-vă la cei care au copii cu probleme de orice fel, copii care nu se pot adapta în societate atât de bine, pentru că așa cum bine știți cei mici sunt răi cu cei care au probleme, dar, în 98% din cazuri s-a dovedit că un animal va ajuta copilul să se adapteze altfel, să fie din ce în ce mai sociabil.

Știți ce se întâmplă cu fiecare câine în parte care ajunge la ecarisaj? Cam același lucru care se întâmplă cu copii pe care îi abandonați sau mai rău. Am ajuns să tratăm animalele acestea cum erau tratați evreii în lagăre, pentru că ăsta e gradul de umanitate pe care-l mai avem. Am uitat să mai facem bine.

Știu că o donație de 50 de lei pe lună, la cel mai apropiat adăpost, este mult pentru omul de rând care muncește pe rupte să-și întrețină familia, dar e cam singura șansă pe care o mai au animalele astea. Nu mai donați prin fundații și ONG-uri, ați văzut clar ce s-a întâmplat la Colectiv. S-au strâns o grămadă de bani care s-au dus unde? Că la victime nu au ajuns. Mai bine vă duceți voi direct și primiți și chitanță pe donația dumneavoastră.

Dar cel mai rău e abandonul. Atunci când îi luați ca apoi să le dați drumul pe străzi nu vă gândiți că ați făcut un rău? De ce mai luați bietele animale dacă nu vă puteți asuma responsabilitatea? Le lăsați la un colț de drum ca să-i ia cei de la ecarisaj. Știți ce viață au acolo? Ați fost măcar o singură dată să vedeți? Vouă, ca oameni, v-ar plăcea să fiți închiși alături de o puzderie de alți oameni și să mâncați pe apucate? Eu una nu cred.

Și animalele au suflete, vă sfătuiesc sincer, nu vă mai bateți joc de suflete, pentru că și ale voastre sunt în pericol.

Da, nu vă imaginați că sunt toți la fel, sunt pe categorii. Unii și ceilalți, oameni și ei, dar aș avea îndoieli uneori. Vorba Iolandei Știreanu, bărbații sunt făcuți pentru a fi sclavi și, oarecum, în felul lor, chiar sunt. Oricât de bărbați s-ar crede, când le atingi slăbiciunile, nici cea mai pisi femeie nu face așa urât. Secretul e următorul, bărbatul e și acela care bârfește de două ori mai mult decât nevasta sau amanta, dar și acela căruia nu-i scoți un cuvânt nici dacă îl torturezi.

Sincer nu știu pe care l-aș prefera. Dintr-un punct de vedere pe al doilea, desigur, ca partener de viață, dar nu mi-ar conveni în totalitate, pentru că femeia oricum are acel simț pe care el nu-l deține sau, cel puțin, 90% dintre ei nu-l dețin. Așa că dacă aș simți că a făcut ceva și n-aș putea scoate de la el acel “ce” cu siguranță m-ar scoate din minți.

Sigur, prima categorie e interesantă prietenește vorbind. Dacă vrei să afli ceva nici măcar nu trebuie să întrebi, ți se va spune, așa, pur și simplu. Face cum face și duce subiectul acolo unde îl doare. Firește că ție nu-ți pasă, adică e mult mai tragic dacă îți rupi o unghie decât bârfa lui ieftină, dar, pentru că e și aici un dar, dar până la urmă pot fi și chestii interesante. Că doar știți cum se spune, nu există idei proaste ci doar idei care nu pot fi folosite, dar chiar și din acelea, la un moment dat, când le vine timpul, s-ar putea crea ceva de genul unui premiu Nobel. Nu ar fi o noutate. Cam așa e și cu bârfa. Faptul că mie îmi intră pe o ureche și-mi iese pe alta nu se pune, dar nu mă luați de exemplu. Sunt femei care știu să asculte și să folosească informația de la această primă categorie masculină. După ce o ambalează – pentru că să fim serioși, femeile sunt maestre în a ambala un răhățel pentru a-l face să pară unul imens – bârfa e transmisă mai departe, dar denaturată.

Ho, ho, nu doar femeile transmit bârfa mai departe în mod denaturat, oricum maeștri absoluți tot bărbații sunt, doar că ei o fac cu naivitate, pe când femeia o face cu răutate pentru a atinge un scop. Sunt femei în viața unei alte femei pe care le poți număra pe degete la capitolul încredere. Unui bărbat parcă îi mai poți ierta, serios, nu ai încredere totală în numărul de neuroni deținuți și apoi știm cu toții cam unde se duc neuronii lor și care e organul gânditor – repet, nu e valabil chiar pentru toți, dar chiar și aceia care își pun mintea în funcțiune pot fi corupți de “diavol”. Indiferent de unde s-ar îmbrăca diavolul, serios.

Nu, până la urmă, să recunoaștem, bărbații sunt cei sensibili, vor romantism, visează povești de iubire cu puștoaice care să-i iubească sincer – serios? cât de naiv. Femeile ori iubesc, ori vor să se ridice pe “cadavrul” tău. Aș putea da mii de exemple văzute cu ochii mei, dar asta ar însemna să mânii multă lume, iar adevărul doare. Spune-i omului adevărul și te va urî, spune-i o minciună și te va pupa. Cam așa stă treaba. Cam așa stă treaba și cu bărbații, și cu femeile. Nu, nu poți cataloga un sex sau altul ca a fi la fel. Nimeni nu-i la fel. Oricum, ideea e simplă, oricât de mult s-ar murdări un lucru, până la urmă poate fi curățat la loc, chiar dacă durează mai mult. Doar că ar trebui să țineți cont că lumea nu uită ușor că acel lucru a fost murdar, chiar dacă acum e apretat și alb ca raiul.

Eu sunt sătulă de cei care se cred invincibili. Cum să fii invincibil când mâine poți să mori? Așa, fără nici un motiv. Megi agale pe stradă și-ți pică una în cap (un metru optzeci, șaizeci și două de kilograme, 90-60-90), dar tot mort ești, mai ales dacă pică de sus de tot. Poate că mori fericit, nu știu, zic poate, dar nu cred, însă, imediat, în fracțiunea aia de secundă pe care o mai ai, realizezi că ai fost învins. Chiar și atunci, când te trage ba pământul, ba eterul, tot doare al dracului.

Căderea. Căderea sub orice formă este mijlocul prin care Universul îți spune că e destul și când e destul e destul. Sigur, unii cad și cad și cad, și tot nu își învață lecțiile. Căderile noastre, umane, sunt lecții pe care ni le dă cineva. Dar dacă nu le înțelegem ni le poate da la infinit, noi tot tâmpi rămânem și tot buricul Universului ne credem. Doar că Cercetătorii Britanici au dovedit că Universul nu are buric. – Oricum, dacă nu au făcut-o, o vor face -.

Așa că stai liniștit, dacă ești buricul poți fi scos din uz. Oamenii trăiesc și fără, pe cuvânt. Și fără tine, dar și fără ifosele tale. Ați văzut, legea vieții, unii se nasc și alții mor. Am mai spus eu. Nimeni nu e nemuritor. Și dacă e… atunci eu nu mă mai bag, sunt prea blondă pentru problema asta.

Nu știu, nu sunt (încă) dictator. Nu sunt nici judecătorul suprem, care o fi el. Nu sunt decât eu. Dar mă întreb dacă tot sunt atâtea lucruri ilegale pe lumea asta, de ce dracului e legal ca unii să trăiască așa, doar pentru că pot.

Și nu mă luați cu aia că mama proștilor e mereu gravidă, pentru că nu are legătură. Eu înțeleg răutatea. O înțeleg din plin în cazul în care cineva și-o cere. I-o dai până la urmă, oricât de răbdător ai fi. Dar e normal să oferi răutate gratuită doar pentru că poți? Dragii mei, ceea ce nu înțelegeți voi e că nu sunteți nemuritori, nimeni nu e. Eu nu știu dacă ce a scris Dante (sigur, asta dacă ați auzit de el că mie îmi e prea somn acum să vă povestesc) e măcar aproape de adevăr. Dar dacă e, fără supărare, unii dintre voi, cât de bine ar duce-o aici și cât de bine s-ar simți făcând rău gratis, așa, moca, de pomană, vorba aia, dacă tot ești în drum de ce nu, dar dincolo, dacă o exista… nu știu ce să zic.

Adică să fim serioși, în Grecia antică era ilegal să te naști urât sau handicapat, de aia au creat ei povestea aia frumoasă cu Labirintul Minotaurului, care chiar există, doar că sigur că nu exista nici un minotaur și nici măcar un tăuraș. Acolo erau aruncați cei mai sus amintiți. Eu n-am nici o problemă, din contră, cu cei urâți sau handicapați, dar cu cei proști, da, da, da.

Știu, știu, să conduci o țară sau chiar un orășel, prostimea e soluția, pentru că ei sunt cei pe care îi faci să meargă cum vrea respectivul. Dar dacă am trăi într-o societate normală – și chiar mă refer la nivel mondial – dacă ai avea IQ-ul mai mic de o sută sau ai fi rău în mod gratuit, ar trebui să se facă un fel de Insula Elena (pentru cei care au mai auzit, în trecere, de Napoleon) și să fie ținuți acolo. Sau, poate, un alt Alcatraz. Nu, să nu fie maltratați, nu are sens, o fac singuri și pe pielea lor, dar și pe a altora. Și cu asta, basta.