Tu, om normal, cu o oarecare minte, de ce ai apăra o instituție a statului care face abuz în serviciu cât altele în zeci de ani?

Da, înțeleg că unii protestați că v-ați născut anti PSD, corect și eu m-am născut anti ceva, probabil, ceea ce chiar pot înțelege. Înțeleg că o altă parte din protestatari au pierdut slujbe și multe altele tot din cauza PSD, bun, dar ce nu înțelegeți voi, cei care o fac din credință, firește, este că de fapt și de drept ajutați DNA-ul să facă în continuare abuzuri.

Sunteți înverșunați, înfierați, înnebuniți de-a dreptul de răutate. Mă rog, nervii voștri, nu ai mei.

Iar nu înțeleg cum de vouă vi se tot permite “mitinguri” – care au început ca spontane – neautorizate și vi se mai dau și jandarmi să vă păzească. 

Dar cu copiii ce aveți?

Ieșiți și bine faceți, e dreptul oricui prin democrație – dar nu vă culcați pe o ureche că și Revoluția a fost orchestrată – dar de ce cărați copiii după voi? Asta chiar nu pricep. Așa îi creșteți? În ură? Bravo. Să nu vă mirați când vor deveni “ultrași”. Voi îi învățați.

Vecinul meu care ascultă manele de ce dracu’ nu e la protest să mă scutească?

Da, chiar așa. Dacă m-aș prinde și care e ăla l-aș ruga eu să se plimbe prin piață, nu de alta dar am constatat că îmi convine când oamenii sunt plecați la manifestații.

De ce vi se pare normal ca oamenii ăia de la RTV să fie anchetați de DNA?

Amici chiar aș vrea o explicație. Ce e normal în asta? Nu ai voie să vorbești despre procurori la TV? Nu ai voie să dai înregistrări cu Ghiță? Scuzat să-mi fie dar asta nu seamănă, măcar puțin, cu ideea de comunism? Probabil că nu. Democrația pentru unii dintre voi înseamnă “DNA să vină să vă ia”. Normal, foarte normal. 

Voi m-ați făcut să țin cu niște oameni pe care nu i-am vrut acolo.

Da, m-ați făcut să urăsc tot ce înseamnă PNL-USR. Nu e vina mea și nici nu va fi vreodată. 

PSD, dacă te lași eu vin și dau foc la GUVERN! 

De aia voi fi așa

Mi se tot spune să tac, să îmi țin părerile pentru mine și dacă se poate chiar să le elimin. NU VREAU! E democrație și pentru mine, chiar dacă acum mi l-aș dori pe Putin în piețele țărișoarei să de cu pușcoacele. Da, și ăsta e dreptul meu. Dar, spre deosebire de majoritatea celor din piețe eu nu am limbaj violent, nu ameninț, nu înjur, nici măcar nu-mi pun mintea. Nu de alta, dar n-am de ce. Nu îi poți vorbi unui surd. Și nici nu vreau. 

Am spus și mă repet: e ok să avem păreri diferite, dar scuzat să-mi fie, cum să vă suport când doriți moartea oamenilor, intrarea lor în pușcării sau desființarea unor grupuri de presă – ceea ce înseamnă să le luați altora pâinea de la gură – doar pentru că nu sunt de acord cu voi? Nu spunea Petre Țuțea că o să se lupte până în ultima clipă să nu fiți de acord cu el? Hai că tot dați share la citate pe care nici voi nu le înțelegeți. 

Cum să fii liderul unui partid politic și să înjuri în Parlament un om? Cum să faci parte din alt partid politic și să dai adresa unui om doar pentru că nu-ți convine ție? Asta ce e? Instigare la crimă? Asta am devenit? Criminali? Ne omorâm între noi? De ce? A, da, pentru că s-a dat ordin? 

Ei bine, din partea mea nu aveți decât să insigați, să înjurați, să faceți ca toate animalele pământului, atât vă spun: AVEȚI GRIJĂ SĂ NU SE ÎNTOARCĂ ÎMPOTRIVA VOASTRĂ. Toată ura asta cu care vă creșteți copiii și pe care o strigați în gura mare se va întoarce într-o formă sau alta. 

Și vă mai spun un lucru: Nu o să TAC indiferent de părerile voastre. Am și eu dreptul să le am pe ale mele. Da, înțeleg multe. Problema e că eu le înțeleg din interior. Poate că sunt unul dintre oamenii care au simțit cel mai mult nedreptățile PSD-iștilor, dar nu pot fi de acord cu niște oameni care habar nu au despre ce vorbesc. Nu sunteți logici. Moarte, pușcărie etc. asta nu e uman, iar voi, zic eu, nu prea aveți discernământ. Dar e problema voastră. Atât mă rog, să nu se ajungă să ne omorâm între noi.

Un Klaus în stradă și zeci de tinier frumoși și liberi cu limbaj de pension

Tinerii corporatiști, frumoși și liberi, desigur, nu se mulțumesc cu amenințările directe de pe teren la adresa ziariștilor pe care nu îi plac, mai nou o fac și pe facebook, în privat. Bine că oamenii le arată public.

Nu înțeleg. Au ieșit în stradă – ok, dreptul lor. Nu au niciun fel de legimitate să o facă, mitingul nu a primit autorizație, cu toate astea nu le face nimeni nimic. Hai, fie, să zicem că e democrație. Ies oamenii, plătiți sau din convingere. Chiar nu contează care e motivația, din nou, e dreptul lor. Să stea în stradă. Dar Klaus, mediatorul poporului, ce caută să instige la violență, fie ea și verbală? Normal, la noi ca la nimeni. La noi se poate. Pentru că dacă făcea asta un președinte din oricare altă țară, acum era “belit”. Dar nu, al nostru e bine merci. Stă frumușel la Cotroceni și se crede buricul pământului.

Poate că Dragnea s-a dus pe bani publici la Trump, dar Klaus s-a dus pe bani publici în vacanțe

Și să nu uităm că după fiecare vacanță și-a luat și concediu, tot pe bani publici. Și acum vă întreb, dacă Klaus ar fi fost invitat la Trump nu s-ar fi dus? Nu înțeleg care e oftica aici. Că a fost invitat ălă și nu celălalt? Așa urât faceți voi, de obicei, dacă nu sunteți chemați la un party privat? Ofticoși așa? Îi luați capul ăluia de s-a dus? Și nu mă luați cu chestii de genul “ăla s-a dus pe bani publici”, pe bune? credeți că ălălalt s-ar fi dus pe banii lui de pâine? Mi s-ar părea ilogic din moment ce el nici în vacanță nu și-a folosit proprii bani. Dar pentru unii poate e logic, cine sunt eu să vă spun care e logica la prostia asta de o tot trâmbițați? Din nou, unii o urlă din credință prostească, dar ăia de au început au făcut-o pe ceva parale. Ușor de dus de nas poporul ăsta.

Dacă Guvernul nu îi amendează, chiar își merită soarta

Eu dacă aș ieși ilegal pe ușă cu siguranță aș fi amendată. Guvernul ăsta a dat liber două zile să iasă niște oameni în stradă? Nu cred, că doar nu au fost autorizați. Eu, în locul lui Grindeanu, nu numai că i-aș pune să recupereze până la sfârșitul anului și sâmbăta și duminica să se sature, dar i-aș fi amendat până acum de i-ar fi usturat. Pe bune? voi nu aveți nevoie de bani la buget? Uite, pentru pensii, pentru salarii, pentru alte cele, e nevoie de bani. Aveți de unde lua. De la mii de tineri frumoși și liberi ieșiți în stradă, iar politicienii care au fost acolo i-aș amenda triplu măcar să le fie de bine și să contribuie serios la buget. Mai lăsați-mă cu drepturile lor, atâta timp cât au ocupat spațiul public fără autorizație, nu au nici un drept. Mie mi s-a luat de “să fim diplomați”. Ba să nu fim. Ajunge cu diplomația.

Și totuși mă întreb: Oamenii ăștia nu mai au locuri de muncă de își permit să stea în stradă? Ziua ce fac, dorm?

Culmea e că unii chiar par inteligenți, dar când îi vezi în stradă îți dai seama că n-au citit nimic la viața lor.

Serios, pe vremea mea, la facultățile alea comuniste, se făceau și cursuri de manipulare a maselor. Culmea, le și învățam. Ba chiar citeam cu plăcere. Cum dracu’ să nu-ți placă când vezi cum guverne, ONG-uri sau chiar oameni simpli, manipulează cu atâta ușurință. Nu e complicat. Doar dai un subiect, aparent real și bine documentat, dar dedesubtul e altul. Nici măcar nu trebuie să te abați prea mult de la ce a spus Y, important e să nu lași oamenii să înțeleagă mesajul primar și să-i creezi un ambalaj. Și uite așa, ai o masă de manevră. 

În ziua de azi e mult mai simplu. Mediul online e cel mai bun pentru manipulare. Ce o fi așa complicat să urli pe facebook cu postacii de serviciu, plătiți cu 30 de cenți pe comentariu? Nu e greu. Așa îi mai agăți și pe alții, care, din păcate, nu primesc nimic, doar sunt ancorați într-o realitate falsă. 

Știu, sunt eu nebună și țin cu comuniștii. Ceea ce, în mare parte, e și adevărat. Doar că spre deosebire de alții înainte de-a acuza ascult. Și ascult bine. Chiar mă și spăl prin urechi. 

De asemenea mai știu și că îmi răcesc gura de pomană. Ăia plătiți vor urla oricum, iar cei care au intrat în mrejele jocului… mna, atât pot ei. Păi la ce să mai și citim istorie, manipulare și alte cele. Neah, stăm pe facebook și căscăm gura ca tâmpii și apoi ieșim în stradă ca să facem live-uri. Ce drăguț! :)) 

Puteți sări în sus cât vreți. M-am născut comunistă și tot așa o să mor. Nu înțeleg democrația asta de carton a noastră. Vine X zice că face, Y nu se lasă nici el mai prejos și tot așa. Nu zic, unii mai și fac, dar nu au pic de hotărâre. Sunt lași. Le e frică. Ba de “agenturile” străine, ba de te miri cine. Că dacă nu v-ați prins România e condusă de Merkel și dacă nu ar fi fost ea, cert ar fi fost altcineva. 

Putin știe ce vrea. Vrea, ia sau dă. Depinde. Știe ce trebuie și e patriot. La noi nu există așa ceva. Toți par că știu ce vor, dar se răzgândesc pe parcurs. Dacă mai sunt și amenințați cu niște dosare devin ca puii de găină. Unde sunt bărbații? Pe vremuri erau haiducii care se opuneau sistemului, acum ar trebui să se opună ăștia votați de noi. Dar ce, o fac? Nu. Dosarele le sunt fluturate pe la nas, așa că tac și înghit. Dacă aveam și noi un Putin, acum SRI și DNA jucau sârba prin zăpadă cu lopeți în mână. Îl durea fix în cot de dosarele lor, ba le făcea el lor, numai așa de al dracului. Dar în România fricoșilor nu se poate. 

Oameni buni, dacă nu puteți măcar hai să dăm țara rușilor că ăștia au coaie!

… omătu-i mare. Și nu e o ghicitoare.

Știu, e frig de crapă o piatră. Nici pisica nu vrea să stea la fereastră, iar nouă ne e greu să mergem și după pâine. Cu toate astea…

Înjurăm și ne vedem de treabă. Vecinii mei au ieșit cu lopețile să facă curat în fața blocului, iar cei cu mașini, printre care mă număr, dau din mâini cu spor. Ce să vezi, e iarnă. Și nu știu dacă ați observat, dar cei mici se bucură. Se dau cu sania și fac oameni de zăpadă ca niște copii normali. Așa ar trebui să fie iarna, cu sau fără vacanță. Când eram mică nu conta că veneam de la școală, tot îl bârâiam pe tata să mă scoată cu sania prin oraș. Și îl puneam să mă tragă pe străzi așa de nebun. Și culmea, nu era singurul care făcea asta. La tot pasul erau părinți care își cărau copiii. Și se bucurau. Le făcea plăcere și lor. Acum… nu, părinții nu mai au aceeași plăcere de a își vedea copiii plini de zăpadă. În aceste vremuri tulburi, copiii sunt mai sensibili. Normal. Doar ce știu o droaie de părinți care-i înfofolesc și când sunt grade cu grămada?

Ăștia mici nu mai au sistem imunitar pentru că părinții au uitat cum au fost ei cândva. Sau poate nu au uitat, dar li se pare că ar putea fi părinți mai buni nelăsându-și odraslele să aibă parte de o copilărie normală. Vara nu îi vezi cățărați în pomi, așa cum făceam noi, iar iarna nu îi vezi la săniuși, pentru că se îmbolnăvesc. Ca să vezi, se îmbolnăvesc mai rău pentru că sunt ținuți în casă cu ochii în televizor sau în calculator. Devin mai sensibili trupește și mai insensibili sufletește. Uită să se joace cu alții, să împartă. Așa e noua ordine mondială.

Cu toate astea este iarnă. Noi ne-am panicat. Ninge prea mult, e prea frig, o să fim uciși de oameni de zăpadă, iar încălzirea globală se dovedește a fi doar un mit. Cu toate astea, mie îmi vine să “fur” sania unui copil și să mă duc pe derdeluș. Asta dacă am și avea un loc amenajat pentru așa ceva. Cum nimeni nu-i perfect, nici timpul nu e. Dar mie îmi place. E greu să te lupți cu nămeții, dar altfel nu ai simți că e iarnă. Să ningă!

Iarna, cum ne dă ea mereu bătăi de cap.

Ăștia mici nu știu cum erau iernile odinioară, bucuria noastră. Dar, dacă vreți să aflați mai multe, iată că am găsit ceva super interesant cu poze multe.

E o întreagă isterie cu gerul ce o să vină. De parcă am trăi la tropice și așa ceva nu s-a mai întâmplat în Românica. Ei bine, ba da. Au fost ierni mult mai geroase decât asta. Copiii se duceau la școală și oamenii la muncă. Fără să aibă mașini cu roți de iarnă și căldură. Cel mult aveau un cal și o trăsură, dar îmi e greu să cred că le ținea de cald. Cu toate astea, în epoca dezghețului și a tropicelor, ne-am învățat să ne plângem. Da, e frig, e iarnă, e normal. Poate că nu ați aflat până acum dar cam așa se întâmplă în lunile astea de iarnă. Că doar de aia iarna nu-i ca vara. Ce să faci? Oamenii ăia din Maramureș care au temperaturi de minus multe grade iarnă de iarnă nu se mai plâng. Copiii lor se duc la școală, iar cei maturi își văd de treburile zilnice. Noi, nu! Noi suntem firavi. Crescuți toți pe insule tropicale. Dacă dă un pic de frig închidem școlile. Dar n-am pune unul mâna să facem ceva. Dă zăpada închidem drumurile, cu toate că pe vremea lui Ceaușescu se ieșea cu sapa. Acum? Să dea dracii dacă ar mai da vreunul cu sapa. De, așa e în democrație. Să vină statul să facă. Ba pune mâna, mă, mălai mare și fă tu. Ne-am obișnuit să vină alții să ne ia mormanul de la ușă. De aia nu mai ține nici țara asta cu noi pentru că suntem niște putori închipuite. După cum ne tratăm țara ne tratează și ea pe noi. Și bine ne face. Nu că ar pricepe cineva ceva, dar poate, totuși, vă mai vine câte un gând bun prin minte. 

Și da, e IARNĂ!

Și iată că se poate.

Iarna poate veni și fără ca autoritățile să fie surprinse. Deci se poate. 

Am plecat joi de acasă într-o încercare nebună de-a străbate țara. Mă rog, exagerez, că nu am străbătut-o. Doar că toată lumea urla că e cod. Ba galben, ba portocaliu, ba chiar roșu. Joi a fost cum a fost, dar vineri, oh, vineri. Am plecat pâș-pâș spre București. Multe drumuri blocate în față și în spate. Se circula destul de bine dacă roțile mașinii nu ajugeau pe porțiuni înghețate. Și au ajuns. Doar că, uneori, și experiența își spune cuvântul. Nu pot spune că am mers cu zece la oră, pentru că cea mai mică viteză a fost de optzeci pe porțiunile cu adevărat grele. Și au fost câteva. Oricum, pe măsură ce mă apropiam de capitală ningea tot mai rău. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu văd pe unde merg din cauza omătului. Dar iată că pentru orice este un început. Nu neg, ningea Dumnezeiește. Feeric. Doar că șoferul din mine nu putea să observe frumusețea. 

Inima mi s-a strâns când am intrat în capitală. Cum de ce? Că doar nu e prima ninsoare pe care o prind în principalul oraș al țării. Și cu toate că n-am prins niciuna așa violentă, tot n-am mai ieșit din oraș. Dar, de data asta, surpriză. Cu toate că ningea de parcă stătea cineva deasupra mea cu sacii, drumurile orașului erau negre. În București, cu toată zăpada, se circula. De cum am intrat în oraș am făcut doar cincisprezece minute până la locația în care trebuia să ajung. Nici pe timp de vară n-aș fi reușit performața asta. 

Iată, deci, se poate. O femeie, Gabriela Firea, desigur, a reușit să nu fie surprinsă de iarnă, de coduri și alte impedimente. A reușit să bage pluguri și să curețe drumurile principale. Șoc, da, șoc. Uite că iarna nu e chiar atât înspăimântătoare dacă nu ești surprins. La naiba!

Sunt o agitată și jumătate. Știu asta. De cele mai multe ori încerc să las lucrurile în urmă și să-mi promit că nu mai fac aia sau cealaltă. Alteori renunț la promisiuni cam o jumătate de oră, după care îmi promit iar și iar că o să fac și o să dreg. Firește, lumea nu prea dorește să se învârtă după cum vreau eu. Atunci încep și dau vina pe natură, univers, gândire, oameni sau, de cele mai multe ori, pe mine. Însă toate astea se întâmplă pentru că eu nu am răbadre. Vreau totul și îl vreau acum. Ei bine, aproape niciodată nu am promis nimic pentru anul ce va urma? Ce să promit? Că voi fi mai bună? Că voi munci mai mult? Că voi înțelege oamenii? Că voi face ce nu au făcut nici regii? Aiureli. Nu o să le fac. Doar știu. Nu pentru că nu vreau, dar, la un moment dat, se va întâmpla ceva care să îmi deturneze mărețele gânduri. Voi deveni nervoasă, depresivă și supărată pe mine că nu am reușit. Nu merge așa. Chiar nu merge. Și ce să-mi mai promit? Nimic. Nu că aș fi făcut-o prea des, după cum vă povesteam. Ei bine, de data asta am intrat în 2017 cu promisiunea de-a avea răbdare și de-a lăsa lucrurile să se întâmple cum vor ele. 

De ce să mă pun în calea destinului? Rău, bun, răbdarea face lucrurile să meargă așa cum trebuie. Așa că răbdare. Se va întâmpla ce va trebui. Poate că nu o să-mi placă, dar intrăm în viața asta pentru a înțelege ceva. Așa că na, Oana, stai și învață lecțiile care-ți sunt predate. Dacă aș fi avut răbdare la timpul potrivit cine știe? dar nici acum nu e prea târziu. Așa că fără promisiuni idioate, doar răbdare. 

Adică fericire în sus, fericire în jos!

Da, a venit și această perioadă a anului, adică intrăm în altul. Îmbătrânim, ne tâmpim, sperăm că vine un an mai bun, dar doar sperăm. Nu zic că speranța nu ar fi bună, dar e nerealistă. Ce să zic, una peste altul 2016 nu a fost chiar un dezastru. Bine, nu a fost nici vreo minune, dar, totuși, am și pentru ce să fiu recunoscătoare. Da, mă refer la anumiți oameni care au intrat în viața mea. Dacă or rămâne sau nu, nu am de unde să știu, dar mi-a făcut plăcere să-i primesc. Le sunt recunoscătoare și celor care au plecat, era cazul. În rest lucrurile probabil că au depins de mine. Unele am știut să le gestionez, altele nu. Probabil că la fel va fi și în viitor. Oricum cert e că energiile se schimbă. Bune, rele, nu contează. Mai trece un an și ajungem apoi să ne dorim un 2018 mai bun. Să fie cum o fi 2017, dar măcar liniștiți să fim. 

An nou cum vi-l doriți!