Și uite că e și în Pitești!

Da, m-am dat mare că urmăresc premiera. An ratat-o, convinsă fiind că la Cinema City din Pitești încă nu a venit. Dar filmul e totuși de ceva timp la cinema și eu abia azi am văzut. Nu e panică, așa fac de obicei. Nu e panică nici că nu e premiera, important e că e – știu, eu și Raluca Turcan ce avem obiceiul de-a semnala lucruri evidente.

Povestea

Nu mai țin minte foarte bine, dar cred că aveam în jur de 5 ani când bunicul meu isteric mi-a adus din Franța o carte de colorat cu cele două personaje. Erau și câteva fraze explicative. Un fel de poveste în imagini explicată pe scurt. Mă rog, foarte pe scurt. Am tradus cu mama, cu tata și cine mai știa franceză. Am reușit în cele din urmă să deslușesc, iar tata mi-a spus povestea așa cum și-o amintea și el, oricum, nu foarte departe de adevăr. Pe la 8-9 ani mi-a parvenit și cartea, dar și caseta video. Vă dați seama ce bucurie. Am plâns, da, recunosc. Nu știu de ce, doar știam că Bestia nu moare, dar desenele acelor ani au fost atât de bine realizate că m-a impresionat. Sau să fi fost vârsta foarte mică? Oricum ar fi, povestea lor mi-a intrat undeva în suflet. 

Au trecut anii. Am mai văzut vechile desene, desigur, fără să mă mai și impresioneze până la lacrimi. Au început să apară, pe urmă, și alte variante. Filme în general. Mă rog, nu chiar variante că nu se schimbă mare lucru. Le-am urmărit pe toate. Nu știu, poate că e o legătură între mine și poveste, habar nu am. Cui îi pasă? Ideea e că mă fascinează de fiecare dată. Aceeași Belle, aceeași Bestie și totuși atât de diferite. Ador să redesopăr frânturi din noile lor personalități. 

Tocmai de aceea, dacă vreți să mă invitați la film, nu refuz. Dacă nu eu oricum mă duc. 

AZI m-a convins!

Eh, aventurile mele cu Dodi sunt de departe de-a se fi terminat. În urmă cu o lună, din cauză de… a trebuit să mut pisica la mama. Da, el voia mereu afară, iar la mine la bloc nu e chiar indicat să lași pisica. La mama, în schimb, toate pisicile știu să urce până la etajul unu și să se posteze la ușa ei. În plus acolo e și verdeață, și liceu cu altă verdeață, copaci și cam tot ce le face pe pisici fericite.

Dodi a învățat din prima zi cum merge treaba. Iese, intră, dar după ora 17:00 nu mai are voie, iar el nu mai cere. 

Dar povestea e mai complicată. Lui Dodi nu îi plac pisicile. Doar pe Mimi o acceptă pentru că ea îl tratează ca pe puiul ei, în rest… Ei, da. În apartamentele vecinilor la joacă cu copiii acestora sau peste tradă la chioșc. Însă, când ajung eu acolo, pisică dementă, îmi știe mașina și vine glonț. Bun, dar azi, eu cu mama am mers să cumpărăm niște lucruri de la un hypermarket. Pisica după noi. Am zis că vrea afară și, evident, l-am fi dus în casă la întoarcere. Dar nu, el nu, a venit fuga la mașină. Am văzut eu că s-a dus după mașină așa că am zis să-l iau și să-l duc în casă, dar când eu m-am dus pe o parte el, țup, în mașină chiar pe locul meu. Acum, mama, altă dementă, m-a convins să-l luăm. A fost spectaculos cu pisica pe bord și toți oamenii care râdeau de se prăpădeau. Dar nu am avut de ales, a vrut să meargă și pace.

Mai zilele trecute mi-a zis mama: “Ăsta e la fel de dement ca tine când erai mică”, nu că azi, în cazul meu, s-ar fi schimbat ceva. Ei, bine, da, e exact la fel de dement. Și cum să nu-l iubești când vezi cât e de deștept și de descurcăreț? Nu ai cum. 

Dap, nu prea aveam chef să scriu despre asta, în primul rând de lene, apoi pentru că mi s-a luat să conving pe X și Y că viața mea îmi aparține și dacă eu vreau să-mi iau glanda, păcat sau nu, e treaba mea. Păcatul meu, crucea mea. Ce te tot freacă pe tine ce fac eu? Atâta timp cât nu îți afectez ție viața, nu mi-o afecta nici tu pe a mea.

Sunt lucruri pe care nu le știți despre mine, dar hai să le spun. 

Nu noi toate avem instincte materne. Iată, eu nu am. Îmi plac copiii 30 de minute maxim, apoi mă enerevează și mă obosesc. Nu am răbdare cu ei și nici disponibilitatea de-a avea grijă de ei. N-am fost împotriva unui copil al meu, dar nici prea încântată de idee. Și oricum, dacă nu a fost să fie, mai bine. N-am avut vreodată vreun stres din cauza asta. Acum, însă, dacă stau să mă gândesc, nu mi l-aș mai dori aproape deloc. 

De acord, sunt femei care-și doresc cu dinții. Sunt femei care ar face orice sacrificiu pentru un copil. Bravo lor, le admir pentru asta. Ba chiar le și înțeleg, presupun că e o durere imensă pentru o femeie care își dorește și nu poate avea. Tot așa sunt și femei care nu își doresc și nu le poți obliga să aibă. Dar să lăsăm aceste cazuri. Sunt femei needucate, care nu știu de contracepție și nici bărbații care sunt cu ele nu știu prea multe. Din păcate, statul nostru, nu are un program pentru a învăța atât femeile cât și bărbații că există mijloace pentru a nu face copii. Dar, chiar și așa, s-a mai întâmplat și cu contracepție. S-a întâmplat și cu sterilet. Și femeia aia care și-a luat toate măsurile și totuși a rămas însărcinată ce să facă? Să-l facă doar pentru că așa vi se pare vouă moral? Poate că nu îl poate crește, poate că nu vrea să-l crească, poate că, poate că. Femeile, în ziua de azi, mai aleg dacă fac copilul sau nu și în funcție de bărbatul pe care-l au lângă ele. Hai să fim serioși, ne-am luat prea multe dintre atribuțiile bărbaților, când știi că ai de crescut și copil și bărbat, nu îți mai vine. Te gândești că viața ta acolo moare.

Fiecare are dreptul la propria fericire. Mă tot mir că nu se înțelege treaba asta. CE E BINE PENTRU MINE, NU E BINE ȘI PENTRU TINE. Da, poate ție, bărbat, îți e bine să ai un copil. Îți duce numele mai departe, dai dovadă că îi poți face, etc. Dar asta nu înseamnă că îi poți și crește. Că e moral sau imoral, nu e dreptul vostru să judecați. Că e păcat sau nu, nu e păcatul vostru. Că e bine sau rău, nu e nici binele, nici răul vostru. Și femeile sunt oameni, iar oamenii, contrar a tot ceea ce credeți voi în credința aia a voastră stalinistă, ne-am născut pentru a ne căuta fericirea, nu pentru a fi nefericiți pentru a-i mulțumii pe alții. Nimeni nu e stăpân pe viața nimănui: soț. soție, mamă, tată, frate, soră. NU, Nu aveți drept pe viața celuilalt, chiar dacă aveți voi impresia că lui îi e bine, poate că nu îi e. Ce e moral pentru tine, nu e obligatoriu să fie și pentru mine. Așa că dragii mei Dumnezei, nu, nu aveți dreptul de decizie. Nu sunteți zei peste viețile oamenilor și nici peste deciziile lor. PUNCT.

Majoritatea spun că o femeie nu o poți înțelege. Până și noi suntem de acord cu asta. Dar e normal. De ce? Pentru că în noi zace și copilul, și maturul, și bărbatul și, uneori, întreaga greutate.

Mă întreb, acum, de ziua femeieii, voi vă mai simțiți femei? 

Încă de dimineață am tot văzut femei cărând copii în spate, cocoșate de povara sacoșelor grele cu cumpărături, cocoțate la volanul unor mașini unde nu prea și-ar avea locul o femeie. Majoritatea femeilor pe care le-am obesrvat azi aveau un fel de tristețe în priviri. Poate neîmplinirile care li se citeau pe iriși sau, de ce nu, greutățile pe care tot mai multe le duc singure chiar dacă, teoretic, au lângă ele un bărbat ce ar trebui să le facă viața mai ușoară. Femeia din ziua de azi e și mamă, și tată, și gospodină, dar și femeie de carieră. Printre toate astea, normal, trebuie să-și mai facă timp și pentru micile ei capricii. Trebuie să recunoaștem că suntem femei și avem nevoie de jumătatea noastră de oră de răsfăț, de singurătate, de-a ne iubi noi pe noi. Jumătate de oră pe care de cele mai multe ori nu o avem. Așa uităm încet, încet că suntem femei. Nu ne mai bucurăm la flori sau la cadouri. Nu ni se mai pare că le-am merita. Viața ne-a înăsprit atât de mult că și dacă merităm nu mai vedem asta. În plus, de ce să nu recunoaștem, am devenit mai curajoase decât bărbații. Am ajuns să facem meseriile lor, să devenim vocale în locul lor, ba chiar să le apărăm drepturile și libertățile pentru că ei nu au curaj să spună ce gândesc. Și atunci cum să te mai simți femeie? Să fii femeie trebuie să ai parte de răsfăț, de dragoste, să fii copilăroasă și să vezi lumea în culori. Omul de lângă tine ar trebui să te trateze ca pe o felină: cu blândețe și respect. Dar câte mai au luxul ăsta? 

Voi vă mai simțiți femei?

DC News ne propane o campanie pe care o susțin cu tărie.

Șofez de ceva vreme, să tot fie vreo unsprezece ani. Nu am avut niciodată un accident cu un alt participant în trafic și sper să nici nu am vreodată. E drept, s-a mai întâmplat să mă cert cu ziduri sau diverși boscheți, dar niciodată ceva foarte grav. Doar zgârieturi. Nu că ai avea cum să le ocolești, mai ales atunci când ești pe o stradă îngustă unde mai ai și prioritate, dar nimeni nu ți-o oferă, așa că ești nevoit să te înghesui într-un perete că asta-i viața. Nu sunt nici cel mai bun șofer, dar nici cel mai prost. Pot spune că știu unele lucruri pe care, poate, șoferii obișnuiți nu le cunosc, dar asta nu mă ajută dacă un nebun îmi taie calea sau iese pe linie continuă, ori vine cu viteza vântului. 

Nu zic că aș fi antiviteză, dar nu în orașe. Și așa e destul de aglomerat. Cu aglomerația nu ne putem certa. E ca și cum te-ai certa cu Președintele că plouă sau ninge. Nu ai cum. Nu are sens. Dar am putea învăța să nu mai încălcăm regulile și să fim puțin mai civilizați că nu ne costă nimic.

Da, și pe mine mă enervează ăia care dorm la volan sau încurcă traficul. Dar în atâția ani de șofat am înțeles că oricum nu contează, timpul de-a ajunge la destinație e tot ăla. Dacă noi n-am mai încălca regulile și dacă i-am lăsa și pe ceilalți să se deplaseze în mod civilizat, aglomerat ori ba, s-ar merge mai bine. Așa că nu ne costă nimic să blocăm șmecherii din trafic. 

În lumina ultimelor evenimente țara s-a împărțit în două. Unde erau prieteni s-au găsit a fi dușmani, unde erau frați s-au găsit a fi vitregi și tot așa. S-a tot spus în spațiul virtual că lucrurile se vor calma, dar, poate, prieteniile nu se vor relua sau dacă se va întâmpla va fi destul de greu. Un alt lucru drăguț văzut ieri pe internet a fost următorul: “Unii spun ce gândesc, iar alții au prieteni”. Și clar să ne fie eu fac parte din prima categorie.

Ideea e simplă. Nu am de ce să cer iertare cuiva și nici nu aștept iertări de la nimeni. Serios, nu vreau să fiu iertată. În primul rând pentru că nu cer asta și în următorul chiar dacă v-ar trece prin cap că ați vrea să reluați o legătură cu mine, nu e cazul. De ce? Pentru că voi ați hotărât așa. V-am spus de mii de ori: nu am venit să țip la voi personal, nu v-am zis nici de bine, nici de rău și nu v-am cerut să vă băgați în seamă dacă nu era cazul. Cei pe care, oarecum, i-am crezut mai apropiați – că de prieteni nu poate fi vorba – și au decis așa, într-o doară că ar trebui să-și dea cu părerea despre ce cred sau fac eu, ba chiar să șteargă sau să blocheze doar pentru că nu le-a plăcut cum gândesc, ghinion, eu nu vă vreau înapoi. Au mai fost încercări timide. Frate, citește o carte și lasă-mă în pace. A fost decizia ta. Așa cum eu îmi asum deciziile, trebuie să ți le asumi și tu.

Nu am prieteni în afară de doi oameni pe care-i pot nominaliza și arăta cu degetul (sic). Am cunoștințe cu grămada. Nu vă sunt datoare cu nimic, nici moral, nici în altă formă. Nu m-ați ajutat cu nimic, nu mi-ați întins niciodată o mână, nu ați făcut decât să fiți prin preajmă în anumite conjuncturi. Poate am mai băut o cafea, poate ne-am mai întâlnit uneori, poate, poate. Ei bine, indiferent cum ar fi fost am rămas la același nivel de simple cunoștințe și tot așa vom rămâne și de acum încolo sau poate nu. Încercările astea de “reîmprietenire” nu își au sensul. Așa cum am spus: dacă niște relații s-au stricat erau menite să se strice. Dacă ne-am face acum că e totul minunat la un moment dat tot se va întâmpla. Așa că s-o lăsăm moartă. Îmi place să spun ce gândesc, cine acceptă bine, cine nu, asta e, nu am niciun sentiment de vină.

Hoții! Hoții! Sărut mâna boierule!

Nu vă holbați, zic eu că logica e simplă. Pentru unii s-ar putea să fie complicată, dar cine poate o înțelege, cine nu, asta este.

Bun, personal știu oameni care au strigat – poate chiar mai strigă – hoții, dar aceștia, ca mulți alții, trăiesc din banii hoților. Păi cum? Păi simplu. Contracte, prestări servicii, etc. Sunt o grămadă de firme – să nu spun ce fel de – care primesc bani pe contracte și prestări servicii exact de la cei împotriva cărora strigă. Acum, întreb eu, din moment ce se tot spune “Partid penal”, băgând tot partidul într-o oală și, în același timp, luând bani de la penali, clar ești complice. Iar o să vă mirați. Păi stați că e destul de simplu. Eu “Firma X” prestez servicii pentru “hoți”, iau bani de la “hoți” în urma serviciilor mele – perfect legal până acum – apoi, deoarece eu știu că sunt hoți ies în drum și strig. Bun, deci e clar că eu știu ce afirm, dar, cu toate astea, iau bani de la ei că trebuie să trăiesc și eu. Atunci, logic, sunt complice la furt. Da, o să ziceți, dar nu ai furat tu. Nu, n-am furat eu, dar știu clar că și eu tot bani furați cheltui, ce dacă i-a furat altul, doar am știut asta și nu mi-a păsat când mi i-a dat. Primul semn al ipocriziei. Acum ce să zic, eu dacă i-aș da unuia bani pentru orice ar presta el și omul s-ar duce să urle că știe el că am făcut eu nu știu ce nu i-aș mai da nici gămălia de la ac, dar mna, PSD-iștii închid ochii și se prefac că nu au văzut și nu au auzit. Dar nici pe cei care trăiesc de pe urma lor nu-i înțeleg, dacă tot vreți să fiți corecți până la capăt întrerupeți voi contractele și refuzați banii. Da, sigur, n-ai să vezi.

Pe de altă parte nu a zis nimeni că în PSD sunt cei mai curați oameni, dar nici în PNL nu sunt, nici în USR și nici în alte partide. Hai să nu atribuim epitete unui întreg partid doar așa de dragul de-a o face. Să fie transparentă și corectă legea, în primul rând, și clar cine greștește să plătească pentru că așa e normal, dar să plătească și cei care iau bani sau alte foloase de la hoți, pentru că și asta e la fel de normal.

Urlă că se încalcă legea dar ei o fac primii

Întotdeauna a existat chestia asta că la stat nu se muncește și la privat da. Ei bine, treaba e reală doar pe jumătate. Adevărat că la stat din trei oameni unul muncește de îi sar capacele pentru toți, iar la privat se face cu rândul azi eu, mâine tu. Pe de altă parte, majoritatea lor, privații, încalcă legea muncii frecvent și cu tupeu. De la “lucrați la privat așa că stați peste program, veniți în wekeend și sula bani în plus” până la ” la noi nu există libere legale că suntem privați”. Păi hai să fim corecți că toți contribuim la încălcarea legilor zi de zi. De la angajatul care tace mâlc că de, ce să facă, până la patronul care are impresia că e el Dumnezeu pe pământ. Astea nu le vedem. Există un cod al muncii care spune clar că un program de lucru e de opt ore pe zi, ce e în plus e plătit sau se dau zile libere pentru că fiecare om trebuie să beneficieze de cel puțin două zile libere pe săptămână în afara concediului legal. Că cică n-am fi sclavi pe plantație și bătuți și neplătiți. Se presupune că am fi oameni, nu animale care trag la jug. Și nu vorbesc ca unul care doar a auzit, le-a și trăit. Bine, e cert că marile firme respectă aceste reguli, pentru că și asta am experimentat tot pe pielea mea. Dar mă oripilează ipocrizia. Noi nu respectăm legea, dar voi sunteți hoți. Plictisitor!

Eu îi plătesc pensia moșului de la Cotroceni

Da, tinere, așa e, dar moșul ăla a muncit cu cârca pentru țara asta. A construit-o cu propriile-i mâini, nu a stat ca tine cu curu’ pe scaun făcând exerciții de imaginație. Și da, tinere, vor trece anii și vei fi și tu moș, iar copilul tău s-ar putea să-ți spună că nu are chef să-ți plătească pensia. Ai grijă, roata e rotundă.

Mai mult nu-mi mai răcesc gura că oricum o fac degeaba. Oricum trăim în țara în care ăia care încalcă legile strigă mai rău. Cum dracu’ nu o să pricep în veci.

S-a tot vorbit despre noua clasă politică de care are nevoie România. Într-un fel chiar sunt de acord, în alt fel chiar mi-au și plăcut, oarecum, la începuturile lor, exceptându-l pe Nicușor Dan pe care l-am bănuit mereu că nu e chiar în toate facultățile mintale. Dar, oricum, la începutul începutului ceva credit le-am dat. Dar după toate evenimentele recente mi-a trecut de-a dreptul. 

Somnul în parlament e pe bani

Indiferent că dormi în Parlament pentru că vrei să protestezi sau te ia somnul la ședințe, tot pe bani mulți e. Vorba omului acela de la PMP al cărui nume îl uit mereu: la ce să le mai dea bani de cazare dacă ei tot au unde dormi?

Cum USR are voie să încalce legea dar Guvernul nu

Pe același principiu a cerut și piața “DNA să vină să vă ia”, dar, în același fel își învață copiii că ei au voie să încalce legea în statul de drept, chiar dacă aceasta e scrisă negru pe alb, dar Guvernul, repet, nu. Păi cum vine asta oameni buni? De ce unii au voie și alții nu? Adică unii o fac în numele statului de drept, iar ceilalți în numele propriilor interese? Nu e același lucru văzut din altă perspectivă? Nu e cam nasol să urli că ăia încalcă legea, când chiar tu, om care ieși în piață ilegal, încalci cam câte legi poți? Unde e corectitudinea aici? Nu, chiar aș vrea o explicație pentru că nu pricep sub nicio formă logica. Se încalcă legea protestului de două săptămâni acesta tot fiind “spontan” și fără nicio autorizația. De copii nu mai vorbim că oricum nu pricepeți, cu toate că, presupun, ați citit legea dar faceți pe tâmpii. Iar odată cu legea dronelor, surpriză, ați început să urlați ca nebunii. Păi știți cum e cu statul de drept? Îi accepți legile. Dacă nu le știi nu e vina statului de drept, e vina ta că nu te informezi.

Să revenim la noua clasă politică

Presupun că asta e clasa politică pe care o vreți. Oameni noi, inovativi, tineri, frumoși, nu aș spune că sunt chiar și inteligenți, dar o mimează bine. Și da, recunosc, sunt persuasivi, aproape că te conving dacă nu ești genul să îți mai pui și întrebări. Acum ce să zic, această nouă clasă politică mi se pare o mare dezamăgire. Și nu de la Mihai Goțiu mi se pare sinistră această nouă clasă politică, ci de la aproape toți. Hai să zic că or mai fi și doi trei cât de cât normali. Acest Goțiu deja face parte din vechea clasă politică, din acea de acum opt ani, dacă nu mă înșel. Ăia tot dormeau cu spor în parlament. Bine, mai nou, noua clasă politică doarme cu adevărat, făcând, oarecum, cameră de hotel din această instituție. Nu mi se par nici prea mintoși. N-am văzut niciunul să știe de ce e acolo, să spună o lege coerentă sau să facă vreun proiect care să conteze. Și atunci ce facem? Îi schimbăm pe ăia care mai știu pe ce lume trăiesc cu ăștia care nu știu nici de ce protestează? Ciudat mod de-a vedea lucrurile…

… și dacă până acum nu ați înțeles ce însemnă neaprobarea bugetului de către acel om căruia îi spunem Președinte, vă spun eu mâine la liniuță câte are țara asta de pierdut, începând de la sănătate, învățământ și până la a lăsa localități întregi fără căldură, că nu toți au centrale corporatiștilor!

Una dintre cele mai ușoare lecturi în domeniu, să nu ziceți că vă pun prea mult mintea la încercare. Se poate comanda de aici. Promit că merită.

“Un aspect atractiv al prezentei ediții stă în capacitatea sa de a fi o lectură plăcută și practică, rămânând în același timp un document știintific util deopotrivă cercetatorilor și publicului general.

Pentru specialiști, cartea de față poate reprezenta o schimbare agreabilă de ritm (de la materialele de studiu obișnuite), care, totuși, nu face rabat seriozității științifice. De asemenea, atât pentru cercetători cât și pentru publicul larg, cartea aceasta poate fi considerată o modalitate de a demonstra că, printr-o prezentare adecvată, ceea ce pare a fi doar un text științific fad se poate dovedi a fi, în realitate, un text plin de viață, folositor și relevant pentru toata lumea.

De acum înainte vei fi foarte atent când vei citi un ziar, vei face cumpăraturi sau vei asculta un mesaj politic. Te va îngrozi să afli că ești manipulat 24 de ore din 24 !

Supunerea față de o autoritate este un comportament uman general, rezultând din statutul de ființă socială al omului. Adesea acest comportament se află la originea încercărilor de manipulare.

Sinteza a bogatei literaturi consacrate subiectului în ultimele decenii, volumul prezintă tehnicile de influențare a comportamentului, în sens pozitiv sau negativ. Lectura lui ne ajută să înțelegem cum se exercită influența și manipularea în viața de zi cu zi și să le dejucam eficacitatea prin cunoașterea mecanismelor psihologice la care ele apelează.

Doctorul în filozofie Robert B. Cialdini susține cursuri universitare și post-universitare despre persuasiune și influență socială la University of North Carolina și Columbia Univeristy. El este în prezent șeful catedrei de psihologie și membru al Consiliului de Conducere al Arizona State University.

Nu știu cum dracu’ se face că am ajuns eu, tocmai eu, să ies la proteste și să mi se urce sângele la cap.

Nu aș fi ieșit vreodată la vreun protest chiar dacă aș fi fost de acord

Da, ei bine, în viața mea nu am crezut în proteste din diverse motive pe care nu o să le expun, dar situația asta m-a dus la o așa încrâncenare că nu mai pot. Așa că m-am alăturat bătrânilor de care s-a tot râs. Am fost la Cotroceni și vă jur că mi-au dat lacrimile văzându-i pe acei oameni. Dar pentru a înțelege asta, voi, tineri, frumoși și liberi, ar trebui să aveți și o inimă. Oamenii ăia nu au fost scoși de nimeni. Nu aveau ceai cald la dispoziție, mâncare sau lasere, nu ca în Piața Victoriei.

Opinia mea, opinia ta

Este incredibil cât de înverșunați sunt oamenii. Îi rog, mai am să-i implor, să își vadă în liniște de ideea lor. Nu am nevoie de sfaturi și nici de instigare, dar credeți că pot? nu, nu pot. Ei vin și îmi zic ba că nu am minte, ba că trăiesc în negură, ba că nu înțeleg nimic și apoi tot ei spun că eu nu le respect părerea. M-am tâmpit eu? Fraților, nu am venit să vă întreb de ce ați ieșit în stradă și care e motivația. Vi s-a dat ce ați cerut dar tot acolo sunteți, de ce? Dar nu, nu vreau să-mi spuneți, pentru că nu-mi pasă cu adevărat. Faceți ce vreți, dar eu de ce nu pot să fac ce vreau? Vă deranjează că nu pot să-mi bat joc de niște oameni bătrâni? că nu pot să râd de ei? Problema voastră, dar stați cu ea acolo, între voi, lăsați-mă pe mine în prostia mea că eu nu vin în prostia voastră. Fiecare cu prostia lui, da?

Generație care ne va duce de râpă

Asta nu e o generație normală, deloc, deloc. Nu o să fiu niciodată de acord să vă folosiți de copii pentru a vă atinge scopurile, să vă batjocoriți bătrânii pentru că sunteți voi mari și tari sau să torturați ființe care credeți voi că vă sunt inferioare. Asta nu e normalitate. Păcat, totuși, că unii dintre copiii ăștia sunt valori, dar e prea puțin.

Constituția zice că nu e bine, amenzile există dar e păcat că nu vi s-au aplicat