Asta e țara în care trăiesc? Țara în care tinerii își batjocoresc părinții și bunicii? Cine v-a crescut pe voi? Cine v-a adus aici? Aveți drepturi și puteți ieși în stradă datorită lor. Toți trecem prin aces “război” al generațiilor, dar unii dintre noi mai avem și bun simț. Bătrânii ăștia care protestează au și ei dreptul la viață. Toți o să ajungem acolo. Cum va fi când noi vom ajunge la vârsta lor și tinerii ne vor batjocorii? Vă veți aminti într-o zi că așa ați fost și voi și veți deveni niște bătrâni acri fără nici o sclipire de bucurie în ochi.

Fiecare dintre noi a avut o opinie – cel puțin – diferită față de părinți sau bunici, dar unii le mai arătăm și respectul. Ne-au crescut cu sacrificii imense.  Câți ați apreciat sacrificiul părintelui sau al bunicului? Nu mi-aș permite niciodată să-mi persiflez părinții public, o fac la mine acasă, între patru ochi. Nu mi-aș permite niciodată să râd de un bătrân neputincios, chiar dacă nu e bătrânul meu. S-a dus dracu’ și vorba aia “Cine nu are bătrâni să-și cumpere”. 

Îmi e rușine că acest popor își bate joc de bătrâni. Îmi e rușine că sunt unii care urlă că au mers în stradă și pentru mine – de ce, mă?, v-am rugat eu și nu știu? Îmi e rușine de țara mea. 

Dacă trebuie să trăiesc într-o țară care-și bate joc public de bătrâni, mai bine îmi văd de treabă. Trăiți, e țara voastră! Eu îmi dau demisa din ea. 

De aia voi fi așa

Mi se tot spune să tac, să îmi țin părerile pentru mine și dacă se poate chiar să le elimin. NU VREAU! E democrație și pentru mine, chiar dacă acum mi l-aș dori pe Putin în piețele țărișoarei să de cu pușcoacele. Da, și ăsta e dreptul meu. Dar, spre deosebire de majoritatea celor din piețe eu nu am limbaj violent, nu ameninț, nu înjur, nici măcar nu-mi pun mintea. Nu de alta, dar n-am de ce. Nu îi poți vorbi unui surd. Și nici nu vreau. 

Am spus și mă repet: e ok să avem păreri diferite, dar scuzat să-mi fie, cum să vă suport când doriți moartea oamenilor, intrarea lor în pușcării sau desființarea unor grupuri de presă – ceea ce înseamnă să le luați altora pâinea de la gură – doar pentru că nu sunt de acord cu voi? Nu spunea Petre Țuțea că o să se lupte până în ultima clipă să nu fiți de acord cu el? Hai că tot dați share la citate pe care nici voi nu le înțelegeți. 

Cum să fii liderul unui partid politic și să înjuri în Parlament un om? Cum să faci parte din alt partid politic și să dai adresa unui om doar pentru că nu-ți convine ție? Asta ce e? Instigare la crimă? Asta am devenit? Criminali? Ne omorâm între noi? De ce? A, da, pentru că s-a dat ordin? 

Ei bine, din partea mea nu aveți decât să insigați, să înjurați, să faceți ca toate animalele pământului, atât vă spun: AVEȚI GRIJĂ SĂ NU SE ÎNTOARCĂ ÎMPOTRIVA VOASTRĂ. Toată ura asta cu care vă creșteți copiii și pe care o strigați în gura mare se va întoarce într-o formă sau alta. 

Și vă mai spun un lucru: Nu o să TAC indiferent de părerile voastre. Am și eu dreptul să le am pe ale mele. Da, înțeleg multe. Problema e că eu le înțeleg din interior. Poate că sunt unul dintre oamenii care au simțit cel mai mult nedreptățile PSD-iștilor, dar nu pot fi de acord cu niște oameni care habar nu au despre ce vorbesc. Nu sunteți logici. Moarte, pușcărie etc. asta nu e uman, iar voi, zic eu, nu prea aveți discernământ. Dar e problema voastră. Atât mă rog, să nu se ajungă să ne omorâm între noi.

Culmea e că unii chiar par inteligenți, dar când îi vezi în stradă îți dai seama că n-au citit nimic la viața lor.

Serios, pe vremea mea, la facultățile alea comuniste, se făceau și cursuri de manipulare a maselor. Culmea, le și învățam. Ba chiar citeam cu plăcere. Cum dracu’ să nu-ți placă când vezi cum guverne, ONG-uri sau chiar oameni simpli, manipulează cu atâta ușurință. Nu e complicat. Doar dai un subiect, aparent real și bine documentat, dar dedesubtul e altul. Nici măcar nu trebuie să te abați prea mult de la ce a spus Y, important e să nu lași oamenii să înțeleagă mesajul primar și să-i creezi un ambalaj. Și uite așa, ai o masă de manevră. 

În ziua de azi e mult mai simplu. Mediul online e cel mai bun pentru manipulare. Ce o fi așa complicat să urli pe facebook cu postacii de serviciu, plătiți cu 30 de cenți pe comentariu? Nu e greu. Așa îi mai agăți și pe alții, care, din păcate, nu primesc nimic, doar sunt ancorați într-o realitate falsă. 

Știu, sunt eu nebună și țin cu comuniștii. Ceea ce, în mare parte, e și adevărat. Doar că spre deosebire de alții înainte de-a acuza ascult. Și ascult bine. Chiar mă și spăl prin urechi. 

De asemenea mai știu și că îmi răcesc gura de pomană. Ăia plătiți vor urla oricum, iar cei care au intrat în mrejele jocului… mna, atât pot ei. Păi la ce să mai și citim istorie, manipulare și alte cele. Neah, stăm pe facebook și căscăm gura ca tâmpii și apoi ieșim în stradă ca să facem live-uri. Ce drăguț! :)) 

… omătu-i mare. Și nu e o ghicitoare.

Știu, e frig de crapă o piatră. Nici pisica nu vrea să stea la fereastră, iar nouă ne e greu să mergem și după pâine. Cu toate astea…

Înjurăm și ne vedem de treabă. Vecinii mei au ieșit cu lopețile să facă curat în fața blocului, iar cei cu mașini, printre care mă număr, dau din mâini cu spor. Ce să vezi, e iarnă. Și nu știu dacă ați observat, dar cei mici se bucură. Se dau cu sania și fac oameni de zăpadă ca niște copii normali. Așa ar trebui să fie iarna, cu sau fără vacanță. Când eram mică nu conta că veneam de la școală, tot îl bârâiam pe tata să mă scoată cu sania prin oraș. Și îl puneam să mă tragă pe străzi așa de nebun. Și culmea, nu era singurul care făcea asta. La tot pasul erau părinți care își cărau copiii. Și se bucurau. Le făcea plăcere și lor. Acum… nu, părinții nu mai au aceeași plăcere de a își vedea copiii plini de zăpadă. În aceste vremuri tulburi, copiii sunt mai sensibili. Normal. Doar ce știu o droaie de părinți care-i înfofolesc și când sunt grade cu grămada?

Ăștia mici nu mai au sistem imunitar pentru că părinții au uitat cum au fost ei cândva. Sau poate nu au uitat, dar li se pare că ar putea fi părinți mai buni nelăsându-și odraslele să aibă parte de o copilărie normală. Vara nu îi vezi cățărați în pomi, așa cum făceam noi, iar iarna nu îi vezi la săniuși, pentru că se îmbolnăvesc. Ca să vezi, se îmbolnăvesc mai rău pentru că sunt ținuți în casă cu ochii în televizor sau în calculator. Devin mai sensibili trupește și mai insensibili sufletește. Uită să se joace cu alții, să împartă. Așa e noua ordine mondială.

Cu toate astea este iarnă. Noi ne-am panicat. Ninge prea mult, e prea frig, o să fim uciși de oameni de zăpadă, iar încălzirea globală se dovedește a fi doar un mit. Cu toate astea, mie îmi vine să “fur” sania unui copil și să mă duc pe derdeluș. Asta dacă am și avea un loc amenajat pentru așa ceva. Cum nimeni nu-i perfect, nici timpul nu e. Dar mie îmi place. E greu să te lupți cu nămeții, dar altfel nu ai simți că e iarnă. Să ningă!

Iarna, cum ne dă ea mereu bătăi de cap.

Ăștia mici nu știu cum erau iernile odinioară, bucuria noastră. Dar, dacă vreți să aflați mai multe, iată că am găsit ceva super interesant cu poze multe.

E o întreagă isterie cu gerul ce o să vină. De parcă am trăi la tropice și așa ceva nu s-a mai întâmplat în Românica. Ei bine, ba da. Au fost ierni mult mai geroase decât asta. Copiii se duceau la școală și oamenii la muncă. Fără să aibă mașini cu roți de iarnă și căldură. Cel mult aveau un cal și o trăsură, dar îmi e greu să cred că le ținea de cald. Cu toate astea, în epoca dezghețului și a tropicelor, ne-am învățat să ne plângem. Da, e frig, e iarnă, e normal. Poate că nu ați aflat până acum dar cam așa se întâmplă în lunile astea de iarnă. Că doar de aia iarna nu-i ca vara. Ce să faci? Oamenii ăia din Maramureș care au temperaturi de minus multe grade iarnă de iarnă nu se mai plâng. Copiii lor se duc la școală, iar cei maturi își văd de treburile zilnice. Noi, nu! Noi suntem firavi. Crescuți toți pe insule tropicale. Dacă dă un pic de frig închidem școlile. Dar n-am pune unul mâna să facem ceva. Dă zăpada închidem drumurile, cu toate că pe vremea lui Ceaușescu se ieșea cu sapa. Acum? Să dea dracii dacă ar mai da vreunul cu sapa. De, așa e în democrație. Să vină statul să facă. Ba pune mâna, mă, mălai mare și fă tu. Ne-am obișnuit să vină alții să ne ia mormanul de la ușă. De aia nu mai ține nici țara asta cu noi pentru că suntem niște putori închipuite. După cum ne tratăm țara ne tratează și ea pe noi. Și bine ne face. Nu că ar pricepe cineva ceva, dar poate, totuși, vă mai vine câte un gând bun prin minte. 

Și da, e IARNĂ!

Sunt o agitată și jumătate. Știu asta. De cele mai multe ori încerc să las lucrurile în urmă și să-mi promit că nu mai fac aia sau cealaltă. Alteori renunț la promisiuni cam o jumătate de oră, după care îmi promit iar și iar că o să fac și o să dreg. Firește, lumea nu prea dorește să se învârtă după cum vreau eu. Atunci încep și dau vina pe natură, univers, gândire, oameni sau, de cele mai multe ori, pe mine. Însă toate astea se întâmplă pentru că eu nu am răbadre. Vreau totul și îl vreau acum. Ei bine, aproape niciodată nu am promis nimic pentru anul ce va urma? Ce să promit? Că voi fi mai bună? Că voi munci mai mult? Că voi înțelege oamenii? Că voi face ce nu au făcut nici regii? Aiureli. Nu o să le fac. Doar știu. Nu pentru că nu vreau, dar, la un moment dat, se va întâmpla ceva care să îmi deturneze mărețele gânduri. Voi deveni nervoasă, depresivă și supărată pe mine că nu am reușit. Nu merge așa. Chiar nu merge. Și ce să-mi mai promit? Nimic. Nu că aș fi făcut-o prea des, după cum vă povesteam. Ei bine, de data asta am intrat în 2017 cu promisiunea de-a avea răbdare și de-a lăsa lucrurile să se întâmple cum vor ele. 

De ce să mă pun în calea destinului? Rău, bun, răbdarea face lucrurile să meargă așa cum trebuie. Așa că răbdare. Se va întâmpla ce va trebui. Poate că nu o să-mi placă, dar intrăm în viața asta pentru a înțelege ceva. Așa că na, Oana, stai și învață lecțiile care-ți sunt predate. Dacă aș fi avut răbdare la timpul potrivit cine știe? dar nici acum nu e prea târziu. Așa că fără promisiuni idioate, doar răbdare. 

Adică fericire în sus, fericire în jos!

Da, a venit și această perioadă a anului, adică intrăm în altul. Îmbătrânim, ne tâmpim, sperăm că vine un an mai bun, dar doar sperăm. Nu zic că speranța nu ar fi bună, dar e nerealistă. Ce să zic, una peste altul 2016 nu a fost chiar un dezastru. Bine, nu a fost nici vreo minune, dar, totuși, am și pentru ce să fiu recunoscătoare. Da, mă refer la anumiți oameni care au intrat în viața mea. Dacă or rămâne sau nu, nu am de unde să știu, dar mi-a făcut plăcere să-i primesc. Le sunt recunoscătoare și celor care au plecat, era cazul. În rest lucrurile probabil că au depins de mine. Unele am știut să le gestionez, altele nu. Probabil că la fel va fi și în viitor. Oricum cert e că energiile se schimbă. Bune, rele, nu contează. Mai trece un an și ajungem apoi să ne dorim un 2018 mai bun. Să fie cum o fi 2017, dar măcar liniștiți să fim. 

An nou cum vi-l doriți!

Crăciunul, Crăciunul. Altul și altul și altul, dar nimic parcă nu mai este ca în copilărie.

M-am gândit de multe ori, dacă aș avea o pungă mare cu bani, aș cumpăra o sanie, doi reni și un Moș Crăciun care să se plimbe prin oraș. Aș vrea să le văd fețele copiilor, dar mai ales ale celor mari. Pentru că, undeva pe drum, l-am pierdut pe Moș Crăciun. Undeva între copilărie și adolescență am uitat de el. Nu l-am mai văzut ca pe moșulețul simpatic care ne aduce bucurii, ci ca pe omul care ne mai îmbătrânește încă un an și încă un an. Mi-a luat ceva timp să învăț că bătrânelul ăsta, plăsmuit de Coca-Cola, nu aduce neapărat daruri, cadouri, bunuri care nu ne mai sunt folositoare după un timp. El aduce bucurii. Mai trebuie împachetat și sufletul din când în când. Mie mi-a adus o pisică. Tembelă ce-i drept, dar e un suflet care face dintr-o casă goală una mult prea plină. Atât de plină că uneori nu mai am loc în ea. Și e o singură pisică. Sper să nu îi mai vină și alte idei că nu mai am loc.

Nu m-am omorât niciodată după sărbători, dar încă de mică mi-a plăcut să mă uit toată ziua la filmele de Crăciun. Mă ascundeam în cameră cu un maldăr de mâncare și suc pentru a nu fi nevoită să întrerup filmele. Crăciunul e mai mult relaxare pentru mine. Pentru alții e băutură, distracție sau nebunie. Ei na, nu contează. Fiecare cu Crăciunul lui. Fiecare cu bucuria lui. Important e că a venit și ne dă o clipă de repaus. Avem loc să respirăm, să ne încărcăm bateriile și s-o luăm de la capăt. Crăciunul e liniște și asta vă doresc și vouă!

Da, recunosc, e suficent să mă enerveze personal un singur om dintr-un partid și nu le mai dau votul. Fix așa s-a întâmplat și cu PSD-ul, diferența fiind că nu a fost doar un singur om.

Bun, acum, dacă Președintele nostru neamț și ardelean nu ar fi cerut ca Prim Ministrul să fie ca în povestea “Fetei împăratului Roș'” și dezbrăcată, și îmbrăcată, și călare și cum o mai fi fost ea, clar că nu s-ar fi ajuns aici. Chiar dacă nu le-am dat ștampila mea că nu am vrut eu, mă consider, încă, cetățean al acestei țări, iar programul de guvernare nu e rău. Eu nu vreau ca PSD-ul să-și țină nici măcar 50% din promisiuni, 20% și e mai bine decât bine. Și zău că au tot respectul. Dacă… am zis. Pe partea cealaltă nu ar fi rău să mai renunțe la aroganța asta pentru că oamenii de rând s-au săturat de atâta infatuare. Mai lăsați măi oameni buni, că nu sunteți vârful icebergului, zău. Știu că mai deștepți, mai frumoși, mai, mai, nu se poate, dar gata. Trebuie să înțelegeți că oamenii, totuși, au votat împotrivă, nu neapărat pentru. Tocmai de aia, ca om simplu, dintr-o cocină de oraș, care odinioară era mândria sudului, vă spun sincer, mai ușor cu infatuarea. Nu e cazul. În schimb, da, aș fi făcut la fel ca Dragnea. Tot avem o țară plină de jucători. Atunci să jucăm zic. Și na, mă, neamțule, mai zi ceva? I-a dat și doamnei Merkel ce și-a dorit, poate că ne dă și nouă. Pentru că dacă faceți fabrică de bombe pentru ISIS, eu am și o propunere. Putem face din proști bombe umane. Nu de alta, dar e țara plină și nu le-ar simți lipsa decât alții asemenea lor. Nu degeaba e vorba aia cu cine se aseamănă, se adună. Și apoi îmi e perfect egal cu zero cine e Premier, atâta timp cât ei se țin de ce au promis. Ce să zic, azi s-a egalat scorul. Dragnea a arătat că poate fi cu adevărat bun dacă vrea.

Că tot sunteți în luna plângerilor politice, de am impresia că PSD și ALDE au intrat la guvernare fără niciun vot, atunci să vă spun și ce o să vi se întâmple luna asta:

Berbec – Toată luna decembrie veți fi indiferenți. Ba la ce se întâmplă în politică, ba la cei de lângă voi. Tocmai de aia, atât Moș Crăciun (care oricum nu există, dar voi nu vreți să acceptați), cât și Anul Nou, vă vor ocoli cu brio.

Taur – Căpoși, enervanți și enervați. Ați reușit să ucideți spiritul Crăciunului, pentru că voi, de fapt, țineți cu ISIS. 

Gemeni – Dualitatea voastră e proverbială. Atâta timp cât nu vă decideți, eu de unde dracului să știu? 

Rac – Oameni de bună credință, dar mult prea prăpăstioși. Uite de aia Moș Crăciun nu vă aduce nici Premierul pe care-l vreți, dar nici bomboanele pe care, poate, le-ați merita.

Fecioară – Nici Crăciunul, nici scena politică nu vă mulțumește, dar nu e de mirare, oricum sunteți greu de mulțumit, de aia nici nu se chinuie nimeni.

Balanță – Fragile doar la mișto pentru a îi face pe ceilalți să dea tot din ei, luna asta veți înțelege că fragilitatea nu e pentru oricine. Moșul vă aduce doar ce nu ați cerut. Mai face și el mișto de voi.

Scorpion – Unii merită, alții nu. Așa că Moșul a decis să nu vă mai aducă nici, nici.

Săgetător – Tu măcar știi ce vrei, doar că nu îi pasă nimănui.

Capricorn – Prea plictisotori pentru a fi băgați în seamă. Nu vi se împlinește niciun vis, nici luna asta, nici cu vreo altă ocazie.

Vărsător – Nu mai asculta manele când vomiți, că oricum alt Prim Ministru nu vei avea.

Pești – Voi rămâneți norocoși. Acum decideți divorțul, iar la anul veți scăpa. Felicitări! 

Și acum, la drept vorbind, Dragnea a cam dat Șah Mat. Na, mai opune-te la asta neamțule!