judgment-day-man-before-throne-with-jesus-medium-e1359187913556

În lumina ultimelor evenimente țara s-a împărțit în două. Unde erau prieteni s-au găsit a fi dușmani, unde erau frați s-au găsit a fi vitregi și tot așa. S-a tot spus în spațiul virtual că lucrurile se vor calma, dar, poate, prieteniile nu se vor relua sau dacă se va întâmpla va fi destul de greu. Un alt lucru drăguț văzut ieri pe internet a fost următorul: “Unii spun ce gândesc, iar alții au prieteni”. Și clar să ne fie eu fac parte din prima categorie.

Ideea e simplă. Nu am de ce să cer iertare cuiva și nici nu aștept iertări de la nimeni. Serios, nu vreau să fiu iertată. În primul rând pentru că nu cer asta și în următorul chiar dacă v-ar trece prin cap că ați vrea să reluați o legătură cu mine, nu e cazul. De ce? Pentru că voi ați hotărât așa. V-am spus de mii de ori: nu am venit să țip la voi personal, nu v-am zis nici de bine, nici de rău și nu v-am cerut să vă băgați în seamă dacă nu era cazul. Cei pe care, oarecum, i-am crezut mai apropiați – că de prieteni nu poate fi vorba – și au decis așa, într-o doară că ar trebui să-și dea cu părerea despre ce cred sau fac eu, ba chiar să șteargă sau să blocheze doar pentru că nu le-a plăcut cum gândesc, ghinion, eu nu vă vreau înapoi. Au mai fost încercări timide. Frate, citește o carte și lasă-mă în pace. A fost decizia ta. Așa cum eu îmi asum deciziile, trebuie să ți le asumi și tu.

Nu am prieteni în afară de doi oameni pe care-i pot nominaliza și arăta cu degetul (sic). Am cunoștințe cu grămada. Nu vă sunt datoare cu nimic, nici moral, nici în altă formă. Nu m-ați ajutat cu nimic, nu mi-ați întins niciodată o mână, nu ați făcut decât să fiți prin preajmă în anumite conjuncturi. Poate am mai băut o cafea, poate ne-am mai întâlnit uneori, poate, poate. Ei bine, indiferent cum ar fi fost am rămas la același nivel de simple cunoștințe și tot așa vom rămâne și de acum încolo sau poate nu. Încercările astea de “reîmprietenire” nu își au sensul. Așa cum am spus: dacă niște relații s-au stricat erau menite să se strice. Dacă ne-am face acum că e totul minunat la un moment dat tot se va întâmpla. Așa că s-o lăsăm moartă. Îmi place să spun ce gândesc, cine acceptă bine, cine nu, asta e, nu am niciun sentiment de vină.

Written by Oana Mujea