Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Iolanda

CrazyLove.com – Just a book!

August 16, 2018by Oana MujeaNo Comments

O să încep cu P.S: de când am oprit comentariile pe blog viața mea e mult mai bună!

Acum să vorbim despre CrazyLove.com și domeniul nu e luat. Dar nu asta era ideea și nici nu e – să folosesc toate timpurile, mă rog, două.

Cumva noua mea activitate, printre corecturi, emisiuni amuzante, ArgesPlus.ro și beții rare, dar bune, m-am reapucat de scris cărți. La un moment dat am mai promis o Iolanda. Una pe care să nu o uitați în următorii cinci-zece ani, depinde cât mă ține. Am spus că va ieși puțin din peisaj, nu de alta, dar de vreo trei ani un alt personaj îmi tot umblă prin cap și dacă nu închid pentru o perioadă capitolul Iolanda nu pot veni cu Amelie.

De ce CrazyLove.com? Mi-am adus aminte de o întâmplare hilară, mă rog, acum hilară. Una dintre prietenele mele tâmpite, pentru a face mișto de mine, știindu-mi mailul și multe altele m-a înscris pe un site de matrimoniale. Vă dați seama că încep să mă trezesc cu mesaje retarde pe mail de la tipi complet retarzi. Vâzând de pe ce site vin mesajele m-am prins că cineva a făcut-o la mișto, exact ca atunci când, de plictiseală, ne trimiteam unii altora numerele pe Taraf. Era amuzant – ba nu, nu era, eram doar tâmpiți. În fine, după ce am văzut ce specimene absolut oribile se află pe acel site și am aflat și cine m-a înscris – absolut că a închis contul două zile mai târziu – mi-a venit și ideea. Nu că nu s-ar mai fi scris sau povestit. Dar mi-am imaginat atunci cum ar fi să ieși cu un ciudat din ăla, firește cu o poză falsă de profil, și să te chilărească.

Cumva, încă de pe atunci, am știut că asta e ideea care o va adormi o vreme pe Iolanda, îi va da o pauză să mai răsufle și ea. Poate chiar o pensie specială ceva că tot e la modă în zilele noastre. Habar nu am. Știu doar că noul personaj intră în joc. Și mai știu că și acest nou personaj va duce măcar cinci cărți în cârcă. Amelie e și ea gândită tot de vreo trei sau patru ani – greu de spus când eu nu știu nici ce zi e azi – așa că trebuie să evolueze. Nu e Iolanda. Clar nu are aceleași calități. E mai blândă, mai fricoasă, mai docilă și mai supusă, dar are de la cine învăța niște lecții că doar personajele secundare sunt cele care contează mai mult, părerea mea. La ele trebuie să fiți atenți. Amelie trebuie doar să își ia lecțiile, apoi cine știe?! poate că un nou personaj va lua naștere sau Iolanda se va întoarce. De parcă știi vreodată cu adevărat. N-ai cum. Personajele fac doar ce vor ele. De obicei ai impresia că tu le modelezi, dar e invers. Așa că om vedea. Sau poate CrazyLove.com e o nouă rampă pentru Iolanda. Zău că nu știu. Îmi vor spune ele la final ce au decis.

Iolanda, Scriu

Iolanda Știreanu – urmează…

March 5, 2018by Oana MujeaNo Comments

Încă nu știu titlul cărții. E a doua oară în viața mea când mă confrunt cu această dilemă. Eh, de aia există Crime Scene Press, dacă nu-mi vine mie ideea le vine lor. Am mai multe variante de fapt și de drept, dar niciuna satisfăcătoare până în acest punct. Oricum, ce pot spune e că deși sunt ușor panicată din lipsă de timp nu stau chiar rău. Probabil că un weekend întreg ar aduce finalul. Cum următoarele două nu sunt posibile, probabil penultimul din martie. Apoi corectată, rearanjată, pigulită și aia e. Și totuși, chiar dacă nu dau detalii despre crime, un mic fragment parcă tot l-aș da.

”

În urmă cu un an

 

Am sărit gardul de piatră fără să privesc în urmă. Știam… nu, speram că Ioana este în urma mea, dacă nu, nici nu aveam de gând să mă întorc. În escaladarea mea periculoasă mi-am pierdut tocul de la pantoful drept, dar nu prea aveam chef să mă opresc pentru atâta lucru. Poate că nu mai eram ofițer de poliție, dar ce le-ar fi plăcut celor din presă să bată tobele pe seama mea. Până la urmă nu făcuserăm nimic inuman. Am găsit o casă liberă pe Lipscani și am băut până au venit proprietarii. Restul e can-can.

M-am oprit abia la câteva străzi distanță. Nu știam exact unde mi-am lăsat mașina, asta dacă venisem cu mașina. Inima îmi bătea cu putere. M-am uitat în urmă. Nimeni. M-am așezat pe bordură să-mi trag sufletul și am început să râd cu poftă. Nu știam de ce făcusem nebunia asta, dar o făcusem și mi-a plăcut. Când ridic privirea văd o Ioana jumulită cu pantofii în mână și cu haina de blană trasă peste cap. Râd și mai tare. Ea se oprește în mijlocul drumului și-mi arată degetul mijlociu. Presupun că nu era prea fericită că am lăsat-o în urmă, dar, dacă e să fim corecți, fusese ideea ei să ne înfruptăm din bunurile oamenilor.

A ajuns lângă mine gâfâind. Picioarele îi erau sloi, ciorapii se rupseseră și firicele mici de sânge stăteau înghețate pe glezna ei subțire.

  • E, hai, doar asta ți-ai dorit, am spus eu, aprinzându-mi o țigară.
  • Sunt sloi, spuse ea clănțănind din dinți.

Am căutat în geantă și am găsit suficienți bani de taxi. M-am uitat pe stradă să-mi dau seama unde sunt, dar nu-mi dădeam. Totuși am sunat la taxi și m-am înțeles cu dispecera să-i dau un share location apoi m-am pus iar pe râs.

  • Ești nebună?

Ioana părea paralizată, dar nu din cauza frigului, îi era frică.

  • Dacă cheamă poliția?
  • Nu aveau camere video, îi amintesc, și mă îndoiesc că vor ști să dea o descriere corectă.
  • Chiar și așa, arătăm al dracului de suspect. Și în loc să mergem cu taxi mai bine luam mașina.

Râd iar isteric.

  • Și mașina unde e?

Privește în jurul ei. Se crispează apoi chipul i se destinde și începe și ea să râdă.

  • Nu am nicio idee.
  • Mai bine mergem și dormim puțin, am spus serioasă, apoi găsim și mașina.
  • Și dacă își dau seama că e o mașină părăsită?
  • Unde?! întreb nedumerită și râdem amândouă.”
Iolanda, Scriu

Pot urla la planul editorial?! Pot, da, scriu, iată, scriu

February 15, 2018by Oana MujeaNo Comments

Dacă e cineva care mi-a plăcut mai mult decât oricine la Crime Scene Press e George JR. Dacă nici el nu știe cum să pună problema diplomat, nimeni nu mai știe. Și da, pentru informația cititorilor, scriu, domn’le, scriu! Nu prea des, e drept, dar când am timp și cu toate astea iată că mi-am făcut să pot scrie mai mult. Măcar azi, măcar puțin mai mult de trei pagini, poate cinci. Iolanda e în una din etapele alea în care are nevoie de toată atenția, iar eu, recunosc, am fost cu gândul mai mult la Adela care nu are treabă cu romanul polițist, poate cu cel psihologic.

Doar că de tata asta chiar veți avea ce citi. E cu poliție, cu DNA, cu investigații pe bune și cu o moartă furată de la morgă. De parcă asta ar împiedica o Iolanda nervoasă. Mă rog, nu s-a enervat ea prea mult până pe la jumătate, dar stai să vezi acum. Rambo copil de mingi pe lângă ea, dar cine dracu-i Rambo?

Ce? Ați crezut că ați scăpat de mine? Sunt tăuroaică ca Luluța, nu mă las chiar dacă așa ar părea. Noi astea suntem niște chestii, acum depinde și în ce scop mai faci una sau alta. Și iată, desigur, acum scriu pe blog despre Iolanda. Știu că e ea mândră chiar dacă tot zice că nu. Se preface că nu-i pasă, că n-ar fi importantă, dar este și-i convine. Păi cui nu i-ar conveni? Dar așa e ea. Deh, ea e gemeni, ca zodie zic. Ăștia sunt duali și complicați prin felul lor de-a fi. Mult mai târziu am realizat că ar fi trebuit să fie vărsător, pentru că, nene, ăștia ori sunt proști de buni, ori sunt ca trăsnetul pe pământ. Acum, na, nimeni nu se naște în zodia potrivită. Ce să faci? N-ai ce să faci.

Și așa, cu toată dragostea, hai, nu toată, cu jumătate din ea, nu de alta dar n-am atâta de oferit, vă pot spune că Iolanda revine, desigur, la ea nu se pune problema de dragoste, e mai mult așa, ceva, nu știu, o definiție incertă a propriei sale vieți.

Mintea mea cu ale ei

Până și Capatos a spus că a început Gaudeamus

November 18, 2016by Oana MujeaNo Comments

Și oarecum sunt de acord cu el, într-o țară în care lumea nu mai citește, paradoxul e că se merge la târg – de obicei tot pentru mici și bere, dar lăsați omul să spere.

Însă, de data asta nu aveți voie să nu mergeți la stand Crime Scene Press. Surpriza cea mai mare vine chiar de la George Arion (iar o să mă bălăcărească Stelian Țurlea că am zis bine de domnul Arion :)) ), care, în sfârșit, a decis că merităm să ne scrie o carte. Și iat-o, este “Însoțitorii lui Iisus”. Nu am citit-o, dar pare destul de atipică pentru stilul dânsului. 

15042192_1137244703050159_7515575231227928896_o

Firește că nici Stelian Țurlea nu se lasă mai prejos și aduce “Săptămâna nebună” direct în casele și sufletele dumneavoastră. Și, dacă îmi e permis, la același stand găsiți și cărțile mele, chiar dacă fără mine, eu promit că ne vedem la vară și le semnez pe toate, asta dacă vreți semnături că eu nu vreau neapărat să le dau 😀 Important să treceți pe la Crime Scene Press.

15123158_1137382989702997_3055954356544416632_o

Autorul și opera a fast numită această fotografie de către junior și cred că ăsta e esențialul.

Însă nu numai autorii români sunt pe rafturile editurii, ci și cei străini. Pe unii îi așteptați de multă vreme, cu alții veți face cunoștință acum. Orice pasionat al genului va avea de unde alege. Tocmai de aceea vă spun să nu lipsiți. Și ca să știți exact când vreți să mergeți am să vă arăt și programul pentru a nu vă încurca cumva pe la vreo altă lansare care nu v-ar pica tocmai bine.

15095504_1136465669794729_5187673183674348022_n

Să aveți târg inspirat și să alegeți cu înțelepciune. 

Mintea mea cu ale ei

Primul an fără Gaudeamus, dar primul an în care maestrul Marin Ioniță mi-a dedicat și mie câteva cuvinte în cartea dânsului

November 15, 2016by Oana MujeaNo Comments

Lung titlu, știu 🙂

646x404Cartea

Ei bine, încep cu această carte. Maestrul Marin Ioniță, reputat membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și un om de o cultură, imaginație și inteligență rară, mi-a dedicat și mie câteva cuvinte în cea mai recentă carte a dânsului. Mâine va avea loc lansarea, la ora 17:00, la Camera de Comerț Industrie și Agricultură Argeș. Încă nu știu despre ce e vorba, nu mi-a dat detalii, dar mă simt mândră, onorată, fericită că s-a gândit la mine. Știu că este unul dintre oamenii care m-a apreciat dintotdeauna și a văzut mereu ceva acolo, în cărțile mele. Este unul dintre puținii, nu, retractez, e singurul scriitor argeșean de un asemenea renume care m-a considerat egală în forțe cu ale dânsului. Ceea ce mă face să mă simt zeiță. Și este singurul care are încredere în continuare în mine. Pentru asta îl iubesc, fiindcă mă face și pe mine să cred că pot mai mult. Și pentru omul acesta o să pot mai mult întotdeauna. Știți, uneori contează doar atât, o vorbă bună și încredere.

Gaudeamus

Anul acesta din motive stric personale, nu pot participa la cel mai mare targe de carte: Gaudeamus. Ar fi greu de explicat, dar nici nu îmi doresc s-o fac. Îmi pare rău că nu-i văd pe cei doi enormi scriitorii de romane polițiste: George Arion și Stelian Țurlea. Îmi pare rău că nu pot sta la taclale cu editorul nostru, Alexandru Arion, care a încercat mereu să ne țină uniți și să ne trateze egal, lucru pentru care-i mulțumesc. Și le mulțumesc celor trei pentru că m-au acceptat lângă ei, pentru că mă fac să mă simt bunicică printre cei mai buni. 

Știu, sunt și oameni care mă așteaptă acolo. Știu, ca în fiecare an, câțiva vin special pentru mine. Dar uneori e mai complicat și trebuie să alegem. Dar asta nu este o tragedie. Nu de alta, dar ne vedem în vară cu o carte nouă. O Iolanda aproape proaspătă, puțin nebună… în fine, nu vă îngrijorați, tot la demență se ajunge. 

Hey, stați calmi, nu ați scăpat de mine, e doar un târg lipsă. La anul ne punem pe treabă adevărată 😉

Promovare

Fără cititori n-am merita să mai fim

July 5, 2016by Oana Mujea1 Comment

Azi nu vă țin mult de vorbă. Nu de alta, dar mâine… mâine e mâine, iar eu oricum nu sunt într-o stare prea grozavă. Dar Arci și Literatura pe tocuri mi-au făcut o mare bucurie. Vă invit să citiți AICI un interviu minunat. Vă mulțumesc pentru frumusețea și interesul de care ați dat dovadă!

10411089_889724004422934_4719110166239630828_n

Uneori e bine să mai știți că mai facem și cultură, nu doar lucruri pline de invidie și răutate. Tocmai de aceea le mulțumesc fetelor pentru ceea ce fac și mai ales că ne-au dat nouă o șansă, nouă Crime Scene Press. O editură destul de mică ca vârstă, dar cu un istoric demn de invidiat. Vă mulțumesc din suflet!

Recenzii și baliverne

Garda!

July 3, 2016by Oana MujeaNo Comments

Despre autor:

Ken Bruen s-a născut în Galway, Irlanda, în 1951. Este unul dintre cei mai importanţi scriitori mystery & thriller din Irlanda ultimelor două decenii. A absolvit Trinity College din Dublin, cu un doctortat în metafizică, după care a colindat lumea timp de peste 25 de ani ca profesor de limba engleză, predând în Africa de Sud, Japonia şi America de Sud.  A început să scrie la mijlocul anilor ’90, cele mai faimoase romane ale sale făcând parte din seria care-l are drept personaj principal pe Jack Taylor. Câştigător al mai multor premii pentru literatura mystery & thriller printre care două premii Shamus.

„Garda”, primul roman din seria Jack Taylor, a fost distins cu prestigiosul Shamus Award, decernat de PWA.

Garda-Ken-Bruen

Jack Taylor, un Mladin Irlandez, dar mult mai beat, sau un Marlowe englezesc și poate tot cam atât de beat.

Jack Taylor este dat afară din Gardă, poliția Irlandeză, din cauza bețiilor repetate. Chiar dacă pe vremea când el a intrat în acest servicu băutura era ceva de genul must have, regulile s-au mai schimat cu timpul.

Neavînd nici un alt fel de venit, Jack decide să devină detectiv. Bine, nu decide de la sine, dar este angajat pentru un job pe care nu-l poate refuza. – De reținut este faptul că în Irlanda nu există detectivi particulari.

La început lui Jack totul i se pare o nimica toată, dar habar nu are în ce joc periculos va intra.

O aparentă sinucidere îl pune pe bețivul Jack Taylor în acțiune. La început simte un fel de milă pentru femeia a cărei fată se presupune că s-a sinucis, dar mai târziu nici iubirea nu iese din discuție. Între o luptă între el și el, dar și între el și foști sau actuali membri ai gărzii, unde mai punem și ceva oameni puternici, Jack trebuie să facă față unor lucruri pe care nu și le-ar fi imaginat când încă mai făcea parte din gardă. Cu siguranță că nici băutura nu-l ajuta prea mult și totuși instinctul lui de polițai îl ajuta să miroasă urma.

Inițial am văzut în “Garda” doar o altă carte polițistă. Un alt autor care-și dorește un Marlowe ceva mai modern, dar nimic mai fals de atât. Jack este un irlandez cu vise mari, doar că acestea i se tot spulberă cu moartea celor mai dragi prieteni. Ajunge în stradă, iubește o femeie care-i împărtășește pentru un timp dragostea, dar, cel mai important, reușește să înțeleagă cum a murit de fapt fiica acesteia.

În ciuda faptului că este o carte destul de tristă, autoironia și hazul de necaz nu lipsesc din ecuație. E o carte care merită citită. Nu aveți nevoie decât de trei ore pentru a o devora.

“La câteva zile după Cheltenham, stăteam la masa mea obişnuită. Câştigasem nişte bani pariind la cursa cu obstacole şi încă nu-i risipisem pe toţi. Citeam Time Out. O cumpăram aproape săptămânal. Ghidul Londrei, cu aproape toate evenimentele din capitală.

Planul meu.

O da, aveam un plan. Puţine lucruri sunt mai letale decât un băutor care are un plan. Iată-l pe al meu.

Aveam de gând să strâng fiecare bănuţ pe care-l aveam, să mă mai şi împrumut şi să plec spre Londra.

Să închiriez un apartament şmecher în Bayswater şi să aştept.

Asta era tot. Doar să aştept.

Acest vis mi-a trecut prin cap în multe zile groaznice de luni.

Sean a venit lângă mine tremurând, mi-a aşezat cafeaua în faţă şi m-a întrebat:

– Vreun semn cu plecarea ta?

– În curând.

A mormăit o binecuvântare.

Am sorbit din cafea şi m-am ars pe cerul gurii.

Perfect.

Tăria coniacului mi s-a aprins printre gingii, izbindu-se de dinţi. Clipele dinaintea căderii.

Paradisul într-o coajă de nucă.

J.M. O’Neill a scris în Duffy is Dead că brandy-ul îţi dă suflu, apoi ţi-l ia. Mai mult, trebuia să te trezeşti tot mai devreme ca să bei destul cât să fii treaz la ora deschiderii.

Încearcă să le explici asta neiniţiaţilor.

|n bar a intrat o femeie, s-a uitat în jur, apoi s-a apropiat de tejghea. Mi-am dorit să fiu mai mult decât eram. Coborând puţin capul, mi-am testat abilităţile de detectare. Sau mai curând capacitatea de observaţie. Îi aruncasem doar o privire; cât puteam să-mi amintesc? O haină crem de lungime medie, croială scumpă. Păr şaten închis, până la umeri. Machiaj, dar fără ruj. Ochi adânciţi în orbite, deasupra unui năsuc rotund, gură puternică. Drăguţă, dar nu din cale-afară. Ghete decente din piele maro.

Concluzie: nu era de mine. A vorbit cu Sean, iar el a arătat înspre mine. Am ridicat privirea în timp ce se apropia. M-a întrebat:

– Dl. Taylor?

– Da.

– Putem vorbi puţin?

– Sigur, luaţi loc.

De aproape era mai frumoasă decât mi se păruse. Liniile din jurul ochilor ei erau adânci. Îi dădusem treizeci spre patruzeci de ani. Am întrebat:

– Pot să vă ofer ceva de băut?

– Domnul îmi aduce nişte cafea.

Cât am aşteptat, m-a studiat. Nu în chip discret ci pe faţă, fără nici un subterfugiu. Sean a venit cu cafeaua… şi, ce să vezi, o farfurie cu fursecuri. I-am aruncat o privire şi mi-a aruncat:

– Vezi-ţi de treaba ta.

După ce s-a îndepărtat, ea a zis:

– E aşa de fragil…

Fără să mă gândesc, am spus cel mai neinspirat lucru:

– El? Ne-ngroapă pe-amândoi.

A tresărit de parcă voia să se ferească de ceva. Am continuat brutal:

– Ce doriţi?

Regăsindu-şi calmul, mi-a replicat:

– Am nevoie de ajutorul dumneavoastră.

– Cum?

– Mi s-a spus că ajutaţi lumea.

– Dacă pot.

– Fiica mea… Sarah… s-a… s-a sinucis în ianuarie. N-avea decât şaisprezece ani.

Am scos sunetele convenţionale de compătimire. Ea a continuat:

– Nu cred că s-ar fi… sinucis… Pur şi simplu… pur şi simplu n-ar fi făcut-o.

Am încercat să nu oftez. A zâmbit scurt şi cu amărăciune:

– Asta ar spune orice părinte… nu-i aşa? Dar s-a întâmplat ceva după.

– După?

– Da, a sunat un bărbat, care mi-a spus că „A fost înecată”.

Asta m-a dat pe spate. Mi-am revenit, stângaci, şi am întrebat:

– Poftim?

– Asta a spus. Nimic altceva, doar cuvintele acelea trei.

Mi-am dat seama că nici măcar nu ştiam cum o cheamă.

– Ann… Ann Henderson.

Cât de în urmă eram? Hai, adunarea! Am dat peste cap cafeaua pe care se formase un guler subţire de spumă. Ca să fac ceva, am bâiguit:

– Doamnă Henderson… eu…

– Nu „Doamnă” – nu sunt măritată. Tatăl lui Sarah ne-a părăsit acum mult timp. Ne aveam numai una pe cealaltă… De asta nu m-ar fi… lăsat… singură.

– Annie, când se întâmplă o tragedie din asta, tot soiul de dubioşi şi ţăcăniţi apar de te miri unde. E ca un semnal pentru ei. Devorează durere.

Şi-a muşcat buza de jos, apoi şi-a ridicat capul şi a zis:

– El ştia.

Cotrobăind prin geantă, a scos un plic gros şi a zis:

– Sper să fie destul aici. Sunt economiile pentru călătoria noastră în America. Sarah plănuise totul.

Apoi a pus o fotografie lângă bani. M-am prefăcut că mă uit. A zis:

– O să încercaţi?

– Nu pot să promit nimic.

Ştiu că erau o mulţime de lucruri pe care ar fi trebuit, aş fi putut să le zic. Dar nu am zis nimic. M-a întrebat:

– De ce sunteţi beţiv?

M-a luat pe neaşteptate. Am zis:

– Ce te face să crezi că am de ales?

– Ah, astea-s prostii!

Eram destul de furios, nu de tot, dar pe-acolo, şi am întrebat:

– Şi cum vine asta, să vrei ca un… beţiv… să te ajute?

S-a ridicat, s-a uitat bine de tot la mine şi a zis:

– Se spune că sunteţi bun pentru că nu mai aveţi nimic altceva în viaţă.

Şi a dispărut.”

Mintea mea cu ale ei

Revenire în piața cărții

June 27, 2016by Oana Mujea1 Comment

Da, da, am vrut să scriu despre politică, dar n-am făcut-o din două motive: unul ar fi că nu am avut timp și al doilea că între timp m-am plictisit. Dar dacă vreți subiecte interesante din Argeș, puteți citi aici tot ce vă interesează.

13339426_1125322547529744_4716496916815094884_n

Acum să trec la ce mă doare. Bine, firește că nu mă doare mare lucru, dar așa e vorba. Ei, da, revenim la “Indicii Anatomice”, prima mea carte polițistă și cea tradusă în Anglia. Bine, poate că în conștiința umană a rămas și cea mai bună, dar George Arion zice că e mai mișto “Mascarada”. Eu nu știu exact ce să cred.

O primă recenzie excelentă o găsiți aici, pe Literatura pe Tocuri.  Pentru cei care știu deja cartea aceasta e la a doua ediție, sub îngrijirea și oblăduirea lui George Arion și Crime Scene Press, dar mai ales a lui Alexandru Arion.

Nu vă țin mult de vorbă astăzi pentru că îmi e teribil de lene, dar, dacă ați mai trecut prin blogurile mele știți bine că într-un fel a fost și crime-ul meu de suflet. Așa că vă invit din nou să o citiți. Nu o să vă pară rău!

Mintea mea cu ale ei

Tastatura e de vină

June 3, 2016by Oana MujeaNo Comments

mc184z_1

Înainte de toate mâine lansăm. Bookfest, Romexpo, Pavilion C2, Crime Scene Press. Programul e următorul: de la 12:00 Cristian Lavin, 12:30 eu în persoană, 16:00 Georgeeeeeee Arion. Să vă prind că nu veniți.

2. Tastatura e de vină. În ultimul timp tot văd că-mi lipsesc litere. Nu, în plus nu sunt, dar în minus da. Acum doi ani am schimbat-o, după ce, recunosc, am aruncat ceva pe ea. Asta e, îs blondă. Dar acum am constatat că anumite taste nu se mai bat la fel de bine. Dacă înainte doar le atingeam, acum trebuie să le bubui. Asta e. Prin puterea obișnuinței nu mă uit nici la taste, nici la ecran când scriu. De obicei o fac uitându-mă la televizor, ceea ce e destul de logic, obișnuită doar să ating tasta nu îmi dau seama când le înghit. Cel puțin am pe cine da vina 😀

Revin cu impresii de la Bookfest, cu toate că unele le voi ține pentru mine. Dar va fi destul de greu. Și duminică… zi lungă, se votează.

Promovare

Una veche, alta nouă!

June 2, 2016by Oana MujeaNo Comments

13339426_1125322547529744_4716496916815094884_n

13339569_1125322554196410_125215381679037763_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu știu care-mi place mai mult. Da, da, ediția a doua a romanului “Indicii anatomice” arată mult mai bine decât prima. Sunt tare mândră de grafică, mulțumesc Alexandra Bardan, nu știu cum faci, dar mereu ai mână bună pentru cărțile mele.

Cea mai nou carte din seria “Iolanda Știreanu” este “Mascarada”. Carte cu nebuni, nu că până acum ar fi fost cineva prea sănătos.

Nu știu cum a reușit Alexandru Arion să le scoată așa frumoase. Îmi plac la nebunie. Sunt superbe. Sigur că încă nu le-am ținut în mână, încă nu le-am mirosit, încă nu le-am simțit lângă mine. Dar iată că la șase ani distanță de la prima Iolanda, acum a apărut cea cu numărul cinci. Cu toate că, zic eu, s-ar pune șase, pentru că mai e și “Sărutul Morții” în care apare și Lala.

“La fel ca personajul principal, Iolanda, această poveste va rămâne multă vreme în mintea cititorilor.” Mike Phillips

„O investigație pasionantă, întreprinsă de o anchetatoare aflată într-o situație limită. (…) Multe piste false, personaje reale printre personaje fictive, suspans. Daca va mai scrie în acest gen, și la fel de bine, Oana Stoica-Mujea are șansa de a deveni o Doamnă a romanului polițist românesc.“ George Arion

Cam atât pentru astăzi. Abia aștep să mă întâlnesc cu George Arion și cu restul echipei.

 

Page 1 of 3123»

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics