Da, azi nu aveți poză. Sunt obosită. Groaznic de obosită, cred că abia mai pot gândi – știu, nu e o noutate. Dar, în același timp, mă minunez mereu că găsesc mereu și mereu același om, ferm, hotărât, sincer și capabil. Da, desigur, nu despre asta era vorba. Oricum, ca fapt divers, în caz că interesa musai pe cineva, azi a fost o zi grea. Am vorbit două ore despre apă și mi-a făcut plăcere. Copiii aceia îmi dau energie și mă fac să zâmbesc indiferent de dezamăgirile mele. Apoi, spre seară, o ședință, care pentru mine ar fi fost obositoare, m-a făcut din nou să fiu încrezătoare și să văd dincolo de toate zidurile. Există oameni, chiar există. Așa cum sunt ei, sinceri, nu, nu perfecți, dar cu voință și fac, fac lucruri mărețe, iar noi nu-i vedem sau dacă-i vedem aruncăm cu pietre în ei pentru că așa am fost învățați. Suntem răi, invidioși, pentru că alții pot și noi nu putem. Îi mulțumesc acelui om că încă îmi dă putere și vreau să fiu la fel când voi fi mare 🙂

Da, bine, revenim la recenzie. Ați auzit de “Jucătorul” – pot spune ultima carte apărută, pentru că următoarea e la editură dar încă nu a apărut :P. Bun, dacă nu o știți, în partea dreaptă a site-ului, veți observa o fotografie pe care scrie mare “Jucătorul”. Ieri, Arcidalia Ghenof, a recenzat Jucătorul pentru “Literatura pe tocuri”. Recenzie pe care o puteți citi aici. Mie mi-a plăcut. Se vede că a înțeles exact subiectul. Nu, e clar că a înțeles subiectul mai bine decât mine, ceea ce mă sperie oarecum.

Mulțumesc din suflet și recenzorului, dar și celor care au găzduit acest punct de vedere. De aici nu rămâne decât să citiți.

Somn ușor! 

Un nou utilaj pentru S.Ed.C și pentru Stadion va face mai ușoară munca celor care încearcă să păstreze gazonul într-o stare bună. Deoarece Mioveniul se bucură de multe echipe sportive, un utilaj performant pentru gazon era necesar. Așadar, acum, cei de S.Ed.C le fac viața mai ușoară celor de la stadion, dar mai ales sportivilor care se vor putea antrena și câștiga pe un teren mult mai îngrijit.

Azi la Centrul Cultural Mioveni a avut loc dezbaterea publică, prezentată de Sigma Mobility Ennginering, pentru dezvoltarea mobilității urbane. Cu toate că sala a fost plină, atât Primarul Orașului Mioveni, cât și ceilalți reprezentanți, și-ar fi dorit ca mai mulți locuitori ai orașului să vină să-și expună părerile, pentru că, așa cum bine s-a menționat, dacă locuitorii nu vin cu îmbunătățiri sau cu propuneri, atunci tot ei vor fi supărați în cazul în care se va aproba sau nu această propunere.

Oricum, felicitări Mioveni, primul oraș din țară care finalizează planul de mobilitate, dar mai e mult până departe. Acest orășel, care practic e ținut de trei oameni, care luptă pentru fiecare alți o mie, a reușit ce nu au putut alții în zeci de ani.

Pentru că știu și eu, știu și ceilalți, că românul are o nebunie cu acea curățenie de sărbători și poate că în perioada asta sunteți ocupați și nu o să veniți nici la cea de-a doua dezbatere – cu toate că e în interesul celor din Mioveni să participe – atunci puteți să veniți cu propunerile pe site-ul primăriei și tot aici găsiți și programul care a fost prezentat astăzi. Astfel fiecare poate veni cu o îmbunătățire și poate observa viitorul prin ochii celor care l-au adus în orașul vostru.

Hai să nu mai zic că e singurul oraș din Argeș care se implică într-un proiect atât de important, dar e și unul dintre puținele din țară.

Eu propun capitala județului la Mioveni, măcar oamenii aceștia știu ce vor pentru locuitori, știu să-i asculte, știu să le aducă ce e mai bun. Mai multe informații veți afla direct de pe site, așa cum am spus deja. Ar fi păcat să nu vă implicați, mai ales când vi se cer părerile, dacă nici așa nu o faceți nu mai e vina celor care vă conduc, e vina nepăsării voastre.

UPDATE: Sursele mele – că tot e la modă – mi-au adus adăugiri necesare, mulțumesc, Florina 🙂 – așadar: 

Astăzi a fost cea de-a doua dezbatere a planului de mobiliate. În 17 sept 2015 a fost prima.

În Mioveni elaborarea planului a început pe 4 august 2014, cu analizarea tuturor planurilor şi strategiilor pe care le are Primăria în domeniul infrastructurii şi transportului în oraș. Prima consultare publică privind elaborarea acestui plan s-a desfășurat tot la Centrul Cultural Mioveni pe 17 septembrie 2015. Lipsa pistelor pentru biciclişti, traficul auto aglomerat pe principalele artere de circulație ale orașului şi necesitatea construirii unei centuri ocolitoare pentru transportul de marfă au fost principalele probleme identificate la prima dezbatere.

Pentru că Piteștiul…

Da, la Mioveni, Andrei Păunescu, readuce Cenaclul Flacăra pentru o seară. M-a bucurat să-l văd printre invitați pe Emeric Imre, alături de care am stat de câteva ori. Nu-l plac prea tare ca om, dar e un vocal excepțional.

Și da, îmi place motto-ul, “Motorul țării e la Mioveni” și nu, nu e o minciună, e chiar marele adevăr, din fericire.

Așa că vineri, 8 Aprilie, la ora 19:00, sunteți așteptați în Centrul Civic pentru a-i asculta pe cei care au cântat alături de Adrian Păunesc, iar acum alături de Andrei Păunescu.

UPDATE: Pentru așa zișii jurnaști care vor să-mi ia gâtul, da, mă găsiți acolo vineri. Și, de asemenea, aștept și piteștenii, cu toate că… nu știu de ce, dar am impresia că le e totuși prea lene să se miște. Dar pentru cei care au crescut cu Păunescu o seară cu Cenaclul Flacăra e ceva ce merită trăit.

E valabil, în special, pentru cei care tot comentează pe aici fără dovezi și aruncă injurii și insulte. Chiar dacă IP-ul vostru este de pe un telefon sau din altă locație, tot vă pot găsi și târî prin tribunale. Asta e valabil și pentru cei care încearcă să amenințe voalat. Eu iert, iert prea mult, încerc să fiu calmă, cu mintea limpede, dar, la un moment dat, devin om, ca voi. Nu, nu ca voi, pentru că asta ar înseamna să fiu la fel de prost crescută și nu sunt. Accept că sunt proastă, blondă, handicapată, dar în halul ăsta de prost crescută și de orgolioasă, nu, niciodată.

Mie nu-mi trebuie putere. Nu am nevoie de ea. Așa cum creez eu, bine, prost, totuși asta fac. Sunt sensibilă la nevoile celorlalți, dar nu mă las nici amenințată, nici călcată în picioare. Nu, nu cred în justiția română, dar cred în dovezi și le am din plin încât să urle o presă întreagă, încât să vă dau în vileag și să vă arăt adevăratele fețe.

Nu am fost învățată să plec fruntea în fața amenințărilor, din contră, am fost învățată să le țin piept. Exact așa cum spun prietenii voștri din America, nu dau curs cererilor “teroriștilor” de orice fel ar fi ei, mai ales cei care terorizează psihic. Domnul cu IP 5.2.168.181, nu te teme că nu te pot găsi, dar cum ți-am spus, aș fi mai proastă decât tine dacă m-aș coborî. Bine, de găsit tot te găsesc, doar dintr-o curiozitate pură. Iar pe baza dovezii s-ar putea să mergem mai departe.

DAR REPRET, CĂ E AICI SAU ÎN REALITATE, NU CĂLCAȚI ÎN PICIOARE PE CINE TREBUIE. TOTUȘI EXISTĂ NIȘTE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE OMULUI. ȘI DACĂ ȚARA ASTA NU MI LE DĂ, NU-I BAI, EU MERG PÂNĂ-N PÂNZELE ALBE. LE-AM FĂCUT BINE MULTOR OAMENI CARE MI-AU ÎNTORS ASTA CU RĂU. NU VĂ LĂSAȚI AMĂGIȚI. CÂND SE VA PORNI FURTUNA NICI AVOCATUL POPORULUI NU VĂ MAI SCAPĂ.  Mă rog, nu cred că nenea ăsta a scăpat vreodată pe cineva.

E bine să știți că-mi cunosc drepturile și nu accept amenințările.

Și cu multe vise! Se împlinesc până la urmă.

Ieri, adică 31.03.2016, ora 18:00, autorii Crime Scene Press: George Arion (foto dreapta), Stelian Țurlea (marele absent căruia i-am simți lipsa) și eu, cu ocazia venirii în țară a autorului Belgian, Alain Berenboom, publicat la Crime Scene Press, am fost invitații Ambasadei la un dineu deosebit.

De data aceasta nu am citit, așa cum am făcut data trecută, doar am vorbit cu Ambasadorul și ceilalți invitați (din lumea literară), despre cărțile noastre. George Arion are deja două cărți publicate în limba franceză, promovate atât în Franța cât și în Belgia. Sylvain Audet a dat forma finală a cărții mele “Indicii Anatomice”, așa că am discutat mult despre acest lucru și despre editura care dorește publicarea cărții în Franța.

Acum nu cred că are sens să vă spun cât de tare m-au strâns cizmele.

Nu, nu am marcat un eveniment. De câte ori am fost la Ambasada Belgiei a fost mai mult de atât: întâlniri productive între noi (Crime Scene Press), traducători și oficialități. Au fost prezenți mulți oameni importanți care s-au arătat interesați de cărțile noastre, de literatura polițistă – pentru că, așa cum știți, sau nu, Crime Scene Press, este o editură de nișă, adică publică doar cărți polițiste -. Cei de peste hotare întotdeauna s-au arătat mai interesați de romanul polițist decât românii noștri. Ei știu ce înseamnă documentarea pentru a scrie o astfel de carte, referințele culturale (care trebuie adăugate atunci când o altă țară vrea să te publice, pentru că e logic că nu publici în țara ta cu referințe culturale) și multe altele.

Alain Berenboom a fost alături de noi la Ambasadă, după o zi lungă, cu multe lansări, discuții și autografe. Ceea ce mă bucură. Măcar atunci când aducem autori străini să se strângă lumea. Alain a avut succes la noi, așa cum George Arion a avut și are succes la ei.

Cel mai mult m-a bucurat că întreg colectivul Crime Scene Press a fost prezent, de la Alexandru Arion, directorul, Sandra, soția lui, Emil (foto stânga), dar și George Arion Jr. care e un traducător extraordinar.

La fel ca data trecută am rămas impresionată de frumusețea clădirii de pe Dacia nr. 58. Este superbă. Și pot spune că am mâncat cele mai bune sarmale și cei mai mici mici :). Restul… e treaba noastră 🙂 Unele discuții, pentru moment, rămân în Ambasadă.

Oameni buni, știam exact ce se va isca cu articolul despre legea antifumat. Doar am mai iscat cu ceva timp în urmă aceeași reacție. Vă dați seama că pe voi vă interesează fix un rahat când probleme sunt cu sutele? Credeți că mie chiar îmi pasă dacă mă duc sau nu în bar sau ce o fi? Nu, chiar deloc. Sunt atât de sătulă de aceste locuri și atât de obosită că nu-mi mai arde de vreo șase-șapte luni. Nici nu mai știu când am fost ultima oară într-o astfel de “șezătoare”. Așa că pentru mine e fix zero.

Dar realizați ce înverșunare e și într-o parte și în cealaltă? Ați observat cum vi s-au luat ochii de la “Colectiv”, “Copii morți din cauza incompetenței”, PIB și multe altele? Nu, sigur că nu, sunteți mult prea preocupați de fix nimic. Iar eu, recunosc, m-am distrat întărâtându-vă și lăsându-vă să vă arătați fața aia adevărată, aia a românului necivilizat. Românul ăla care trece pe lângă ce e important și e atât de împătimit în propria prostie. Păi și vreți să avem guvernanți normali la cap? Păi noi nu suntem normali, ce să le mai cerem lor? Noi îi votăm după cum înjură și nu fac nimic, pentru că așa suntem și noi, înjurăm și ne place să stăm degeaba. Să bârfim și chiar să fim plătiți pentru asta, să ne uităm în curtea vecinului și, eventual, să aruncăm cu piatra acolo.

Da, sunt fumătoare, dar zău că pe mine personal nu mă afectează cu nimic. Nu s-a schimbat absolut nimic în viața mea din cauza acestei legi. Dar îmi place că n-ați ieși în stradă pentru copiii ăia morți, pentru că se fac rapoarte aiurea și intră firme în faliment, după care ne cerem scuze, dar răul e deja făcut.

Știu că nu o să vă dați seama cât de ușor sunteți de manipulat politic, unii pentru 30 de bani. Eu n-am pretenții, am doar un neuron și nu vreau să-l agit prea tare, poate se sperie și fuge și ăsta. Măcar eu de la mine n-am pretenții, dar de la voi, intelectuali în toată regula, aveam. Eh, asta e, încă o dezamăgire în viață nu o să mă ucidă.

EU SUNT UMBRA. EU SUNT VICTIMA. EU SUNT UCIGAȘUL. EU SUNT ȚINTA.
PENTRU A SCĂPA, AM O SINGURĂ SOLUȚIE: SĂ FIU ALTUL.
ȘI DACĂ ALTUL ÎNSEAMNĂ EU ÎNSUMI?

Mathias Freire suferă de o boală stranie: aşa-numitele „fugi psihice”. Din cauza stresului, îşi pierde memoria. În clipa în care şi-o recapătă, este un alt om. Fără ştirea lui, primeşte un nou sine, un nou trecut, un nou destin…
Când îşi dă seama de situaţia în care se găseşte, e psihiatru la Bordeaux. Pentru a afla cine este cu adevărat, nu are decât o singură soluţie: să treacă, rând pe rând, prin toate identităţile sale precedente. Cerşetor la Marsilia, pictor nebun la Nisa, escroc la Paris… Mergând pe firul personalităţilor sale, va descoperi adevărul halucinant.
Tensionată şi foarte bine documentată, această urmărire a identităţii oscilează între psihanaliză şi speculaţie ştiinţifică într-un ritm infernal.

În construirea, cu o minuţiozitate ieşită din comun, a intrigii, Grangé face credibil tot ceea ce ia naştere din imaginaţia sa fără limite. — Le Figaro littéraire

Grangé explorează graniţa fragilă care desparte raţiunea de nebunie. Care oscilează între bine şi rău. Ne arată abisul fiinţei omeneşti, cu atât mai terifiant cu cât îl plasează în cotidianul societăţii contemporane.

Pasagerul vorbeşte, în esenţă, despre fuga unui om care, cu poliţia pe urme, îşi anchetează propria identitate. Urmărit în prezent, el se întoarce în trecut. Din descrierile amănunţite ale procedurilor poliţieneşti sau ale lumii subterane a vagabonzilor din Marsilia, Grangé se distinge prin realism, documentare şi, nu în ultimul rând, printr-o formă de seducţie. — Le Point

Pot spune cu o încântare inimaginabilă că este cea mai tare carte a anului. Știu, s-a tot spus că “Fata din tren” e thrillerul anului, dar nu, trebuie citit “Pasagerul” un thriller psihologic de mare angajament. Scris impecabil. Subiect psihologic genial, acțiune polițistă minunată. Nu știu, am doar cuvinte de laudă și nu am ce să spun mai mult. Trebuie doar s-o citiți, nimic mai mult.