Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Eu nu mă plâng, dar nici nu vă iert!

April 19, 2018by Oana MujeaNo Comments
Azi am reușit cu succes, aproape cu succes, aproape să-mi scot un ochi. Din fericire e doar vânăt și tot din fericire nu am ajuns cu globul ocular în obiectul respectiv. Mna. Tot azi, după ispravă, am reușit cu succes să-i mănânc cele două ciocolate ale colegei de apartament. Oricum ea se îngrașă dacă le mânca, deci i-am făcut un bine, asta dacă nu-mi învinețește și celălalt ochi. Bine, întâi trebuie să afle, probabil nu chiar azi.
Și tot azi, că dacă e azi, am reușit, așa pe seară, să mă enervez cu succes.
Daaa, toți se vor întreba ce e cu colega de apartament. Păi aș vrea să vă fac javre, dar aș jigni niște câini amărâți care nu au nicio vină. Așa că nu o să vă fac. De simțit știu că nu vă veți simți, cum ați putea?!
Dar vă aduceți aminte de omul ăla care a adus miliarde în județ și i-ați dat cu șutul? Omul ăla care vă dădea bani de milă, stați calmi, eu abia primeam cât un salariu minim pe economie chiar și atunci pentru că erau alții “amărâți”, iar omul ăla trebuia să le dea lor că eu doar aveam ce mânca.
Mda, omul ăla care a susținut primari, consilieri, afaceriști. Doamne ce se mai zbătea pentru ei de ai fi zis că îi fac cel măreț palat. Calmi, tot la apartament trăiește. Iar vila aia a mea de învârte după soare eu tot n-am reperat-o.
Nu mă înțelegeți greșit… nu, nu voi, voi oricum înțelegeți NIMIC. Dar până și ăla de venea cu pantalonii până în gât, adus de același om care îmi e tată, un biet învățător care habar nu avea ce e cu el pe lume și a ajuns director, are nesimțirea de-a mă vorbi de parcă i-aș fi făcut ceva în viața asta. Cum spuneam, nu mă plâng de colega mea, doar când nu spală wc-ul, dar asta e o altă poveste. Nu, de fapt nu mă plâng de nimic. Dar când omul ăla a pompat bani europeni – pe care să fim serioși, voi nici nu știți de unde să-i luați – în județul ăsta, voi mi-ați dat constant cu flit și eu am acceptat.
Desigur, sunt și excepții, doar că excepțiile chiar nu au avut cum să mă ajute. Poate că eu am făcut ceva greșit azi de a trebuit aproape să plătesc cu un ochi, dar voi, într-o zi, veți plăti cu mult mai mult și nu mă refer la părțile voastre fizice.
Și da, mulțumesc colega, cele două ciocolate văd că mă fac mai a dracu’ decât o sticlă de Jack – care aproapo ai băut-o singură!
Știți că roata se învârte, nu? Ei bine, dacă nu știți o să aflați. Și nu, nu mai las nimic de la mine. A, da, încă ceva, măcar nu vă mai prefaceți că sunteți oameni. Am înțeles că toți analfabeții au avut loc peste tot. Nașpa, asta e nașpa, au vrut ai mei să învăț. De ce dracului? Eu nu-mi permit să-mi plătesc singură întreținerea, drept dovadă. Mda, și nici măcar, la nivel de Argeș nu știți că sunt între primii autori de romane fantasy și crime din țară. Dar, cu toate astea, sunteți culți în cap. Cu toată manipularea existentă asupra unor retarzi, parcă îmi vine să #Rezist așa din convingere.
Încă o dată, nu e valabil pentru toți, doar pentru 80%. Și să nu dea de sus să mă apuc să spun tot ce știu că veți avea seriale, seriale. De la ăia de mâncau ciorbă de fasole la noi în casă și ajunși miniștri s-au prefăcut că nu mai existăm pe pământ. Existăm, bă, existăm, dar noi măcar trăim cu demnitate.
Cel mai grav, însă, mi se pare, când oameni în care chiar am crezut, din presă sau alte medii, pe cârca mea, oarecum, fără să le fi făcut vreodată vreun rău – dar, na, mai învață omul – se apucă și amenință, desigur, voalat, alte persoane care totuși au încercat – PENTRU MINE – fiindcă mi s-a spus răspicat, să le facă un bine.
Fraților, sunteți într-un cerc al dracului de vicios. Nu știți să respectați și să lăsați nimic de la voi. Atâtea și atâtea ifose. NU, NU SUNTEȚI CEI MAI BUNI.  Așa cum nici eu nu sunt. Nimeni nu e de neînlocuit pe acest pământ, dar voi, oameni pe care i-am luat pe încredere, ați făcut așa, nu știu dacă de-ai dracu’ sau doar din cauza unui ego care nu își avea locul. Și atunci când am știut sigur că un om e vinovat m-am gândit de două ori, pentru că eu mă mai pun și în locul celuilalt. Dar așa, ce să zic, toți sunteți sfinți. Mă bucur pentru voi, aveți grijă să nu vă ardeți aripile că o să cădeți cu bufnituri și apoi nu va mai fi vina administrației pentru groapa din carosabil. Știu că e prea târziu să vă mai dați seama cum e să fiți și oameni. Ce să zic, voi toți, din toate categoriile mai sus menționate, să fiți iubiți, sănătoși și toate cele. Dar aveți grijă, toți “vă iubesc” – ling – cât sunteți sus. Apoi…nu, nu o să vă spun cum să treceți peste, pentru că ar fi nevoie să vorbesc cu oameni fără egouri prostești. Dar, într-un fel, cine știe… Oricum, să nu credeți că nota de plată nu vine.
Hai, drum bun! Jur, mâine voi fi drăgută, cu ochiul vânăt, dar drăguță.
Handicap politic

Diferența dintre noi și ei

March 16, 2018by Oana MujeaNo Comments

Și puțină politică locală

Fie cu politica locală. Tare îi simțeam lipsa

Azi, PSD Argeș i-a retras sprijinul politic lui Marian Rădulescu (Mitralieră). Este și normal, dacă mă întrebați. Așa cum la nivel înalt Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefănescu și alții au fost dați mai încolo, tot așa s-a întâmplat și cu Rădulescu. Pentru simplu fapt că și-a permis să se întrebe, public, ce dracu’ a făcut Valeca pentru Argeș, poc. Acum, sinceră să fiu, chiar și eu aș vrea să știu ce a făcut. Concret. Cu subiect și predicat. Proiect ceva finalizat. Nu, nu sunt de acord că dacă un om are păreri diferite trebuie să fie exclus. Că doar nu ar fi singurul din PSD care vede lucrurile altfel. Sigur, ca să fie treaba treabă – și iar o să spună că am ceva cu el – Gentea, de departe cel mai îngâmfat om pe care-l știu – ceea ce denotă că doar ține de niște atuuri ale inteligenței lui, dar îngâmfarea asta fără sens mă face să cred altceva – desigur, a zis și el ca domn Valeca, să nu iasă din tipar. Perfect. Rămâneți voi, ăștia de vă credeți buricul pământului, pentru că așa vă credeți. Când o veni ziua în care vă veți împiedica și veți cădea, Doamne ce o să mai doară. Dar mai vorbim…

Diferențe între noi și ei

Noi România și ei oricare.

Mi s-a luat să aud: “Doar în România e posibil”. Vă mai amintiți când Gheorghe Zamfir, cel mai bun naist al lumii, a fost trimis din Franța fără un chior în buzunar? Dacă nu, căutați. Ei bine, atunci s-a urlat cât de birocrată este Franța. Mult, mult mai birocrată decât țărișoara asta. Și nu e singura. La Francezi nu stai trei luni să faci un permis, numai până te dumirești ce ai de făcut îți ia atât. Așa că chill. Când e vorba de accidente, gropi, morți, spitale infecte, etc… mai studiați problema, se întâmplă peste tot, nu numai la noi. Singura diferență între ei și noi e că dacă apărea în spațiu public chiar și o mică înjurătură de-a lui Portocală, una mică, de pizda mamei cuiva, ăla era exclus fără drept de apel și de la Președinte până la femeia de serviciu din Senat stăteau și le cereau scuze cetățenilor. A, dacă ar fi apărut ca la noi, ei bine, atunci se lăsa cu închisori din alea grele și aceleași scuze. Aveți impresia că ăia mai stăteau să se câcâie cu o revocare? Niciodată. Acolo dacă în presa tabloidă un politician apare cu o dudie – care nu-i e nevastă – ăla demisionează. Nu, noi suntem niște lași care ne ascundem după fusta unei frustrate și nici cu dovezi nu suntem în stare să facem ceva.

Cam asta este diferența.

Handicap politic

Domnilor din administrație, vă spun eu ce e PENIBIL

February 28, 2018by Oana MujeaNo Comments

Am tot evitat subiectul, dar văd că n-am cu cine.

Am spus și o repet. De stânga fiind, sunt ani de zile în care am evitat să pun ștampila pe PSD, pentru că nu merita efortul – acum nu știu dacă domnul e PSD-ist ori ba, dar nici nu contează atâta timp cât lucrează pentru Consiliul Județean și își permite, pubilc, să-mi spună mie că sunt penibilă. Da, eu sunt penibilă, dar și din banii mei iei salariul ăla de nu-l meriți. Că dacă vă caută cineva la opt în CJ, dimineața, zic, abia dacă dai de doi, trei aiuriți care oricum se trezesc pe la douăsprezece și la șaisprezece pleacă acasă.

Una peste alta în urmă cu doi ani, pe plan local ați obținut votul meu din două motive: Primarul de la Mioveni pentru care am dat vot pentru tot județul, dar doar pentru el și candidatura lui Pendiuc, adică a fost un vot anti. Dacă nu ați înțeles schema vă desenez mai târziu.

Una peste alta, desigur, sunt mulți primari în județul ăsta, de stânga, care primesc de la CJ doar șuturi, oameni mișto care chiar vor să facă treabă, dar cu cine? N-au cu cine. Pe de altă parte, vorbind strict de Pitești, frate, nu le mai ajungi la nas. Au ieșit, s-au milogit, au fost și oameni în campanie, apoi gata, s-a întors roata. Acum sunt zei. E, hai! Penibili sunteți voi că în loc să vă vedeți de treabă stați pe Facebook să urlați la cetățeni când nu vă convine ceva. De parcă CJ-ul ăla ar fi al vostru de acasă. Sincer, sincer, aveți noroc cu Simona Brătulescu că nu fac târâș cu voi. Cred că e singura din toată instituția aia care a rămas om și care mai și știe ce face. Ea și Insituția Prefectului, restul, dacă se poate, Facebook, bârfă, băgat bani în buzunar și productivitate zero. Penibil e faptul că unul care a terminat Spiru se crede superior ălora care chiar au făcut școli.

Eu am tot tăcut, dar ajunge. De promis știți să promiteți, dar de făcut… NIMIC. ASTA E PENIBIL!

Și v-o spun așa, din suflet, pe criterii personale. Nu mai vedeți votul meu decât dacă, cumva, mă mut în Mioveni. Altfel, singurii care m-au convins până acum că sunt oameni sunt Țărăniștii – și vorbesc strict de Argeș – și cei de la ALDE. Și, repet, cu excepția unor primari PSD pe care eu, din păcate, nu am cum să-i votez.

Dacă tot suntem la capitolul penibili, hai să nu-i las nici pe PNL-iști.

Citeam ieri sau poate azi, o minunată știre despre cum s-a încordat Miuțescu că e paralizat județul sub nămeți. Așa și? Adică domn’ președinte zice că dacă era el șeful CJ-ului nici nu mai îndrăznea să ningă și dacă cumva, Doamne fere’, îndrăznea fulgul să cadă, acum era ca în palmă. Trotuare, străzi, sate, ce să zic, minunea de pe lume. Da, știu, așa se vede și în mintea mea când nu sunt cu fundul pe acel scaun. Așa zic și eu, dacă aș fi fost… da, mă rog, dormeam liniștită cu o sută de milioane pe lună în buzunar. Hai, mai lăsați și voi gargara. Dacă vreți nu aveți decât să deszăpeziți. Cine vă ține? Dați exemplu ca pe timpul lui Ceaușescu. Da, voi cei din PNL, să vă văd cu lopata în mână ajutându-i pe ăia care chiar nu pot ieși din nămeți, că din gură e ușor tare să dai.

Handicap politic

După Tudorel vine Werner, degeab, din vacanță. Sfidarea atinge cote intolerabile

February 16, 2018by Oana MujeaNo Comments

Băi, nene, dar niciunul să nu-l întrebe pe bunul președinte dacă a venit la mișto să facă conferință?

Dar înainte de orice aș vrea să ascultați asta. Nu de alta, dar eu tot sunt blondă fără subiect și predicat 😉

Și acum tot o întrebare mai am, pentru jurnaliștii care au fost la conferința lui Werner, mai puțin Sorina Matei care a făcut cât toți. Băi, dar niciunul să-l întrebați, totuși, de ce puii mei “ai venit, mă, nene, mă, să-ți bați joc de noi? Să ne spui că nu ne spui?” Hai că își bate joc de jurnaliști e una, că puteți să o faceți reciproc, dar se pare că își bate joc și de ăia care l-au votat. Bravo, națiune!

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Cât de rău intenționat poți fi?

April 16, 2017by Oana MujeaNo Comments

Nu știu dacă să-i bănuiesc de prostie, dar nu aș face-o, însă răutatea asta gratuită, stupidă, negândită, îmi dă de înțeles că toate protestele din lume nu ne vor mai umaniza.

17952695_10212207498643990_4966017337003832837_n

Au tot anunțat “generația #rezist” că vor protesta după Înviere. Au dat și coordonate la ce biserică să se ducă rezistenții ca apoi să se întâlnească în celebra piață, în fața Guvernului. În fine, ceva obișnuit. Adică, personal, m-am obișnuit cu ei, fac parte din peisaj. Îmi sunt indiferenți. Pot sta acolo non-stop, doar că ce s-a întâmplat azi-noapte nu mi se pare firesc.

Am spus și repet, nu sunt o împătimită a sărbătorilor, oricare ar fi ele, dar nici nu mi-aș permite să-mi bat joc de crezul unui popor, de crezul bunicilor și părinților noștri. Întotdeauna am văzut oul roșu ca pe un simbol. Moarte – viață. Dar iară că generația rezist l-a văzut ca un simbol al “ciumei roșii”. Chiar și în mintea mea, destul de razna, se trezește o blasfemie. O tâmpenie greu de descris. Cum dracu’ să ne mai învățăm copiii să respecte oamenii, tradițiile, simbolurile când noi, generație de paraziți, scriem așa ceva pe simbolul pascal?

N-am nimic cu ei. Văd că nici legea nu are, cu toate că stau ca bolnavii mintali în fața Guvernului de atâtea luni fără nicio formă legală. Am auzit de protestul din noaptea de Înviere, de chemarea de-a aduce ouă, cozonac, băutură și ce or mai avea ei pe acasă pentru a fi “o familie” în piață, dar la bătaie de joc nu mă așteptam. Adică, pe bune acum, de ce m-aș alătura unora care scriu tâmpenii pe ouă? De ce ar fi ei un model pentru mine? Și, mai presus de atât, de ce aș răsturna un Guvern pentru că vor unii care își bat joc de sărbători? Habar nu am, dar dacă aveți voi răspunsuri luminați-mă și pe mine!

Atât pot spune: simt o dezamăgire cumplită. Dacă oamenii ăia, poate protestau pentru un crez, acum nu au reușit decât să mă scârbească profund. Bravo vouă, tineri liberi!

Mintea mea cu ale ei

Nu vă e rușine să îi batjocoriți pe cei care v-au crescut?

February 5, 2017by Oana MujeaNo Comments

slide1

Asta e țara în care trăiesc? Țara în care tinerii își batjocoresc părinții și bunicii? Cine v-a crescut pe voi? Cine v-a adus aici? Aveți drepturi și puteți ieși în stradă datorită lor. Toți trecem prin aces “război” al generațiilor, dar unii dintre noi mai avem și bun simț. Bătrânii ăștia care protestează au și ei dreptul la viață. Toți o să ajungem acolo. Cum va fi când noi vom ajunge la vârsta lor și tinerii ne vor batjocorii? Vă veți aminti într-o zi că așa ați fost și voi și veți deveni niște bătrâni acri fără nici o sclipire de bucurie în ochi.

Fiecare dintre noi a avut o opinie – cel puțin – diferită față de părinți sau bunici, dar unii le mai arătăm și respectul. Ne-au crescut cu sacrificii imense.  Câți ați apreciat sacrificiul părintelui sau al bunicului? Nu mi-aș permite niciodată să-mi persiflez părinții public, o fac la mine acasă, între patru ochi. Nu mi-aș permite niciodată să râd de un bătrân neputincios, chiar dacă nu e bătrânul meu. S-a dus dracu’ și vorba aia “Cine nu are bătrâni să-și cumpere”. 

Îmi e rușine că acest popor își bate joc de bătrâni. Îmi e rușine că sunt unii care urlă că au mers în stradă și pentru mine – de ce, mă?, v-am rugat eu și nu știu? Îmi e rușine de țara mea. 

Dacă trebuie să trăiesc într-o țară care-și bate joc public de bătrâni, mai bine îmi văd de treabă. Trăiți, e țara voastră! Eu îmi dau demisa din ea. 

Mintea mea cu ale ei

Nu m-am dat jos de pe mătură.

March 13, 2016by Oana Mujea1 Comment

vraji

Încă este luna mea. Luna în care îmi adun poțiunile, îmi fac vrăjile și descântecele ca pe 31 Martie să le dau drumu’ în lume, peste lume și în conștiința umană. Râdem, glumim, dar luna vrăjitoarelor e marcă de eclipsa de soare. Până pe 24 vrăjitoria și nebunia astrelor ne va rătuti. Se spune că în astea două săptămâni ar trebui să fim atenți noi la noi și să ne bazăm doar pe noi, pentru că sunt săptămânile în care oamenii nu îți fac rău intenționat, dar dacă nu ești atent or să-ți facă, pentru că așa le iese, repet, nu e din voința lor. E din cauza astrelor care au luat-o razna.

Și cum mătura nu o pot băga la loc și nici de urzici nu mă pot lipsi – că doar știți că orice vrăjitoare adevărată croiește haine din urzici – acum trebuie să fiu atentă și la astre.

Mi s-a spus că astrele nu-mi dau voie să fiu nesimțită, dar, mamă, așa m-ai născut, n-am de ales. Cum să schimb ceva ce tu mi-ai dat când mi-ai dat viață? Nu e vina mea. Nesimțirea s-a născut cu mine. E o vrajă și asta, iar luna asta își face și mai mult simțită prezența. Așa că de acum încolo dau cu ploi și cu zăpadă, dau cu vânt și cu vrăji de rătutire. Și nu, nu dau nemurire, nu de alta, dar e plictisitoare. Dar din aprilie vă dau soare și fericire. Măcar luna asta lăsați-mă și pe mine să fiu vrăjitoare până la capăt. Să fiu eu. A, da, și nu mai mâncați urzici că nu-mi ajung pentru croială. Și ca să încheiem duminica bine să mai citim din “O mie și una de nopți”, cartea după care ar fi trebuit să fie scris Coranul, părerea mea. Dacă musulmanii ar fi luat aminte la învățăturile acestor povești astăzi nu s-ar mai fi întâmplat toate nenorocirile astea. Le-aș recomanda să-și citească propriile învățături populare pentru că asta s-ar putea să le trezească conștiința.

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Nu mai abandonati cainii

January 29, 2016by Oana Mujea5 Comments

646x404

Mă întreb dacă cei care abandonează animalele, pe care inițial le-au luat în grijă, așa fac și cu copii lor

Sigur, eu mă întreb, eu îmi răspund pentru că altcineva nu are cine. Dar v-ați gândit că așa cum abandonații copiii și îi lăsați în grija statului sau vor fi adoptați pe te miri unde, la fel se întâmplă și cu animalele? Aveți impresia că centrele astea care adăpostesc câinii au parte de prea multe donații, că statul plătește îngrijire lor, când ei nu au grijă nici de oamenii bolnavi? Gândiți-vă la cei care au copii cu probleme de orice fel, copii care nu se pot adapta în societate atât de bine, pentru că așa cum bine știți cei mici sunt răi cu cei care au probleme, dar, în 98% din cazuri s-a dovedit că un animal va ajuta copilul să se adapteze altfel, să fie din ce în ce mai sociabil.

Știți ce se întâmplă cu fiecare câine în parte care ajunge la ecarisaj? Cam același lucru care se întâmplă cu copii pe care îi abandonați sau mai rău. Am ajuns să tratăm animalele acestea cum erau tratați evreii în lagăre, pentru că ăsta e gradul de umanitate pe care-l mai avem. Am uitat să mai facem bine.

Știu că o donație de 50 de lei pe lună, la cel mai apropiat adăpost, este mult pentru omul de rând care muncește pe rupte să-și întrețină familia, dar e cam singura șansă pe care o mai au animalele astea. Nu mai donați prin fundații și ONG-uri, ați văzut clar ce s-a întâmplat la Colectiv. S-au strâns o grămadă de bani care s-au dus unde? Că la victime nu au ajuns. Mai bine vă duceți voi direct și primiți și chitanță pe donația dumneavoastră.

Dar cel mai rău e abandonul. Atunci când îi luați ca apoi să le dați drumul pe străzi nu vă gândiți că ați făcut un rău? De ce mai luați bietele animale dacă nu vă puteți asuma responsabilitatea? Le lăsați la un colț de drum ca să-i ia cei de la ecarisaj. Știți ce viață au acolo? Ați fost măcar o singură dată să vedeți? Vouă, ca oameni, v-ar plăcea să fiți închiși alături de o puzderie de alți oameni și să mâncați pe apucate? Eu una nu cred.

Și animalele au suflete, vă sfătuiesc sincer, nu vă mai bateți joc de suflete, pentru că și ale voastre sunt în pericol.

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics