Prefer zăpada și să fie puțin mai frig decât gerul ăsta care-mi mănâncă diminețile. În fiecare dimineață înnebunesc dând cu racleta, de parcă aș fi blestemată să suport nebunia cerurilor. E un nene acolo, undeva, care are grijă în fiecare dimineață să trec prin același iad. Și cine spune că iadul e fierbinte? Eu zic să vă mai gândiți.

Și după ce că sunt înghețată ca un rahat, după ce pornesc spre job, imposibil, dar e imposibil să nu dau peste doi-trei proști care să încurce circulația, fix pe drumul unde nu prea e circulație. Presupun că la asta se referă dreptatea divină când se referă.

Oricum e de reținut că urăsc racleta, că mi s-a rupt mătura și urăsc să găsesc mereu geamurile înghețate. Chiar nu vrea nimeni să mi le dezghețe și mie? Am obosit dând din mâini.