… valoarea umană nu mai reprezintă nimic.

Din păcate noi trăim într-o astfel de țară. Țara în care judecăm, ne bucurăm de răul altuia, ne hrănim cu circ ieftin și adunăm ură și prostie. Asta este ceea ce am vrut noi să fie, pentru că fiecare în parte a contribuit la starea asta de încordare.

Diferența dintre noi și restul.

Zilele trecute mi-au venit niște prieteni care stau în Anglia. Calmi, radioși, veseli, cu durere doar că, momentan, nu își pot lua copilul cu ei. Dozer, ca să-i spun și eu ca englezii, mi-a spus că acolo e mereu calm. Nu are motive să se enerveze chiar dacă muncește mult. Oamenii nu sunt ca aici. Nu există mâncătoria asta. Când a venit în țară s-a zburlit la o puștoaică care încerca să facă reclamă la țigări, ulterior și-a cerut scuze. Așa cum a spus și el “ăștia parcă dau cu ceva prafuri în aer”.

Aș completa spunând că noi ne dăm cu praf în ochi unul altuia, pentru că nu facem altceva decât să bârfim și să ne uităm la ce face celălalt. Nu ne mai apărăm ograda noastră fiind prea preocupați să o distrugem pe a celuilalt. Prostia și răutatea asta ne face pe toți să devenim fiare, am uitat complet de umanitate. Păcat, am pornit de la o istorie destul de zbuciumată și acum, în 2016, deja suntem cel mai dezbinat popor. Cred că ne-a dispărut total compasiunea, modestia și bunul simț. Poate că România nu mai e a noastră, e a lor.

Nu am să explic din nou că prostia nu doare și nu are limite. Nu am să explic din nou că nici un trust de presă, oricum s-ar numi el, nu ar trebui tratat ca un taliban cu bomba legată de piept. Nici măcar nu mă interesează în mod deosebit Antena unu, doi sau trei sau patru sau câte or fi. Nu asta e ideea. Ideea e simplă, simplă.

În primul rând, da, este o sentință dată de doi ani. Nu poți evacua nici măcar un om dintr-o casă de carton fără un preaviz. Prima greșeală ANAF. Apoi, ca o deviere, ANAF are impresia că e Dumnezeu pe pământ, ar trebui să fie supărați cei de la DNA. Antenele sunt dispuse să plătească chirie, ceea ce ar însemna bani pentru stat, dar nu, pentru că de fapt cei de la ANAF sau de mai sus știu deja cum să scoată profit din sediile alea. Apoi mai e vorba de alea cinci zile. Hai să fim serioși! Și când vinzi un apartament ceri o lună să îți poți lua catrafusele. Asta înseamnă alți bani pierduți. Le-ar trebui pe puțin șase luni să se mute într-un sediu nou și multe miliarde pierdute. Și pentru antene, dar și pentru stat.

Prostia, răutatea și invidia vă fac să jubilați. Nu-i problemă, cineva are grijă mereu ca lucrurile să se schimbe. Vă bucurați acum că sunt antenele evacuate cum v-ați bucurat și că se închide OTV-ul. Foarte bine, fiți fericiți în micimea voastră, pentru că într-o zi veți realiza, poate, cât de nesemnificativi sunteți. Cum vă bucurați ca niște maimuțe fără creier când o industrie este pusă la pământ, când bugetul pierde bani și când legile sunt respectate doar atunci când se vrea.

Dacă era vorba de Realitatea, B1, RTV sau orice alt trust aș fi reacționat la fel, pentru că nu e vorba de o evacuare. Se putea face un plan amiabil pentru ca cei care își desfășoară activitatea acolo să se mute ușor, ușor. Nu, este vorba doar de circ ieftin. Asta vă hrănește. Și de data asta nu vă dă nici pâine. Dacă asta e țara în care vreți să trăiți și vă place circul atunci vă meritați soarta. Și mi se rupe în mod elegant că o să-mi săriți în cap cu argumente care nu-și au locul. E bine când vă spală ONG-urile creierii, spre deosebire de ONG-uri cu televiziunea încă aveți opțiunea telecomenzii. Așa cum eu am doi ani încheiați de când nu mă mai uit la nici un post de știri, la fel ați putea și voi. Sau, dacă ați fi mai deștepți decât mine, pentru a nu rămâne neinformați – eu recunosc că sunt neinformată – ați putea la fel de bine să vă uitați la toate și să vă alegeți informația care vă convine sau vă reprezintă.

Dar nu, trăim în țara în care dacă capra vecinului are de suferit noi sărim în sus de bucurie. Bravo! Bravo! Și mai ziceți de ruși, păi nici Putin, cu tot comunismul lui, nu e atât de handicapat. Dar noi suntem. Toți, în cor. A, da, știu, vor veni acele comentarii care vor spune că eu sunt. Da, bine, sunt handicapată, dar măcar mai am un neuron care funcționează, ai voștri sunt toți morți. Hai, pa, Români de nimic!

Da, pe lumea asta sunt personalități mici și personalități mari. Oameni care știu să lucreze cu oamenii și oameni care habar nu au ce să facă cu ceilalți oameni. Șefi deschiși la minte și șefi mai încuiați decât încuiații lui Harry Potter.

Pot spune doar că în ultimii trei ani un noroc l-am avut constant. Norocul Șefilor și scriu cu literă mare pentru că așa merită. Norocul meu în privința asta nu s-a schimbat nici acum. Că a fost la privat sau la stat, am întâlnit și continui să întâlnesc oameni deschiși, care înțeleg importanța comunicării, importanța unei bune camapanii, importanța de-a-i ajuta și pe alții, dar, ceea ce mă impresionează cel mai mult e importanța de-a da oricărui suflet speranță la viață și aici mă refer la animalele fără stăpân pe care mulți dintre noi nu dăm doi bani.

Sigur, am avut și genul de șef care umbla cu păducelul după el urlând în stânga și în dreapta, chiar dacă nimeni nu spunea nimic, ca mai apoi să spună că din cauza mea sau a altora moare de inimă. Din fericire nu a fost decât unul, tot din fericire am scăpat de el când m-am deșteptat eu că el, bietul, neacceptîndu-se nici pe sine, tot cu păducelul în buzunar umblă, problema e acum pe cine mai dă vină că l-au părăsit toți angajații. Eh… dar merită și experiențele astea, pentru că dacă nu ai da peste un om ca ăsta, nu ai ști să-i apreciezi pe ceilalți.

Da, încă o dată, din fericire, la Șefi norocul mi-a rămas constant. Cel puțin în ultimul an am întâlnit oameni atât de buni în ceea ce fac, chiar dacă stresați, înconjurați de probleme, poate nervoși uneori, nu s-au lăsat conduși de furie. Acum mă uit și îmi spun zilnic, nu aș vrea să fiu în pielea anumitor Șefi, chiar nu aș vrea. Multă răspundere, mulți oameni în subordine, numai să ai răbdarea să-i asculți pe toți și să fii deschis la ideile lor mie mi se pare o muncă titanică, ca să nu mai vorbim de problemele care apar pe teren și alte lucruri. Azi a fost ziua aia în care am mai descoperit un alt om deschis, chiar dacă asaltat de probleme, un om de la care ai ce învăța în primul rând, pentru că asta ar trebui să facă orice Șef să îți ofere șansa de-a învăța de la el, altfel nu ar fi un lider, ar fi doar un om dintr-o mulțime. Așa că în fiecare zi există ceva bun în viețile noastre. Descoperiri care par neimportante, pentru că nu știm să mai vedem oamenii, dar, care, de fapt, sunt colosale. Ehe… știu că nu veți înțelege niciodată sau nu veți ști să vă bucurați de oamenii prețioși din viața voastră. Cei care vă dau o lecție atunci când trebuie dată.

P.S: De câte ori intru în Pitești îmi vine ori să mă întorc înapoi, ori să ies pe partea cealaltă. E o nedumerire a mea față de mine. Ce o fi cu orașul ăsta, au dat cu prafuri?

Publicația “Destine” a fost înființată în 1990 și este la al douăzeci și cinci-lea an de existență. Are douăzeci și patru de pagini și costă doar patru lei virgulă cinci. Este o publicația a USR filiala pentru Copii și Tineret, așa cum este și publicația “Clipe Albastre”. Aseară răsfoiam Destine pentru a mai afla ce se mai întâmplă prin filială. Vorbesc acum despre numărul 124-126 din 2014, număr care încă se mai găsește, dar nu pentru mult timp pentru că trebuie să apară și următorul.

După cum știți deja – iar dacă nu aflați acum – am o obsesie rusească. Despre cultura lor, politica lor, Putin al lor. N-am ce face, cred că am fost rusoaică într-o altă viață sau voi fi în următoarea. Tot ce e rusesc e mai presus de mine. Îi ador pe ruși, nu știu de ce, e dragostea aia pe care nu o poți explica. Știți cum e să vi se pună așa pata pe ceva și să iubiți necondiționat, fără întrebări și răspunsuri, fără speranțe sau iluzii, doar așa, să iubiți. Ei bine, cam asta se întâmplă cu mine când vorbesc despre ruși. Literatura lor, armele lor, picturile lor, geniile lor, toate astea îmi plac la nebunie, de parcă m-aș droga.

Dar să ajungem la Matrioșka. Știam, firește, că este inventată în Rusia această păpușă, așa cum știe aproape oricine. La un moment dat m-am gândit că ar putea fi o armă bună, pentru ce nu vă spun, încă păstrez ideea asta. Doar că neducînd ideea mai departe nici nu m-am interesat în amănunt unde, de ce și când. Dar când desitun îți dă semne, iată că ți le dă prin revista Destine, ca să nu ziceți că nu există. Așa că la categoria “Din cultura rusă” dau exact peste “arma” pe care încerc s-o creez de vreun an și ceva. Și ce aflu? Desigur, asta știți și voi. Matrioșka este o păpușă din lemn de mesteacăn sau tei, viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, aproape identice. Prima oară a apărut în 1890 în localitatea Abramțevo, dar centrul de confecționare a devenit Serghiev-Posad.

Povestea a început de la ouăle de Paști viu colorate care se realizau în vechime din lemn pictat. Și japonezii au o astfel de jucărie – ceea ce e logic – doar că aceasta reprezintă un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe. Darumu sau budistul Fukuruma, păpușă alcătuită din cinci figurine.

Povestea păpușii rusești pornește de la pictorul rus Serghei Maliutin, care ținea într-o mână un ou pictat și în alta figurina japoneză, de aici pornind ideea. După indicațiile pictorului, strungarul Zvezdocikin a realizat păpușile și așa s-a născut Matrioșka, o fetiță îmbrăcată în sarafan rusesc, cu șalul ei și un cocoș negru în brațe. Ce-a de-a opta figurină, și cea mai mică, înfățișează un bebeluș în fașă. Astfel păpușile devenind un simbol al fertilității.

Dacă nu știați – că eu nu știam – există și muzee matrioșcice, primul dintre ele, care deține aproximativ paisprezece mii de exemplare, a fost deschis în Moscova în 2001. De la regiune la regiune păpușa este altfel reprezentată, în unele fiind și flăcăi buni de luptă. Așa că păpușa asta are o adevărată istorie în spate. Ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil e că tot ceea ce dețin rușii, chiar dacă pare nesemnificativ, e încărcat de simboluri pe care nu le-au uitat. Din păcate noi le-am uitat demult pe ale noastre. Abia ne mai amintim cine suntem fără să ne englezim sau franțuzim, așa, că pare interesant. Uite de aia îi admir eu pe ruși. Ei nu uită și nu își vorbesc limba cu englezisme și alte amestecături.

Poate că sufăr eu de mania persecuției sau de teoria conspirației, dar ceea ce mi-a povestit mama că s-a întâmplat în ultimul timp în Pitești nu mă poate duce cu gândul decât la asasinarea în masă. Am spus-o de la Colectiv că nu e ceea ce pare. Ar fi simplu să fie așa. Acolo s-a vrut pentru a schimba un guvern – care acum are de gând să încalce Constituția cu libertatea de exprimare – dar nu numai pentru asta. Și pentru a ne reuni în turmă, pentru a nu mai gândi și a nu ne mai opune.

În ultimul timp la Spitalul Județean din Pitești au murit niște copii și, din câte știu eu, și un adult – recunosc, știu subiectul doar din ce mi s-a relatat, nu am avut timp să deschid televizorul să văd. Copiii și omul acela au murit din cauza unei răceli aparent banale. Explicația celor de sus a fost oarecum halucinantă, ceea ce mă face să cred că austriecii ne ucid. Povestea spune că în pădurile din Argeș ar exista un virus adus de austrieci care nu a fost niciodată pe teritoriul României.

Părerea mea sinceră și fără pic de echivoc este că acest guvern tehnocrat, în frunte cu președintele și cine o mai trage sforile pe afară, a început să ne ucidă din fașă. E mai simplu așa. Adulții oricum au zilele numărate și pe unii îi mai urmărește și ghinionul, dar natalitatea trebuie redusă pentru că altfel nu au cum să facă față valului de copii inteligenți care se tot nasc și nu au cum să facă față unor personalități care se vor opune. Noi ne-am obișnuit să plecăm frunțile și să ne supunem. Ba de teama de-a nu ne pierde locul de muncă, ba de teama de-a nu deranja pe cine nu trebuie, ba pentru că avem familii la care să ne gândim, așa că tăcerea noastră a devenit parte din conspirația lor și, la rândul nostru, suntem vinovați pentru că ne ținem gurile cu lacăte.

Cu cât ne vor lua mai multe, cu atât ne vor supune mai mult. De ce banii strânși pentru cei de la Colectiv nu au ajuns la victime? S-a chinuit cineva, măcar, să-i întrebe pe cei de sus, de acolo din Olimpul lor? Încet, încet ne reduc ca număr pentru că gurile ni le-au cam închis. Cei puțini care mai vorbesc o fac în zadar, oricum suntem împinși și manipulați de unul dintre cei mai buni PR-i ai istoriei. Nu știu care-i ăla, dar aș putea specula. Dacă ar fi să cred cu adevărat într-o conspirație Mondială, atunci aș merge pe viziunea celor de la “Heros”, adică sfârșitul lumii vine prin eliminarea maselor pentru a rămâne cei care trebuie. O, da, știu, o să-mi atrag iar toate înjurăturile lumii, dar nu îmi pasă. Mie, personal, îmi e indiferent. Nu mi-a fost niciodată teamă de moarte, dar dacă vă gândiți la familiile voastre, ba chiar la voi, s-ar putea să vă dați seama că suntem într-o cușcă de unde nu prea mai avem scăpare. Și vă mai întrebați de ce fug oamenii din țara asta, doar că fug degeaba, iar eu chiar nu sunt nebună fără folos. Zic să stăm și să așteptăm exterminarea. Parcă am fi gândaci de laborator și din când în când ne mai dau cu prafuri. Cel mai puternic supraviețuiește, cei slabi… aia e.

Se știe că pentru a schimba ceva într-o societate comercială privată sau de stat se duc niște lupte interne destul de neplăcute. Michael Beer spunea într-un articol că schimbarea este “similară unei experiențe de convertire religioasă. După ce oamenii “devin credincioși”, vor urma cu certitudine schimbările în comportamentul lor”. Numai că există comportamentul individual care este puternic modelat de rolurile organizaționale pe care le joacă indivizii. Tocmai de acea pentru o schimbare eficientă cei mai buni specialiști din domeniu recomandă următorii pași:

• Mobilizarea angajamentului spre schimbare prin analiza comună a problemelor.
• Dezvoltarea unei vederi de ansamblu împărtășite a felului în care organizați și gestionați realizarea unor obiective precum competitivitatea.
• Consensul pentru a încuraja dezvoltarea noii idei, competența de-a o adopta și coeziunea pentru a o pune în mișcare.
• Răspândirea revitalizării în toate departamentele, fără a fi impusă cu forța de sus; NU CONSTRÂNGEȚI, lăsați fiecare departament să-și găsească drumul propriu spre noua organizație.
• Instituționalizarea revitalizării prin intermediul politicilor, sistemelor și structurilor oficiale.
• Monitorizarea și ajustarea strategiilor ca răspun față de problemele din procesul de revitalizare.

Pentru a câștiga devotamentul față de schimbare trebuie urmărite următoarele etape:

• Pregătirea. În această etapă persoana sau persoanele cel mai probabil să fie afectate de schimbarea propusă sunt contactate pentru a fi anunțate asupra ei.
• Acceptarea. În a doua etapă sunt oferite informații despre rolul schimbării, despre felul în care se propune implementarea ei și despre efectul pe care-l va avea. Țelul este de-a dobândi înțelegerea a ceea ce înseamnă schimbarea și de a obține o reacție pozitivă. Pentru asta este nevoie de:
• schimbarea va fi percepută ca fiind coerentă cu misiunea și valorile companiei;
• schimbarea nu este considerată amenințătoare;
• pare probabil ca schimbarea să sastisfacă necesitățile celor afectați;
• există un motiv convingător și complet înțeles pentru schimbare;
• cei afectați sunt implicați în planificarea și implementarea programului pe principiul că oamenii susțin ceea ce ajută să creeze.
• Devotamentul. În a treia etapă schimbarea este implementată și devine operațională.

În cele din urmă, orice schimbare este instituționalizată și devine parte integrantă din cultura societății.

Și e doar o avertizare!

Din categoria Iolanda Știreanu revine în forță!

Pentru mai multe detalii intrați și pe pagina de facebook.

Da, S.Ed.C Mioveni, o societate dintr-un oraș mic, dar foarte bine gospodărită, a inițiat o campanie pentru a nu se mai arunca deșeurile/rezidurile în canalizări prin intermediul vaselor de toaletă, hai, fie, wc-uri, că nu or înțelege toți sau pur și simplu prin sistemul de instalație sanitară, adică găurica aia de la chiuvetă.

Menționez cu această ocazie că S.Ed.C Mioveni nu se ocupă doar de serviciul de apă și canal, are în subordine și iluminatul public, curățenia, mediul, baza de câini, bazinele, parcurile, baze sportive și multe altele. Sunt atâtea de făcut în fiecare zi că e normal, atâta timp cât trăiești într-un grup/oraș, măcar să nu faci rău, dacă bine nu poți.

Pe mine, personal, de atâtea ori “m-au înfundat” vecinii. Hai că poate mai înțelegeam dacă era înfundat sistemul de canalizare din baie, dar la bucătărie chiar n-am priceput în veci. Ce poți să arunci pe găurica aia să înfunzi întreg palierul? Știu și eu, am văzut ce iese din canalizări: chiloți, tampoane (nu absorbante, pentru că pe alea scrie că se dizolvă și pot fi aruncate), prosoape, pamperși, prosoape inclusiv chestii metalice, iar pe astea chiar nu știu cum le-au îndesat acolo.

Ca să vă spun pe scurt și pe limba comună, să nu pun articolul să par prea pompoasă, iar articolul nu e cel de pe facebook, e mult mai mare, dar vă explic eu ca la clasa pregătitoare că de acolo începem a înțelege. Dacă voi continuați să faceți asta, să aruncați mâncarea, chimicale de orice fel și ce am zis eu mai sus, pe lângă faptul că vi se înfundă țevile, mai aveți parte și de mirosuri îmbietoare, Versace original. Acum depinde ce își dorește fiecare, pentru că dacă asta vă doriți, am auzit că puteți închiria camere direct în canale, așa beneficiați de toate aceste facilități gratuit – specific că închirierea e moca dacă nu vă prind autoritățile, dacă vă prind nu răspund că nu am cum.

Bun, dar nu asta e partea cea mai frumoasă – ba da, asta e, mirosurile alea sunt adorabile, cineva trebuie să găsească o cale de-a crea un parfum “Tomberon City” – partea grozavă e că dacă se întâmplă lucrul acesta din cauza voastră se va produce o avarie, se va opri apa până când canalul va fi desfundat și nu îi costă doar pe cei care fac intervenția, dar și pe voi, pentru că așa e corect, strici, plătești. Așa m-a învățat pe mine mama.

Dacă tu personal nu ai respect pentru propria persoană, încearcă să ai pentru ceilalți. Și nu contează că stai la bloc sau la curte, se va întâmpla același lucru și un singur om poate afecta o comunitate întreagă. Tocmai de aceea sunt tare mândră de cele peste 2500 de vizualizări de pe pagină și le mulțumesc celor care au distribuit. Poate vi se pare neimportant, dar dacă vreți lucruri funcționale trebuie să aveți grijă de ele așa cum aveți și de voi. Nu cred că vă doriți să plătiți pentru un singur om care aruncă tot felul de tâmpenii prin sistemul de canalizare. Așa că e bine, dacă puteți și doriți, să le atrageți atenția și altora. Și asta este valabil pentru orice oraș din lumea asta care dispune de o stație de epurare și un sistem de canalizare, așa că spuneți mai departe!

Eu atât am avut să vă povestesc și să vă mulțumesc!

… proști veți rămâne, continui eu. Aveți pretenția la civilizație, o strigați. Îmi dați explicații injurioase despre cum sunt eu necivilizată că fumez, când eu vă spun foarte clar că e doar o părere și culmea, mie personal îmi convine legea, că dacă ies o dată pe lună în oraș las jumătate de salariu, așa că de banii ăia pot face altceva. Pentru mine e un plus, eu am spus doar că legea nu e corectă. Pentru că asta se vrea: GLOBALIZARE = oameni proști de condus. De ce Ceaușescu nu a interzis fumatul? De ce actualele țări comuniste nu-l interzic și au natalitatea mai mare și oameni mai sănătoși? Dar nici despre asta nu este vorba.

Vreți civilizație, atunci învățați să vă purtați ca atare. Un anonim (curajos, desigur), îmi spune că dacă știu să scriu asta nu înseamnă că am dreptul să-mi dau cu părerea. GIGI, de aia am făcut revoluție și am dreptul ăsta atâta timp cât o fac politicos. Că aveți păreri pro sau contra nu e problema mea, problema e cum vi le expuneți, ca niște țărani, ceea ce ați dovedit a fi (și le cer scuze oamenilor de la țară, nu despre ei e vorba) sau ca niște domni/doamne. Puteți, desigur, să nu fiți de acord cu mine, dar exprimați-vă civilizat. Dacă sunteți nervoși eu zic să vă duceți la terapie sau să-l întrebați frumos pe Cioloș de ce se scumpește mâncarea cu 30% după ce a ieftinit-o ca să dea bine în tehnocrație? Vouă chiar nu vi se pare că asta este o făcătură ordinară.

Na, acum aveți țara aia ca afară. Nu doar țigările se vor scumpi, stați să vedeți câtă iarbă din fața blocului (asta dacă mai aveți iarbă) veți inghiți. Și o să vă placă, garantat. Cu toți microbii din ea. Asta e o problemă pe care nu o vedeți, pentru că vă pasă mai mult de tâmpenii. Este incredibil cum o simplă părere a adunat peste 15000 de unici într-o zi.

Vreți o țară ca afară? Bine, atunci începeți prin a vă exprima așa cum trebuie. Nu am nimic împotrivă dacă voi credeți că greșesc, dar fără jigniri că știu și eu. Nu de mahala are nevoie lumea asta, e destulă. Ar fi cazul să începem să avem bun simț în toate. Nu putem avea toți aceleași păreri, dar ne putem contrazice civilizat. Ce s-a întâmplat aici zilele trecute a fost jihad și asta pentru că vă reflectați ca nație. Și apoi mai urlați că ăia de afară nu vor români în preajmă. Sincer, nici eu nu vreau. Nici nu vreau să mai fiu român, dacă aș putea renunța la cetățenie nu m-aș gândi de două ori.

Din sutele de comentarii n-am găsit, decât numărate atât pro cât și contra, zece de bun simț, restul… da, restul reflectă țara în care trăim. Ce să zic. Acum că v-ați luat țara înapoi îmi e teamă că o să vreți să o dați altora. Nu plângeți de prețul țigărilor mele, ar trebui să plângem toți de prețul mâncării pentru că salariile tot alea vor fi. Așa că unde e cu adevărat problema? Atunci să vă văd cum vă mai permiteți să vă duceți la restaurante cu copiii. Dar restaurantul nu ar fi o problemă, dă-l dracu’, dă faliment și așa sunt prea multe în țara asta dacă e să mă întrebați pe mine, dar nici la magazinul din colț nu o să vă mai permiteți. La asta ar trebui să cugetați.

NU-MI PASĂ CĂ PĂRERILE VOR FI PRO SAU CONTRA, DACĂ NU LE EXPRIMAȚI CIVILIZAT O SĂ COMENTAȚI DEGEABA!