Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Mintea mea cu ale ei

Azi sunt fericită! De ce? Pentru că dacă nu va țipa Nadia la mine, o va face Adelina :))

May 4, 2016by Oana Mujea2 Comments

Da, știu, e ilogic ce vă spun, dar mi s-a reproșat la un moment dat în viață că nu suport ca o femeie să-mi fie șefă. Habar nu am de unde a mai apărut și ideea asta, dar mna, cine sunt eu să știu ce și cum?

fericire-sfatulparintilor.ro-foter_com-350x250

Mă rog, oamenii nu știu că la Media Pro am avut două șefe, zău că nu m-au deranjat. În curând o să am trei sau patru sau toate :)) și sigur cel puțin două vor țipa la mine, dar ele țipă cu stil. Oricum, important e că am mintea limpede după mult, mult timp, chiar dacă încă simt o oboseală cronică. Gata. Încep să gândesc din nou.

Mintea mea cu ale ei

Asta da lecție de viață! Și vă mulțumesc!

April 17, 2016by Oana Mujea3 Comments

 


jurnalisti-in-tara-lui-voronin-18374762
Cine m-a cunoscut în viața asta știe că eu recunosc. Nu, nu vă laud, dar mi-ați dat o lecție de viață. Mi-ați întins o mână și mi-ați oferit o șansă, lucru pe care nu o să-l uit niciodată indiferent cum vor decurge lucrurile. Nu am crezut, sincer, cu toate că mereu mi-a spus colega mea că sunteți senzaționali, am avut multe rezerve. Dar după ce v-a cunoscut (nu, momentan nu spun ce și cum, toate la timpul lor), am înțeles lucrurile din altă perspectivă și exact așa aș fi procedat și eu atunci.

Știu că am ce învăța de la voi. Am văzut profesinalismul, devotamentul, echipa, lucruri care mi-au lipsit când am părăsit presa. Oamenilor le e greu să creadă că într-o redacție dacă nu e echipă, nu e nimic. Desigur, cine e doar pentru el, pleacă de bună voie. Nu vă laud, nu vreau 🙂 dar sunteți oamenii ăia pe care i-am vrut mereu lângă mine, ca firi, temperament, profesionalism și toate. Suntem diferiți, dar știm asta și ne acceptăm. Asta e cea mai mare dovadă de unitate. Mai mult de atât nu poți cere nimănui.

Și oricum sunteți savuroși 🙂

Nu știu cum ați reușit, dar mi-ați oferit un optimism pe care nu l-am mai gustat de ceva ani. Și cel mai mult mă bucur că am de la cine învăța. Să vă ia gaia dacă nu mă ajutați că mă pun în fața redacției și o să țip mai rău ca responsabilul șef :))

Glumesc, știu că o veți face.

Și gata, serios, eu nu sunt siropoasă, dar de voi m-am îndrăgostit. Însă!!! Atenție mare, să nu aveți aveți pretenția să vă spune “soarele meu”, “fluturaș” sau mai știu eu cum. Eee…Mulțumesc pentru zilele astea pline de speranță și bucurie.

După ceva luni dezamăgitoare pentru că nu am putut fi eu și oricât aș fi încercat să fac bine tot n-a fost suficient, voi mi-ați dat raza. Nu, nu acea rază despre care vorbeam aseară, cealaltă… nici aia de la capătul tunelui… Da, gata, pa, aberez. Somniferele sunt de vină. Somn ușor! Sunt happy!

Handicap politic

Măcar eu sunt blondă natural, dar voi ce scuză aveți?

February 18, 2016by Oana MujeaNo Comments

5539249bab871_1333687937_1319923675_p4

Am o scuză, nu știu dacă e sau nu e bună, dar e scuza mea, sunt blondă natural, dar problema voastră care e?

Copiii mor!

Da, copiii mor, asta este evident chiar și pentru mine. I se cere, discret, să nu deranjeze, demisia ministrului sănătății. Dacă era un ministru netehnocrat, indiferent din ce partid, acum era făcut harcea-parcea. Ba nu, era deja ars pe rug. Dar acesta, tehnocrat fiind, abia dacă-l împingem cât de cât să nu-l deranjăm.

Nu știu, îmi scapă mie ideea. Dar ce dracu’ a făcut Guvernul ăsta tehnocrat pentru a vedea ce se întâmplă cu adevărat cu acei copii? Părerea mea, dar doar a mea, este că e vorba de ecoli, care, probabil și-a dezvoltat tulpina și e mai rezistent. Dar problema e că nici un virus nu se tratează cu antibiotice, normal că așa îi omorâți. Bine, asta dacă cineva s-ar și prinde.

Iohannis m-a făcut să lăcrimez!

Nu l-am votat nici pe el, nici pe Ponta, dar totuși i-am votat pe amândoi. Mna, așa sunt blondele, indecise. A fost o vreme, cândva la începutul lumii, când aproape că l-am plăcut pe neamț. Mi-a trecut repede. De obicei nu simt atașament față de oameni, așa că nu mi-a fost greu să trec de la dragoste la indiferență. Dar jocul lui de ieri mi s-a părut penibil. Da, știu, a vrut să fie persuasiv. Hai, lăsați!

Tehnocrații s-au ridicat pe cadavre!

Da, Guvernul ăsta s-a ridicat pe cadavrele celor de la Colectiv și, din câte văd eu, dar asta văd doar eu, nu trebuie să vedeți și voi, nu este capabil să gestioneze nici acum situația. Copii morți, pensionari fără pensii, economie zero, personal îl regret pe Ponta așa cum aș regreta lipsa apei în deșert. Așa ceva nu se poate – ba da, se poate, spun prostii. Iată că se poate!

ANAF-ul nu e Dumnezeu pe pământ!

Dar angajaților de acolo așa li se pare. Dacă tot urlați ca nebunii mai și informați-vă. Antena trei nu are nici un ordin de evacuare judecătoresc. Așa că ceea ce fac ăștia e un abuz. Așa cum fac abuzuri când vă trimit la două săptămâni notificări acasă și multe altele. Hai să fim serioși, dacă aveți măcar un neuron știți și voi asta. Sunt convinsă că toți cei care primesc scrisori de la ANAF mor de fericire și abia așteaptă să le citească. Câți dintre voi nu scoateți ultimul ban din buzunare pentru a îndestula buzunarul statului? Nu, nu, nu trebuie să-mi spuneți. Nu e treaba mea.

Dacă ai trecut măcar o zi prin presă ai avea creier să nu-i urăști pe cei care trec prin greutăți.

Dacă nici cei din presă nu înțeleg, nu știu cine ar mai trebui să înțeleagă.

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Ăștia ne ucid în masă!

February 12, 2016by Oana Mujea2 Comments

colectiv_71911300

Poate că sufăr eu de mania persecuției sau de teoria conspirației, dar ceea ce mi-a povestit mama că s-a întâmplat în ultimul timp în Pitești nu mă poate duce cu gândul decât la asasinarea în masă. Am spus-o de la Colectiv că nu e ceea ce pare. Ar fi simplu să fie așa. Acolo s-a vrut pentru a schimba un guvern – care acum are de gând să încalce Constituția cu libertatea de exprimare – dar nu numai pentru asta. Și pentru a ne reuni în turmă, pentru a nu mai gândi și a nu ne mai opune.

În ultimul timp la Spitalul Județean din Pitești au murit niște copii și, din câte știu eu, și un adult – recunosc, știu subiectul doar din ce mi s-a relatat, nu am avut timp să deschid televizorul să văd. Copiii și omul acela au murit din cauza unei răceli aparent banale. Explicația celor de sus a fost oarecum halucinantă, ceea ce mă face să cred că austriecii ne ucid. Povestea spune că în pădurile din Argeș ar exista un virus adus de austrieci care nu a fost niciodată pe teritoriul României.

Părerea mea sinceră și fără pic de echivoc este că acest guvern tehnocrat, în frunte cu președintele și cine o mai trage sforile pe afară, a început să ne ucidă din fașă. E mai simplu așa. Adulții oricum au zilele numărate și pe unii îi mai urmărește și ghinionul, dar natalitatea trebuie redusă pentru că altfel nu au cum să facă față valului de copii inteligenți care se tot nasc și nu au cum să facă față unor personalități care se vor opune. Noi ne-am obișnuit să plecăm frunțile și să ne supunem. Ba de teama de-a nu ne pierde locul de muncă, ba de teama de-a nu deranja pe cine nu trebuie, ba pentru că avem familii la care să ne gândim, așa că tăcerea noastră a devenit parte din conspirația lor și, la rândul nostru, suntem vinovați pentru că ne ținem gurile cu lacăte.

Cu cât ne vor lua mai multe, cu atât ne vor supune mai mult. De ce banii strânși pentru cei de la Colectiv nu au ajuns la victime? S-a chinuit cineva, măcar, să-i întrebe pe cei de sus, de acolo din Olimpul lor? Încet, încet ne reduc ca număr pentru că gurile ni le-au cam închis. Cei puțini care mai vorbesc o fac în zadar, oricum suntem împinși și manipulați de unul dintre cei mai buni PR-i ai istoriei. Nu știu care-i ăla, dar aș putea specula. Dacă ar fi să cred cu adevărat într-o conspirație Mondială, atunci aș merge pe viziunea celor de la “Heros”, adică sfârșitul lumii vine prin eliminarea maselor pentru a rămâne cei care trebuie. O, da, știu, o să-mi atrag iar toate înjurăturile lumii, dar nu îmi pasă. Mie, personal, îmi e indiferent. Nu mi-a fost niciodată teamă de moarte, dar dacă vă gândiți la familiile voastre, ba chiar la voi, s-ar putea să vă dați seama că suntem într-o cușcă de unde nu prea mai avem scăpare. Și vă mai întrebați de ce fug oamenii din țara asta, doar că fug degeaba, iar eu chiar nu sunt nebună fără folos. Zic să stăm și să așteptăm exterminarea. Parcă am fi gândaci de laborator și din când în când ne mai dau cu prafuri. Cel mai puternic supraviețuiește, cei slabi… aia e.

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Nu mai abandonati cainii

January 29, 2016by Oana Mujea5 Comments

646x404

Mă întreb dacă cei care abandonează animalele, pe care inițial le-au luat în grijă, așa fac și cu copii lor

Sigur, eu mă întreb, eu îmi răspund pentru că altcineva nu are cine. Dar v-ați gândit că așa cum abandonații copiii și îi lăsați în grija statului sau vor fi adoptați pe te miri unde, la fel se întâmplă și cu animalele? Aveți impresia că centrele astea care adăpostesc câinii au parte de prea multe donații, că statul plătește îngrijire lor, când ei nu au grijă nici de oamenii bolnavi? Gândiți-vă la cei care au copii cu probleme de orice fel, copii care nu se pot adapta în societate atât de bine, pentru că așa cum bine știți cei mici sunt răi cu cei care au probleme, dar, în 98% din cazuri s-a dovedit că un animal va ajuta copilul să se adapteze altfel, să fie din ce în ce mai sociabil.

Știți ce se întâmplă cu fiecare câine în parte care ajunge la ecarisaj? Cam același lucru care se întâmplă cu copii pe care îi abandonați sau mai rău. Am ajuns să tratăm animalele acestea cum erau tratați evreii în lagăre, pentru că ăsta e gradul de umanitate pe care-l mai avem. Am uitat să mai facem bine.

Știu că o donație de 50 de lei pe lună, la cel mai apropiat adăpost, este mult pentru omul de rând care muncește pe rupte să-și întrețină familia, dar e cam singura șansă pe care o mai au animalele astea. Nu mai donați prin fundații și ONG-uri, ați văzut clar ce s-a întâmplat la Colectiv. S-au strâns o grămadă de bani care s-au dus unde? Că la victime nu au ajuns. Mai bine vă duceți voi direct și primiți și chitanță pe donația dumneavoastră.

Dar cel mai rău e abandonul. Atunci când îi luați ca apoi să le dați drumul pe străzi nu vă gândiți că ați făcut un rău? De ce mai luați bietele animale dacă nu vă puteți asuma responsabilitatea? Le lăsați la un colț de drum ca să-i ia cei de la ecarisaj. Știți ce viață au acolo? Ați fost măcar o singură dată să vedeți? Vouă, ca oameni, v-ar plăcea să fiți închiși alături de o puzderie de alți oameni și să mâncați pe apucate? Eu una nu cred.

Și animalele au suflete, vă sfătuiesc sincer, nu vă mai bateți joc de suflete, pentru că și ale voastre sunt în pericol.

Mintea mea cu ale ei

Revoluțiile noastre…

January 4, 2016by Oana MujeaNo Comments

12193717_10153540160575129_6988198183843635563_n_22150000_83686500-600x400

De vreo patru ani românii se tot chinuie să pună de-o revoluție, dintr-un motiv sau altul. Recunosc fără să plec fruntea și fără nici o jenă că n-am participat la nici una. Ba a fost prea frig, ba a fost prea cald, ba n-am crezut în nimic spontan în țara asta. Acesta din urmă fiind ultimul și cel mai întemeiat motiv. Revoluții, peste revoluții. Dar, ca privitor și, oarecum, modest gânditor, ultima mi-a plăcut cel mai mult.

Oameni care au ieșit în stradă să ceară dreptate pentru cei de la Colectiv au fost imediat înghesuiți de ONG-uri și oameni politici bine ascunși – la vedere, că i-am recunoscut și eu – pentru a schimba un sistem. A fost suficient să strige unul că vrea guvern tehnocrat că lumea s-a alăturat ca turma de oi. Acum să lăsăm capitala puțin, nu de alta, dar schimbarea de acolo s-a produs. Să revenim puțin în provincie, unde, cunoscuți de-ai mei, desigur, plini de ei și siguri pe faptul că vor un guvern tehnocrat, dar și de ideea de-a bea niște alcool cu pâlnia după manifestare – și asta nu e o metaforă – au ieșit în stradă acuzând pe oricine nu era cu ei. Vă cer scuze, dragii mei, dar nici alcoolul cu pâlnia și nici tehnocrația nu mă conving să renunț la somnul meu.

Bun, acum să revenim la marea schimbare. S-a produs. Vă place? Adică au început să vină legi după legi. Ciobanii nu mai au voie la câini, nici să-și pășuneze oile pe propriile pământuri în sezon de vânătoare. Pensii speciale pentru aleșii țării, nu mai aveți voie să țineți câinii în lanț, dacă stați pe la țară și cine știe ce aberații vor mai ieși. Și acum, vă întreb, pe voi ăștia care ați ieșit o seară la șoseaua principală ca apoi să vă retrageți în cârciumă: vi s-a promis și alcool moca? Nu de alta, dar legea antifumat a fost adoptată, legea antialcool când se va produce? Măcar să vină la pachet și să vă uscați ficații prin propriile case. Și ca să nu vi se pară că aș fi cârcotașă, până acum n-a dat nimeni nici o lege ca Biserica să plătească impozit, oare de ce? Cum ar spune un prea înalt al țării: “să trăiți bine” cu tehnocrații voștri și să aveți parte de legi tot mai absurde că tot vi i-ați dorit în fruntea țării.

P.S: Pe când următoarea revoluție “spontană” organizată de ONG-uri? Să știu să-mi cumpăr niște nachos de la Mall.

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics