S-a tot vorbit despre noua clasă politică de care are nevoie România. Într-un fel chiar sunt de acord, în alt fel chiar mi-au și plăcut, oarecum, la începuturile lor, exceptându-l pe Nicușor Dan pe care l-am bănuit mereu că nu e chiar în toate facultățile mintale. Dar, oricum, la începutul începutului ceva credit le-am dat. Dar după toate evenimentele recente mi-a trecut de-a dreptul. 

Somnul în parlament e pe bani

Indiferent că dormi în Parlament pentru că vrei să protestezi sau te ia somnul la ședințe, tot pe bani mulți e. Vorba omului acela de la PMP al cărui nume îl uit mereu: la ce să le mai dea bani de cazare dacă ei tot au unde dormi?

Cum USR are voie să încalce legea dar Guvernul nu

Pe același principiu a cerut și piața “DNA să vină să vă ia”, dar, în același fel își învață copiii că ei au voie să încalce legea în statul de drept, chiar dacă aceasta e scrisă negru pe alb, dar Guvernul, repet, nu. Păi cum vine asta oameni buni? De ce unii au voie și alții nu? Adică unii o fac în numele statului de drept, iar ceilalți în numele propriilor interese? Nu e același lucru văzut din altă perspectivă? Nu e cam nasol să urli că ăia încalcă legea, când chiar tu, om care ieși în piață ilegal, încalci cam câte legi poți? Unde e corectitudinea aici? Nu, chiar aș vrea o explicație pentru că nu pricep sub nicio formă logica. Se încalcă legea protestului de două săptămâni acesta tot fiind “spontan” și fără nicio autorizația. De copii nu mai vorbim că oricum nu pricepeți, cu toate că, presupun, ați citit legea dar faceți pe tâmpii. Iar odată cu legea dronelor, surpriză, ați început să urlați ca nebunii. Păi știți cum e cu statul de drept? Îi accepți legile. Dacă nu le știi nu e vina statului de drept, e vina ta că nu te informezi.

Să revenim la noua clasă politică

Presupun că asta e clasa politică pe care o vreți. Oameni noi, inovativi, tineri, frumoși, nu aș spune că sunt chiar și inteligenți, dar o mimează bine. Și da, recunosc, sunt persuasivi, aproape că te conving dacă nu ești genul să îți mai pui și întrebări. Acum ce să zic, această nouă clasă politică mi se pare o mare dezamăgire. Și nu de la Mihai Goțiu mi se pare sinistră această nouă clasă politică, ci de la aproape toți. Hai să zic că or mai fi și doi trei cât de cât normali. Acest Goțiu deja face parte din vechea clasă politică, din acea de acum opt ani, dacă nu mă înșel. Ăia tot dormeau cu spor în parlament. Bine, mai nou, noua clasă politică doarme cu adevărat, făcând, oarecum, cameră de hotel din această instituție. Nu mi se par nici prea mintoși. N-am văzut niciunul să știe de ce e acolo, să spună o lege coerentă sau să facă vreun proiect care să conteze. Și atunci ce facem? Îi schimbăm pe ăia care mai știu pe ce lume trăiesc cu ăștia care nu știu nici de ce protestează? Ciudat mod de-a vedea lucrurile…

… și dacă până acum nu ați înțeles ce însemnă neaprobarea bugetului de către acel om căruia îi spunem Președinte, vă spun eu mâine la liniuță câte are țara asta de pierdut, începând de la sănătate, învățământ și până la a lăsa localități întregi fără căldură, că nu toți au centrale corporatiștilor!

De ce să accepți ce vrea strada?

Recunosc, după ce am văzut câți oameni au votat PSD-ul am început să am din nou încredere că ar putea. Am crezut că nu vor mai fi ca Ponta și că nu vor mai ceda, indiferent ce decizii ar lua. Nu vreau ca politicienii să cedeze doar pentru că așa dorește o mână de oameni. De câte ori a renunțat Băsescu? Niciodată! Nimic nu ați învățat. V-am susținut independent, pentru că am vrut și am crezut în voi. Nu mi-a plăcut Liviu Dragnea, dar apoi am văzut sclipirea în el. În schimb, recunosc, mi-a plăcut Sorin Grindeanu.

Nu, nu voi ieși nici în stradă contra lor, pentru că nu am de ce. Dar s-a dus dracu’ susținerea mea. Rămân absentă ca și până acum. Vă e frică de DNA? Atunci românilor simpli cum le-o fi? Dacă voi dați semne de slăbiciune în fața unei idioate, ceilalți ce să mai facă? Să fugim toți ca Ghiță?

Unde era strada când au murit bebelușii?

De ce nu ați ieșit să țipați și la Cioloș când tot mureau copii prin spitale? Minunatul Cioloș a furat mai mult de la noi decât ați fi putut voi să dați, oriunde ați fi angajați.

De ce strada e formată doar din corporatiști?

Probabil  că și dacă aș răspunde, tot aia ar fi.

Nu sunt dezamăgită de Iohannis că de la el n-am avut niciodată vreo așteptare, dar sunt dezamăgită că ați trădat votul a mii de oameni. Ce să fac, mă felicit încă o dată că nu v-am votat, dar asta nu înseamnă că nu mi-ați lăsat un gust amar.

De aia voi fi așa

Mi se tot spune să tac, să îmi țin părerile pentru mine și dacă se poate chiar să le elimin. NU VREAU! E democrație și pentru mine, chiar dacă acum mi l-aș dori pe Putin în piețele țărișoarei să de cu pușcoacele. Da, și ăsta e dreptul meu. Dar, spre deosebire de majoritatea celor din piețe eu nu am limbaj violent, nu ameninț, nu înjur, nici măcar nu-mi pun mintea. Nu de alta, dar n-am de ce. Nu îi poți vorbi unui surd. Și nici nu vreau. 

Am spus și mă repet: e ok să avem păreri diferite, dar scuzat să-mi fie, cum să vă suport când doriți moartea oamenilor, intrarea lor în pușcării sau desființarea unor grupuri de presă – ceea ce înseamnă să le luați altora pâinea de la gură – doar pentru că nu sunt de acord cu voi? Nu spunea Petre Țuțea că o să se lupte până în ultima clipă să nu fiți de acord cu el? Hai că tot dați share la citate pe care nici voi nu le înțelegeți. 

Cum să fii liderul unui partid politic și să înjuri în Parlament un om? Cum să faci parte din alt partid politic și să dai adresa unui om doar pentru că nu-ți convine ție? Asta ce e? Instigare la crimă? Asta am devenit? Criminali? Ne omorâm între noi? De ce? A, da, pentru că s-a dat ordin? 

Ei bine, din partea mea nu aveți decât să insigați, să înjurați, să faceți ca toate animalele pământului, atât vă spun: AVEȚI GRIJĂ SĂ NU SE ÎNTOARCĂ ÎMPOTRIVA VOASTRĂ. Toată ura asta cu care vă creșteți copiii și pe care o strigați în gura mare se va întoarce într-o formă sau alta. 

Și vă mai spun un lucru: Nu o să TAC indiferent de părerile voastre. Am și eu dreptul să le am pe ale mele. Da, înțeleg multe. Problema e că eu le înțeleg din interior. Poate că sunt unul dintre oamenii care au simțit cel mai mult nedreptățile PSD-iștilor, dar nu pot fi de acord cu niște oameni care habar nu au despre ce vorbesc. Nu sunteți logici. Moarte, pușcărie etc. asta nu e uman, iar voi, zic eu, nu prea aveți discernământ. Dar e problema voastră. Atât mă rog, să nu se ajungă să ne omorâm între noi.

Începe bătălia cuvintelor mute. De ce mute? Pentru că, presupun eu, la fel ca în vară, fiecare va înjura pe la spate ca nu cumva să dea dovadă de proastă creștere sau de faptul că nu s-ar ocupa fix de propria campania. Nu, nimeni nu vrea denigrare, declarativ vorbind. Oricum, cei care nu vor da de pământ public cu adversarul, o va face ori între niște ochi, ori în gând, că na, doar nu trăim în naivitate totală să credem povestea cu “vrem o campanie corectă, fără atacuri la persoană”. De ce? Adică, personal, chiar aș vrea niște atacuri la persoană. Așa sunt eu, vreau adrenalină. 

Am decis, totuși, să vedem cam din cine avem de ales. Da, clar că eu știu pe cine vreau să trimit acolo, dar nu o să spun. Știe cine trebuie și e suficient. Așadar și prin urmare:

Avem independentul care poate fi chiar o soluție onorabilă în orașul ăsta.

Avem omul inteligent cu simțul umorului, care, de ce nu, poate fi o a doua soluție sau o primă soluție, la fel de onorabilă.

Un om cu experiență și un bun diplomat. Mai mult nu știu să mă pronunț. 

Omul care chiar merită o șansă după 26 de ani de muncă.

Hmmm, aici e ușor complicat pentru că, de obicei, pare cu toate acasă, dar apoi îi trece. Cu toate astea cei din urma lui nu sunt chiar de aruncat.

Desigur, din punctul meu de vedere, propriu și personal, trebuia să avem și gluma proasă a partidului în cauză. Dar e doar opinia mea.

Și, firește, dezamăgirea totală, pentru mine. Omul “ascuns” de PSD în ALDE. Omul care în ciuda dosarelor va lua o mulțime de voturi. De ce? Pentru că românilor le cam plac ăștia de încalcă legea.

Ar mai fi USR-ul care are ceva reprezentanți interesanți și PRU, doar că aici încă nu mi-am dat seama cine candidează. Mna. Nu le știu nici eu pe toate. I-am arătat pe cei mai importanți, ordinea e fără importanță, după cum au fost salvate pozele. Acum, vreți ori ba, trebuie să alegeți dacă știți cu cine. Eu n-am de gând să fac campanie pe blog. Dar un lucru îl pot spune, e totuși important să mergeți la vot. Sau nu mai urlați după schimbare. Ascultați-i și alegeți. Că o fi bine, că o fi rău, zilnic luăm decizii bune sau proaste. Măcar să fie ale voastre și nu ale altora. Părerea mea!

Da, știu, imaginile sunt sucite, nu știu să le desucesc, dacă se poate spune așa. Cam cu asta se ocupă Cenaclul literar “Clipe Albastre”, cenaclul dedicat copiilor de Filiala Copiii și Tineret a USR București. Este singurul cenaclu din această țară care se ocupă de promovarea celor mici, promovare la nivel național, deoarece USR merge prin școlile și liceele din toată țara pentru a găsi tinere talente.

Așa că dacă aveți copii talentați puteți trimite la redacția clipe albastre, găsiți siteul și adresa de mail cu un serch pe google.

Publicația “Destine” a fost înființată în 1990 și este la al douăzeci și cinci-lea an de existență. Are douăzeci și patru de pagini și costă doar patru lei virgulă cinci. Este o publicația a USR filiala pentru Copii și Tineret, așa cum este și publicația “Clipe Albastre”. Aseară răsfoiam Destine pentru a mai afla ce se mai întâmplă prin filială. Vorbesc acum despre numărul 124-126 din 2014, număr care încă se mai găsește, dar nu pentru mult timp pentru că trebuie să apară și următorul.

După cum știți deja – iar dacă nu aflați acum – am o obsesie rusească. Despre cultura lor, politica lor, Putin al lor. N-am ce face, cred că am fost rusoaică într-o altă viață sau voi fi în următoarea. Tot ce e rusesc e mai presus de mine. Îi ador pe ruși, nu știu de ce, e dragostea aia pe care nu o poți explica. Știți cum e să vi se pună așa pata pe ceva și să iubiți necondiționat, fără întrebări și răspunsuri, fără speranțe sau iluzii, doar așa, să iubiți. Ei bine, cam asta se întâmplă cu mine când vorbesc despre ruși. Literatura lor, armele lor, picturile lor, geniile lor, toate astea îmi plac la nebunie, de parcă m-aș droga.

Dar să ajungem la Matrioșka. Știam, firește, că este inventată în Rusia această păpușă, așa cum știe aproape oricine. La un moment dat m-am gândit că ar putea fi o armă bună, pentru ce nu vă spun, încă păstrez ideea asta. Doar că neducînd ideea mai departe nici nu m-am interesat în amănunt unde, de ce și când. Dar când desitun îți dă semne, iată că ți le dă prin revista Destine, ca să nu ziceți că nu există. Așa că la categoria “Din cultura rusă” dau exact peste “arma” pe care încerc s-o creez de vreun an și ceva. Și ce aflu? Desigur, asta știți și voi. Matrioșka este o păpușă din lemn de mesteacăn sau tei, viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, aproape identice. Prima oară a apărut în 1890 în localitatea Abramțevo, dar centrul de confecționare a devenit Serghiev-Posad.

Povestea a început de la ouăle de Paști viu colorate care se realizau în vechime din lemn pictat. Și japonezii au o astfel de jucărie – ceea ce e logic – doar că aceasta reprezintă un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe. Darumu sau budistul Fukuruma, păpușă alcătuită din cinci figurine.

Povestea păpușii rusești pornește de la pictorul rus Serghei Maliutin, care ținea într-o mână un ou pictat și în alta figurina japoneză, de aici pornind ideea. După indicațiile pictorului, strungarul Zvezdocikin a realizat păpușile și așa s-a născut Matrioșka, o fetiță îmbrăcată în sarafan rusesc, cu șalul ei și un cocoș negru în brațe. Ce-a de-a opta figurină, și cea mai mică, înfățișează un bebeluș în fașă. Astfel păpușile devenind un simbol al fertilității.

Dacă nu știați – că eu nu știam – există și muzee matrioșcice, primul dintre ele, care deține aproximativ paisprezece mii de exemplare, a fost deschis în Moscova în 2001. De la regiune la regiune păpușa este altfel reprezentată, în unele fiind și flăcăi buni de luptă. Așa că păpușa asta are o adevărată istorie în spate. Ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil e că tot ceea ce dețin rușii, chiar dacă pare nesemnificativ, e încărcat de simboluri pe care nu le-au uitat. Din păcate noi le-am uitat demult pe ale noastre. Abia ne mai amintim cine suntem fără să ne englezim sau franțuzim, așa, că pare interesant. Uite de aia îi admir eu pe ruși. Ei nu uită și nu își vorbesc limba cu englezisme și alte amestecături.

Mi-a luat o grămadă de timp, de parcă mă pregăteam pentru un război în Irak… nu, acolo m-aș fi dus repede fără să stau atât. Președintele secției mele de la USR mi-a tot spus să fac cv-ul ăla, dar niciodată n-am găsit timpul necesar. Bine, zilele astea am avut și o grămadă de acte de făcut, de dat un examen practic pentru a-mi veni diploma aia de PR, să scriu că vreau să predau cât mai repede manuscrisul și mi-am ales și eu ditamai subiectul de greu.

Dar așa mă apucă pe mine. Și între acte, scris, examen, învățat rusă și citit vreo trei cărți, iată că mi-a venit inspirația și l-am făcut. Îi mulțumesc lui Victor Gh. Stan pentru răbdare. Adevărul e că dacă nu s-ar fi ținut de capul meu acum nu mai eram aici, fix pe siteul USR secția pentru Tineret și Copii. Gata, acum sunt în regulă.