Absolut nimic.
Ori că îmi pierdeam vremea studiind pereții de la un colț la altul, ori că am stat cu ochii în minunata conferință, concluzia e tot aia de am spus-o aici, dar o reiau pentru că sunt fată bună. Dragnea și Tudorel nu o pot da jos nici după dovezile dovezilor, atunci gâturile lor să fie tăiate de DNA. Dacă nu aveți cu ce lăsați-i pe alții, părerea mea.
Nicio întrebare despre cetățeanul din Republica Moldova Serghei și cum o mai fi el că mereu uit. Nimic. Nimic. Nimeni curios să întrebe cine e omul. E real, e fals, l-a văzut, a vorbit cu el? Nimic, frate. De zici că fabricatul nici nu a făcut parte din contextul înregistrărilor.
La fel cum a fost cu pixelul albastru s-a trezit și asta să spună că sunt scoase din context. că a făcut și a dres criminalistica… bine, puteam să jur că așa va fi. Apoi, pur întâmplător, citesc la Ana Manole textul următor: “Ne-am dus ca găinile la tăiere dar consolați că vom ieși repede și vom ajunge la o terasă unde ne vom îneca în bere, la o masă la Cina.
A fost cel mai lung examen din viața noastră! 10 ore.Scris. Pentru că …ne-a dat primele 3 subiecte …la care n-a scris unul!
Nu ne-a lăsat să ieșim din sală.
Ne-a dat alte 3 subiecte…și parcă unul dintre noi(30 fiind în sala) a mai mișcat ceva dar insuficient ca să considere că-i făcut. Și tot nu ne-a lăsat să ieșim din casă.
Iar ne-a dat iar 3 subiecte.
Și iar, și iar…
După runda a 5, a apărut primul subiect scris de unul care-l nimerise. Așa că am luat de la el și noi restul.
A strâns lucrările, ne-a lăsat să fumăm cu el pe hol și ne-a băgat iarăși în sală. După alte 4-5 runde a apărut și al doilea subiect știut pe care l-am ”propagat” iarăși unul de la altul.
La 9 seara, ne-a dat ultimele subiecte. 4 la număr. Exact alea pe care le descoperise că unii dintre noi le știam.
Morala e că ne-a trecut pe toți și a râs de noi:
– Băi, proștilor, e lecția vieții voastre! Nu puteați să scrieți fiecare de la început pe foi subiectele pe care le știați indiferent ce subiecte v-am dat eu?!
Băăă, să țineți minte, indiferent de situația în care sunteți, să nu fiți tâmpiți să ziceți că nu știți, ci spuneți fix ce știți, indiferent de ce vă întreabă altul! Și când terminați de spus lecția învățată pe dinafară- că p-aia n-aveți cum s-o greșți-, băăăăă, o luați de la început! De câte ori?! De câte ori e nevoie! Ori până se satură ăla de vă întreabă, ori până începe să vă creadă!” și îmi dau seama că fix același principiu l-a aplicat și domnia sa, pentru că este o domnia sa.
Am știut că vor fi două ore cu nimic, despre nimic. Dacă nu ar fi fost Tolontan și Berta de la RTV… bine, putem spune că doar ei au fost și unul care a mai avut vreo două întrebări răsărite de pe la Realitatea. În rest? praf. Eu nu știu ce dezvăluiri au ascultat ăilalți. Cred că citeau ceva de Cărtărescu în același timp de nu s-au putut concentra. Firește, “Levantul” sau ceva de genul.
Oricum, la una dintre întrebările repetitive măria sa a spus ceva care m-a enervat și nu știu câți au sesizat. Citez din memorie: “Văd că ați învățat ceva de la procurori, puneți aceeași întrebare de mai multe ori poate, poate cedează omul și spune ceva”. Aha, și asta cum se cheamă? Picătura chinezească, nu?
Da, recunosc, puteam să-mi pierd două ore din viață neaflînd nimic dar în alt context. Poți afla și nimicuri interesante, doar că de la asta nu poți scoate nici măcar o licărire de adevăr. Pff, ca să vezi și să nu crezi. Oricum, de câteva ori și-a dat cu stângu’ în dreptu’, pe principiul că nu are voie să vorbească despre cei din dosare, dar culmea, chiar dacă legea nu-i permite pe Ciutacu l-a arătat frumos cu deștu’ de muiere deșteaptă, voleibalistă cu dreptul la zi.
Și iar v-o spun, nu, nu e vina ei. E vina clasei politice care a creat-o și care acum o ține acolo.
O, dar să nu uităm. Cum era să uit taman asta? Procurorii DNA au dreptul prin lege să abuzeze cetățenii. Cetățenii nu au dreptul să abuzeze procurorii. Firește că da, firește că da. Și ăia de o tot pupă în dos, cu dovezi cu tot, cum au făcut ei odinioară și cu pixelul albastru îi iau pe toți de proști pentru că ei sunt deontologi. Să vă fie de bine. Dar și când s-o întoarce roata… dar și când s-o întoarce roata. Și ținând cont că îmi e prea rău să pot dormi, măcar să îi transmit Dragobete fericit Luluței pentru că lingăi are, deci se poate.
Comentarii recente