Nu-mi plac Revelioanele. Nu-mi plac. Și nu sunt o ciudată, dar în ultimii ani dacă n-am fost chinuită prin cârciumi de unde doar am privit – bine, a fost unul drăguț la Curtea de Argeș cu Taraful Cătălin Iancu – atunci am stat acasă alergând pisica pe care nu o mai am. Sau ea pe mine. Cumva așa. Nu-mi plac și din alt motiv. Până vin ele, eu deja sunt plictisită de petrecut. Și vorba fratelui meu/ nașului, cum vrea el, Gabi Matei: “dar câte Revelioane să mai facem?” :))

Bine, sinceră să fiu, urăsc perioada asta cu totul dintr-un motiv foarte simplu. Nu te poți niciunde să îți iei o pâine că e full. Nu te poți duce la Mall să-ți cumperi o carte că e full. Nu poți ieși cu mașina în oraș din același motiv. Și te întrebi de la Crăciun până după Anul Nou dacă lumea asta mai e cumva întreagă la cap. Zici că asta e singura perioadă a anului în care oamenii văd mâncare – pe care apoi știm prea bine că o aruncă cu tonele.  Și de aici încep plângerile divelor și divilor că s-au îngrășat. Că n-au mai avut limite. Nu mai spunem că unii ajung la spital că doar au văzut porc tăiat pentru prima oară în viața lor și n-au vrut să le mai dea și rudelor.

Și uite așa începi să te refugiezi și să fugi de sărbători ca Dracu’ de tămâie – cu toate că am auzit eu că nu fuge de tămâie, dar mna, nu cred că-l știu personal și nici el pe mine.

Ce mi-a plăcut anul ăsta, în sfârșit? Cumva, fără să-mi propun, chiar dacă am luat cârciumile orașului la rând, mă rog, m-am mai și extins că nu mi-a ajuns doar un oraș, a fost faptul că fix în zilele în care a contat chiar am fost lângă prieteni. Mai mult coincidență că nu a fost stabilit cu un an înainte ci așa niște invitații de moment. Și iată că momentele astea au ieșit cum mi-aș fi dorit să iasă. Liniște, cântat – între noi – nu prea multă mâncare, pisici și oameni normali la cap. Pot spune că anul ăsta chiar am trăit Crăciunul. Așa da – și scutiți-mă cu sintagma “Crăciunul se face în familie”, se face acolo unde te simți bine. Mi s-a luat de prosteala asta. Mai ales că treaba asta a venit dintr-o altă poveste pe care n-am chef să o exprim acum.

Mi s-ar părea puțin mai logic să treci anul nou lângă familie, dar asta ar însemna să mă mor de plictiseală și părinții mei chiar nu vor să mă vadă la nebuni. Ai voștri nu știu, treaba lor și a voastră.

O noapte, o noapte în care trecem dintr-un an în altul. Nu e mare lucru. O noapte în care, zic eu, ar fi perfect să fim lângă oameni care chiar ne plac. O noapte ca oricare alta, pentru că majoritatea a doua sau a treia zi se duc la muncă. Hei, e doar o noapte din care avem tendința de-a face o nebunie. Eu una nu mai suport să mă gândesc că de fiecare dată cu trecerea anului îmbătrânesc și eu, și tu, și oamenii pe care-i plac. Devenim toți, din an în an, mai responsabili, mai împovărați – bine, scuze, sunt unii care nici la cincizeci n-au terminat studenția, ăia nu se pun – mai bolnavi și mai stresați. Personal nici nu vreau să mă gândesc câte am de făcut de la anul. Cum spuneam, din ce în ce mai multe. Cam asta e cu anul nou.

Să aveți parte de bucurii! Fără stres și cu multe distracții! Păcăliți așa anul 2018 pentru a trece mai ușor peste. Eu nu-mi doresc mare lucru de la el, doar să fie blând, măcar cât a fost și 2017. Restul vom trăi și vom vedea.

Să ne auzim cu bine peste un an!

Că tot sunteți în luna plângerilor politice, de am impresia că PSD și ALDE au intrat la guvernare fără niciun vot, atunci să vă spun și ce o să vi se întâmple luna asta:

Berbec – Toată luna decembrie veți fi indiferenți. Ba la ce se întâmplă în politică, ba la cei de lângă voi. Tocmai de aia, atât Moș Crăciun (care oricum nu există, dar voi nu vreți să acceptați), cât și Anul Nou, vă vor ocoli cu brio.

Taur – Căpoși, enervanți și enervați. Ați reușit să ucideți spiritul Crăciunului, pentru că voi, de fapt, țineți cu ISIS. 

Gemeni – Dualitatea voastră e proverbială. Atâta timp cât nu vă decideți, eu de unde dracului să știu? 

Rac – Oameni de bună credință, dar mult prea prăpăstioși. Uite de aia Moș Crăciun nu vă aduce nici Premierul pe care-l vreți, dar nici bomboanele pe care, poate, le-ați merita.

Fecioară – Nici Crăciunul, nici scena politică nu vă mulțumește, dar nu e de mirare, oricum sunteți greu de mulțumit, de aia nici nu se chinuie nimeni.

Balanță – Fragile doar la mișto pentru a îi face pe ceilalți să dea tot din ei, luna asta veți înțelege că fragilitatea nu e pentru oricine. Moșul vă aduce doar ce nu ați cerut. Mai face și el mișto de voi.

Scorpion – Unii merită, alții nu. Așa că Moșul a decis să nu vă mai aducă nici, nici.

Săgetător – Tu măcar știi ce vrei, doar că nu îi pasă nimănui.

Capricorn – Prea plictisotori pentru a fi băgați în seamă. Nu vi se împlinește niciun vis, nici luna asta, nici cu vreo altă ocazie.

Vărsător – Nu mai asculta manele când vomiți, că oricum alt Prim Ministru nu vei avea.

Pești – Voi rămâneți norocoși. Acum decideți divorțul, iar la anul veți scăpa. Felicitări! 

Și acum, la drept vorbind, Dragnea a cam dat Șah Mat. Na, mai opune-te la asta neamțule!

Asta îmi tot doresc de vreo cinci ani, să se ducă fiecare. An după an. Parcă îmi doresc degeaba că vine altul și mai rău sau, cel mai bine, cam asemănător cu cel care a trecut. Acum chiar sper că 2016 va fi mai bun, măcar mai stabil, mai întreg la cap, cu oameni care gândesc, cu minciuni mai puține, cu bețivi mai puțini, cu… nu știu, până la urmă noi toți facem regulile, dar nu suntem împreună. Suntem un popor de oameni care se urăsc între ei, poate tot de aceea nu ne dă nici Universul, nu are cui.

Dar până una alta eu mă bucur că s-a dus. Mă bucur că după mulți ani am făcut un revelion în care m-am simțit în largul meu și s-a reunit Formația vocal instrumentală “Trei coceni și restul paie” :)) Desigur, o glumă de-a noastră, dar o adorăm.

Sper, doar sper, altceva ce pot să fac? Și cred că de data asta speranța va fi și justificată. Măcar am intrat bine în noul an, exact așa cum am vrut să fie.

Recunosc că aș fi vrut să stau să aștept. Veștile rele vin mereu când nu trebuie, când crezi că vei avea o noapte frumoasă, că doar e trecerea dintre ani. Dar până la urmă decizia – nu doar decizia, dar și promisiunea – m-au făcut să aleg. O să merg, nu știu cât o să petrec, nu știu cât pot aștepta, dar așa a fost să fie. Nu prea am eu răbdare de felul meu, dar asta este. Însă vă doresc vouă ce e mai bun: sănătate, libertate mintală și sufletească și curajul de-a face ceea ce vă doriți – atâta timp cât vă doriți lucruri bune. Un an mai bun pentru toată lumea. Măcar speranța lui să-l avem. La mulți ani!