Recunosc că aș fi vrut să stau să aștept. Veștile rele vin mereu când nu trebuie, când crezi că vei avea o noapte frumoasă, că doar e trecerea dintre ani. Dar până la urmă decizia – nu doar decizia, dar și promisiunea – m-au făcut să aleg. O să merg, nu știu cât o să petrec, nu știu cât pot aștepta, dar așa a fost să fie. Nu prea am eu răbdare de felul meu, dar asta este. Însă vă doresc vouă ce e mai bun: sănătate, libertate mintală și sufletească și curajul de-a face ceea ce vă doriți – atâta timp cât vă doriți lucruri bune. Un an mai bun pentru toată lumea. Măcar speranța lui să-l avem. La mulți ani!