Recunosc cu mâna pe inimă că e o meserie care-mi place tare mult și dacă ar mai fi ca în anii nouăzeci, chiar aș practica-o cu cea mai mare plăcere. Zilele astea mi-am tot auzit că lucrez pentru un anume site. Știu că e greu să mă disociați de presă, asta pentru că vă pot înjura și pe blog fără să-mi facă nimeni politica editorială. Și mă credeți ori ba, dacă m-aș chinui puțin mai mult, aș bate multe site-uri la număr de accesări. Dar încă n-am timp să mă chinui când am atâtea alte lucruri de făcut.

Na, m-am simțit flatată să aflu că o întreagă instituție m-a crezut capabilă să scriu tare urât despre ce se întâmplă acolo. Și aș fi scris, pentru că am tot dreptul. Până una alta tata a construit ceea ce voi distrugeți. E exact cum marii conducători construiau catedrale pe unde treceau. Nu are de ce să-mi fie rușine, chiar a construit. Cam ce proiecte care nu se bazează pe munca lui ați făcut, mă, voi? Știți că sunt primari în Argeșul ăsta care spun cu tot sufletul că dacă nu era el nu vedeau niciun metru de canalizare? Altora le e teamă, dar șoptesc lucrul ăsta. Așa cum le-a fost teamă la toți să mă ajute pentru că tata, pentru că eu nu mai aveam dreptul la viață, pentru că spun ce gândesc și merit să mor de foame. Ei, iată că mă descurc și fără ajutorul vostru. Dar spre deosebire de voi toți care ați fost ajutați de tata cum n-am fost eu, chiar le sunt recunoscătoare pe viață celor care mi-au întins o mână atunci când trebuia.

Diferența dintre mine și voi e că eu nu stau cu mâna întinsă la partid, chiar dacă, culmea, încă mai facem parte din aceeași formațiune politică. Încă. Formațiune care nu îți dă posibilitatea să te remarci dacă ți-ai dori. Dar e bine că sunteți voi obedienți și vă împroșcați toate frustrările spre mine. Și apropo, că tot suntem aici, solicit public contractul meu cu APĂ-CANAL pentru casa aia de ziceți voi că o am în Tudor și se învârte după soare. Eu am tot căutat-o, dar să o ia dracu’ dacă o găsesc.

De împroșcat ați putut mereu, e ușor, e simplu, plus că vă mai eliberați și voi de frustrări. E cam nasol să trăiești în umbra unuia care chiar a avut creier, nu? Aia e. Nu toți au parte.

Dar o să vă mai dezamăgesc încă o dată. Nu lucrez pentru noul ziar, cum nu lucrez nici pentru altul. De ce? Am să explic și asta. Pentru că eu scriu ceea ce e de scris. Eu vreau dovezi, nu vorbe – și aici mă refer la orice instituție de presă – în plus, eu vreau să scriu despre toată lumea. Ceea ce nu a înțeles azi politicul este faptul că dacă faci contract cu un ziar îl faci pentru PUBLICITATE, fix așa scrie în contract, fix pentru asta este, nu pentru a închide ochii când faceți tâmpenii. Nu, contractele sunt doar pentru PUBLICITATE, ziariștii care închid ochii doar pentru că au contracte, din punctul meu de vedere, pot fi considerați, vorba lui Werner:”PENALI”.

V-ați învățat să cumpărați presa, lucru pe care, să-mi fie iertat, eu nu-l pot accepta. Dacă vreau să scriu de stânga pentru că am dovezi, despre asta scriu, dacă vreau să scriu de dreapta, centru și epicentru – acum nu trebuie să și pricepeți gluma – asta scriu. Indiferent dacă am sau nu contract. Prin contractul ăla vin la evenimentele voastre jalnice și scriu despre ele, eventual vă promovez ca instituție care se ocupă cu împroșcare de rahat – e doar un exemplu – dar, în rest, scuze, nu sunteți scutiți de ochii presei.

Da, am ieșit din presă pentru că din punctul meu de vedere și ziariștii s-au învățat că dacă bagă un pic bățul prin gard primesc contracte, ceea ce nu e corect. Sunt oameni politici sau nu, care chiar nu merită asta. Și apoi, da, tu ziaristule, jur că nu e nimeni obligat să facă contract cu tine și ăsta nu e motiv de supărare. E ca și cum m-aș duce eu peste om în casă să-i dau internet, altfel îl ameninț că rămâne fără. Fiecare ia servicii de la cine dorește. Unii nici nu au bugete pentru toată lumea și atunci aleg în funcție de anumite lucruri – desigur, scotem din această ecuație CJ-ul că la ei e prea pe față. Dar să te duci la un primar de țară și să-i ceri și pe mă-sa și pe tac-su, e prea mult. Unii pot, alții nu. Unii greșesc că nu știu, chiar nu știu, dar noi nu mai avem niciun pic de bun simț. Bani, bani, bani.

Aici vina e împărțită. Voi, politcienii, directori de instituții publice etc, i-ați învățat că merge, iar ei, normal, au făcut în consecință. Ceea ce v-o meritați. Nu e corect, dar v-o meritați. Dacă ați fi voi, în primul rând corecți, nu v-ați supăra ori de câte ori scrie X sau Y despre voi. Din contră, dacă ați deține și ceva ouă, ați cere un drept la replică și v-ați explica, bine, dacă aveți ce.

Lumea asta a devenit foarte urâtă. Prea multă mâncătorie. Sunteți invidioși și pe ăia care n-au, doar pentru că dețin creier. Și nu, eu nu mă voi opri din scris atunci când voi vedea o nedreptate, așa cum nici nu mă veți putea face să tac – asta dacă nu comandați o crimă. Nu vă sunt datoare cu nimic, din contră, pot veni cu argumente, nume, prenume și ajutoarele care v-au fost oferite. Dacă e să o luăm corect unii dintre voi ăștia care mâncați rahat pe la colțuri sunteți datori vânduți, dar pe cine nu lași să moară…

Și stați calmi, dacă am ceva de scris despre voi semnez cu nume și prenume. N-am vreo jenă.

Despre Super TV și cât de Super e o să aflați zi de zi online până în ianuarie când va începe să emită.

Asta a fost una din acele zile pe teren care m-a trezit din morți. Rezultatele muncii noastre de astăzi, momentan, le puteți vedea la Marius Dumitrescu – care a alergat azi cu camera de la 08:00 până la 14:00, fără să respire – sau la mine. Evident, nu-l pot uita nici pe Dan Badea pe care l-am frecat la melodie cu toate prostiile. Jur că în locul lui îmi dădeam bătaie, dar el a rezistat. Rezistent de-a dreptul a fost și Marius. Să te cari toată ziua cu o cameră care cântărește cât mine îmbrăcată, pe ger – că a fost al dracului de frig – nu e ușor. Dar una peste alta ne-am distrat, chiar dacă eu eram chiaună și el a fost nevoit să facă cât doi. Asta e, nu mai petrec în cursul săptămânii… mă rog.

Mai mult despre Super TV puteți afla și de pe Argeș Plus. Surprizele nu vi le spun eu, dar totuși, țineți-vă bine! E altceva și va fi altceva. Fără directive politice. Așa că… înțelege cine poate.

Oricum, le mulțumesc și celor care au acceptat să stea de vorbă cu noi astăzi și le mulțumesc și celor care n-au acceptat, doar că, într-o zi, s-ar putea să nu mai accept nici eu. Deh, așa e viața, se mai întoarce roata și nimeni nu e definitiv.

Dar cel puțin sunt mulțumită că oamenii ăia – indiferent de culoarea lor politică – pe care-i știam eu oameni nu m-au dezamăgit.

Și mâine e o nouă zi. Și mâine o să fie distracție. Ieee. Atenție, se filmează!

Pe principiul: “Dacă tăceai filozof rămâneai”

Majoritatea celor din Pitești, cel puțin, dar și a celor din Mioveni, știu că în urma articolului de pe Financiarpress.ro, edilul Municipiului, cu toate că nici nu a fost menționat, s-a simțit dator să dea replica pe facebook. Adică dacă tot e s-o facem lată să fie și în public. Nu mai e la modă spălatul rufelor în familie. Nu ar fi niciun bai în povestea asta dar totuși e. O să explic clar. Sigur, a fost ceva la care nu ne-am gândit nici noi. Abia când am primit ceva telefoane de la prieteni din Mioveni care ne-au spus: “Vă rog eu să-i spuneți primarului vostru că eu îmi fac cumpărăturile din Bradu, nu din Pitești”, ne-am dat seama că și piteștenii tot de acolo și le fac. Dar na, obișnuiți cu faptul că totul e în Pitești am omis detalii. Acum, serios, dacă își vedea de administrație, fără să stea pe facebook, nu i se mai întâmpla. Până la urmă nu de la noi a pornit. Eu zic să o privim logic, nu emoțional.

Cealaltă parte e că cineva din presă – și am aflat și cine – cu un cont fals a început să ne amenințe cu DNA-ul. Ok, cu toate că mi se pare o tâmpenie să ne luăm între noi, o să răspund. În primul rând, oricât ai primi, de la oricine din politică, nu se merită. Ei se întorc mereu împotriva presei, sigur, poate nu împotriva ta, dar nu zi niciodată, niciodată. Punctul doi pe ordinea de zi: ai curaj să mergem și să cercetăm – sau să te duci – dacă am luat sau nu bani de la Mioveni? Nu de alta, dar articolul a fost spontan – nu ca protestele – și obiectiv. Nici nouă nu ne convine că Mioveniul face mai mult decât Piteștiul, dar nici nu putem spune că nu e așa. Și trei, da, să vină DNA-ul, chiar cu drag îl aștept. Nu de alta, dar să vedem dacă am cerut noi de la primăria Pitești, vreodată în viața asta, ceva. Ba mai mult, dacă am cerut informații, în favoarea edilului, timpul acestuia nu i-a permis să ne răspundă. Culmea, un primar mult mai ocupat fiind cel de la Mioveni, are timp să răspundă. Dar, na, unii când ajung acolo se cred intangibili. Deci eu aștept DNA-ul să putem vorbi de la om la ce or fi ei.

Bradu în topul celor mari

Trebuie să recunosc că îmi place tot mai mult ce se întâmplă în Bradu. Dincolo de orice s-ar fi întâmplat înainte, iată că Dănuț Stroe, chiar dacă, cumva, marginalizat de PSD-iști, poate și se zbate. N-am cum să nu apreciez lucrul ăsta și cum să nu remarc că omul vrea. Nu știu cât va putea, dar ținând cont că e cea mai bogată comună din Argeș, cine știe. Cu toate că aici nu e vorba doar de bogăție, mai e vorba și de sprijin moral, măcar, din partea celor care s-au bătut cu pumnii în piept că îl susțin. Din punctul meu de vedere, subiectiv, desigur, Dănuț Stroe e al doilea primar după Ion Georgescu.

Corbi la aniversare. Un alt primar care merită lăudat

Hai că nu avem doar rebuturi la capitolul primari, Virgil Baciu fiind unul dintre cei mai buni, de asemenea. A renunțat la multe pentru a ajunge primar. Lucruri la care eu, drept să spun, nu aș fi renunțat în veci. Mai mult de atât, Virgil Baciu este om. Știe să răspundă la telefon, se ține de cuvânt întotdeauna și întinde o mână dacă e nevoie, ceea ce nu pot spune despre majoritatea. Unde mai pui că păstorește și una dintre cele mai frumoase comune din Argeș.

Nu e o revistă a presei, e doar o altă chestie subiectivă

Categoric că nu avem doar lucruri rele în județ, cum nu or fi ele nici în țară. Dar bunul simț ar trebui să primeze. Iar unii, – și aici mă refer cam la 80% – dintre cei ajunși în funcții, își iau și avânt ținându-și nasul pe sus. Pentru că au uitat când mâncau mămăligă cu lapte, dar și faptul că foarte mulți dintre ei s-au trezit, la bătrânețe, cu inteligența la maxim și au făcut facultăți pariculare care le conferă titluri pompoase. Eu zic să nu uităm că unii dintre noi au învățat fără bani, trecând prin emoții și chinuri, iar voi vă credeți cei mai cei de pe pământ că ați reușit la 50 de ani să vă luați o licență.

Cine m-a cunoscut în viața asta știe că eu recunosc. Nu, nu vă laud, dar mi-ați dat o lecție de viață. Mi-ați întins o mână și mi-ați oferit o șansă, lucru pe care nu o să-l uit niciodată indiferent cum vor decurge lucrurile. Nu am crezut, sincer, cu toate că mereu mi-a spus colega mea că sunteți senzaționali, am avut multe rezerve. Dar după ce v-a cunoscut (nu, momentan nu spun ce și cum, toate la timpul lor), am înțeles lucrurile din altă perspectivă și exact așa aș fi procedat și eu atunci.

Știu că am ce învăța de la voi. Am văzut profesinalismul, devotamentul, echipa, lucruri care mi-au lipsit când am părăsit presa. Oamenilor le e greu să creadă că într-o redacție dacă nu e echipă, nu e nimic. Desigur, cine e doar pentru el, pleacă de bună voie. Nu vă laud, nu vreau 🙂 dar sunteți oamenii ăia pe care i-am vrut mereu lângă mine, ca firi, temperament, profesionalism și toate. Suntem diferiți, dar știm asta și ne acceptăm. Asta e cea mai mare dovadă de unitate. Mai mult de atât nu poți cere nimănui.

Și oricum sunteți savuroși 🙂

Nu știu cum ați reușit, dar mi-ați oferit un optimism pe care nu l-am mai gustat de ceva ani. Și cel mai mult mă bucur că am de la cine învăța. Să vă ia gaia dacă nu mă ajutați că mă pun în fața redacției și o să țip mai rău ca responsabilul șef :))

Glumesc, știu că o veți face.

Și gata, serios, eu nu sunt siropoasă, dar de voi m-am îndrăgostit. Însă!!! Atenție mare, să nu aveți aveți pretenția să vă spune “soarele meu”, “fluturaș” sau mai știu eu cum. Eee…Mulțumesc pentru zilele astea pline de speranță și bucurie.

După ceva luni dezamăgitoare pentru că nu am putut fi eu și oricât aș fi încercat să fac bine tot n-a fost suficient, voi mi-ați dat raza. Nu, nu acea rază despre care vorbeam aseară, cealaltă… nici aia de la capătul tunelui… Da, gata, pa, aberez. Somniferele sunt de vină. Somn ușor! Sunt happy!

Am o scuză, nu știu dacă e sau nu e bună, dar e scuza mea, sunt blondă natural, dar problema voastră care e?

Copiii mor!

Da, copiii mor, asta este evident chiar și pentru mine. I se cere, discret, să nu deranjeze, demisia ministrului sănătății. Dacă era un ministru netehnocrat, indiferent din ce partid, acum era făcut harcea-parcea. Ba nu, era deja ars pe rug. Dar acesta, tehnocrat fiind, abia dacă-l împingem cât de cât să nu-l deranjăm.

Nu știu, îmi scapă mie ideea. Dar ce dracu’ a făcut Guvernul ăsta tehnocrat pentru a vedea ce se întâmplă cu adevărat cu acei copii? Părerea mea, dar doar a mea, este că e vorba de ecoli, care, probabil și-a dezvoltat tulpina și e mai rezistent. Dar problema e că nici un virus nu se tratează cu antibiotice, normal că așa îi omorâți. Bine, asta dacă cineva s-ar și prinde.

Iohannis m-a făcut să lăcrimez!

Nu l-am votat nici pe el, nici pe Ponta, dar totuși i-am votat pe amândoi. Mna, așa sunt blondele, indecise. A fost o vreme, cândva la începutul lumii, când aproape că l-am plăcut pe neamț. Mi-a trecut repede. De obicei nu simt atașament față de oameni, așa că nu mi-a fost greu să trec de la dragoste la indiferență. Dar jocul lui de ieri mi s-a părut penibil. Da, știu, a vrut să fie persuasiv. Hai, lăsați!

Tehnocrații s-au ridicat pe cadavre!

Da, Guvernul ăsta s-a ridicat pe cadavrele celor de la Colectiv și, din câte văd eu, dar asta văd doar eu, nu trebuie să vedeți și voi, nu este capabil să gestioneze nici acum situația. Copii morți, pensionari fără pensii, economie zero, personal îl regret pe Ponta așa cum aș regreta lipsa apei în deșert. Așa ceva nu se poate – ba da, se poate, spun prostii. Iată că se poate!

ANAF-ul nu e Dumnezeu pe pământ!

Dar angajaților de acolo așa li se pare. Dacă tot urlați ca nebunii mai și informați-vă. Antena trei nu are nici un ordin de evacuare judecătoresc. Așa că ceea ce fac ăștia e un abuz. Așa cum fac abuzuri când vă trimit la două săptămâni notificări acasă și multe altele. Hai să fim serioși, dacă aveți măcar un neuron știți și voi asta. Sunt convinsă că toți cei care primesc scrisori de la ANAF mor de fericire și abia așteaptă să le citească. Câți dintre voi nu scoateți ultimul ban din buzunare pentru a îndestula buzunarul statului? Nu, nu, nu trebuie să-mi spuneți. Nu e treaba mea.

Dacă ai trecut măcar o zi prin presă ai avea creier să nu-i urăști pe cei care trec prin greutăți.

Dacă nici cei din presă nu înțeleg, nu știu cine ar mai trebui să înțeleagă.

Nu am să explic din nou că prostia nu doare și nu are limite. Nu am să explic din nou că nici un trust de presă, oricum s-ar numi el, nu ar trebui tratat ca un taliban cu bomba legată de piept. Nici măcar nu mă interesează în mod deosebit Antena unu, doi sau trei sau patru sau câte or fi. Nu asta e ideea. Ideea e simplă, simplă.

În primul rând, da, este o sentință dată de doi ani. Nu poți evacua nici măcar un om dintr-o casă de carton fără un preaviz. Prima greșeală ANAF. Apoi, ca o deviere, ANAF are impresia că e Dumnezeu pe pământ, ar trebui să fie supărați cei de la DNA. Antenele sunt dispuse să plătească chirie, ceea ce ar însemna bani pentru stat, dar nu, pentru că de fapt cei de la ANAF sau de mai sus știu deja cum să scoată profit din sediile alea. Apoi mai e vorba de alea cinci zile. Hai să fim serioși! Și când vinzi un apartament ceri o lună să îți poți lua catrafusele. Asta înseamnă alți bani pierduți. Le-ar trebui pe puțin șase luni să se mute într-un sediu nou și multe miliarde pierdute. Și pentru antene, dar și pentru stat.

Prostia, răutatea și invidia vă fac să jubilați. Nu-i problemă, cineva are grijă mereu ca lucrurile să se schimbe. Vă bucurați acum că sunt antenele evacuate cum v-ați bucurat și că se închide OTV-ul. Foarte bine, fiți fericiți în micimea voastră, pentru că într-o zi veți realiza, poate, cât de nesemnificativi sunteți. Cum vă bucurați ca niște maimuțe fără creier când o industrie este pusă la pământ, când bugetul pierde bani și când legile sunt respectate doar atunci când se vrea.

Dacă era vorba de Realitatea, B1, RTV sau orice alt trust aș fi reacționat la fel, pentru că nu e vorba de o evacuare. Se putea face un plan amiabil pentru ca cei care își desfășoară activitatea acolo să se mute ușor, ușor. Nu, este vorba doar de circ ieftin. Asta vă hrănește. Și de data asta nu vă dă nici pâine. Dacă asta e țara în care vreți să trăiți și vă place circul atunci vă meritați soarta. Și mi se rupe în mod elegant că o să-mi săriți în cap cu argumente care nu-și au locul. E bine când vă spală ONG-urile creierii, spre deosebire de ONG-uri cu televiziunea încă aveți opțiunea telecomenzii. Așa cum eu am doi ani încheiați de când nu mă mai uit la nici un post de știri, la fel ați putea și voi. Sau, dacă ați fi mai deștepți decât mine, pentru a nu rămâne neinformați – eu recunosc că sunt neinformată – ați putea la fel de bine să vă uitați la toate și să vă alegeți informația care vă convine sau vă reprezintă.

Dar nu, trăim în țara în care dacă capra vecinului are de suferit noi sărim în sus de bucurie. Bravo! Bravo! Și mai ziceți de ruși, păi nici Putin, cu tot comunismul lui, nu e atât de handicapat. Dar noi suntem. Toți, în cor. A, da, știu, vor veni acele comentarii care vor spune că eu sunt. Da, bine, sunt handicapată, dar măcar mai am un neuron care funcționează, ai voștri sunt toți morți. Hai, pa, Români de nimic!