Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Mintea mea cu ale ei

Când ai nevoie cu disperare de o pauză… dar n-ai

October 28, 2017by Oana MujeaNo Comments

csf

Azi chiar mi-am propus cu toată forța mea să iau pauză când o fi să fie. Dar nu a fost. Așa cum cu o lună în urmă, în ziua asta mă visam în Bulgaria. Nici asta n-a fost să fie. Până la urmă tot ce a fost să fie a fost muncă. Muncă, muncă, muncă, muncă, că la un moment dat am realizat că am frecat la podele stâtnd în genunchi de am făcut “buba” și mi s-au umflat picioarele. De cărat nu mai vorbesc. Mereu spun că mai sunt două-trei chestii, dar îmi dau seama că sunt blondă – mă rog, chiar sunt.

Așteptam, într-un fel, acel telefon salvator care să zică “hai”. N-a venit. Pfff. Când nu-l aștept, al dracu’ el de telefon dacă nu sună ca în gară. Dar, na, nu e după cum îți imaginezi, e fix așa cum trebuie să fie… cred. Habar nu am. Oricum, una peste alta, prietena mea, eu am avut dreptate, din nou. Norocul tău că nu e cazul de ficați înecați în spirt alimentar 😀

Azi mai așteptam și un party. N-a venit nici ăla. E bine că acum nu mai aștept nimic. Doar îmi fac curaj să mă îmbrac, să ies din casă și să cumpăr țigări și, totuși, ceva spirt alimentar. Apoi ce să-ți mai dorești? Somn. Mna, bine că am adormit o jumătate de oră și acum mă mănâncă. Dar nu, nici de-a dracu’ nu mă mai mișc în altă parte și nu îmi mai fac alt program. Cred că e momentul ăla când am nevoie eu de mine.

Dacă tot nu e să fie, aia e, să nu fie. Și nu, munca nu te înnobilează, te rupe de șale. WTF!

Mintea mea cu ale ei

După o zi cumplit de lungă… sau cum să desfaci vinul cu burghiul

October 3, 2017by Oana MujeaNo Comments

maxresdefault

N-am fost inspirată să fac o poză, dar cam asta e ideea.

Ei bine, după o zi cumplit de lungă în care lucrurile au părut că se prăvălesc spre mine pe la ora nouăsprezece mă trezesc cu un telefon de la colegii mei: “Putem să venim acum?”. Ca să înțelegeți, nu că n-am fi fost fiecare pe metereze, dar fiecare în altă parte. La mine acasă trebuia făcută o treabă și doi dintre băieții au găsit timpul să o facă. Ok, le-am dat cheia, i-am îndrumat și mi-am văzut de treabă. Când ajung acasă îmi amintesc că de cinci zile aș bea un vin fiert.

Vinul era, dar din trei tirbușoane nu mai găsesc niciunul. Așa că îmi amintesc că unul dintre băieți se mai pricepe la alcoolice și îl rog să-mi desfacă și mie minunea de sticlă. Celălalt are minunata ideea de-a folosi burghiul, ceva asemănător cu imaginea de mai sus. Firește că s-a mai operat și cu șurubelnița că doar cu din astea lucrăm.

Până la urmă eu sunt fericită. Am vin fiert, sunt ruptă de oboseală și în trei minute, probabil, o să pic lată. Dar l-am desfăcut, nu? L-am desfăcut. Mai contează cum?

Mintea mea cu ale ei

De când m-am născut am cunoscut Țuikachu, dar abia acum mi-am dat seama că sunt pokemoni

July 31, 2016by Oana MujeaNo Comments

Nu e vina mea că s-a întâmplat așa. A fost să fie. La intervale de, încă de mică, mică, în viața mea – chiar dacă n-am avut tangențe sau dau da – au apărut astfel de personaje. Pe unele le-am observat, pe altele am încercat să le înțeleg, uneori chiar am vrut să văd cum e… Nu, nu e nici o șmecherie. Înțeleg viciile, am și eu, dar ăsta parcă e unul dintre acele vicii din care nu mai ai scăpare. Ți se deteriorează și creierul și trupul.

13882278_1200670169983886_380155118539794849_n

De când cu vânătoarea de pokemoni am înțeles și eu. Specia asta chiar există, iar cei care se folosesc de alcool pentru a elimina dureri, ajung să se elimine doar pe ei: din societate, din familie etc. Păcat. Dat Țuikachu există peste tot. Trist, dar e o realitate. Care-l prinde să nu se chinuie să-l reabiliteze, ăștia sunt cazuri pierdute. Viva, Țuikachu! Sau nu.

Handicap politic

Cand devii colonie nu mai ai dreptul la vicii

January 31, 2016by Oana Mujea160 Comments

fumat

 

Și românul nu e grec. Pentru că grecul, atunci când s-a dat legea, a dat cu ei de pământ. Se dăduse de câteva luni legea antifumat în Grecia când am ajuns eu acolo. Nervoasă că cei de la compania aeriană mi-au pierdut unul dintre bagaje, l-am întrebat pe grecul care a venit să ne preia de la aeroport unde se poate fuma. El mi-a râs în nas și mi-a spus “oriunde”, adic fix acolo în aeroport, unde dormeau și niște pisici grase pe care nimeni nu îndrăznea să le deranjeze.

Ce se vrea de la o colonie? Să se oprească viciile ușoare. ALOOOOO! ALCOOLUL FACE DE TREI ORI MAI RĂU, GAZELE DE EȘAPAMENT LA FEL. NU ȚIGARA MEA SAU ABURUL DE LA ȚIGARA ELECTRONICĂ. Dar, sunt de acord. Cu cât omul e mai beat, cu atât e mai ușor de manipulat, poate “Doamne, ajută!” face și o boală gravă de ficat sau un cancer să nu mai plătească, statul,  pensii și salarii. Că, până la urmă, la asta se reduce. Cu ce-i omorâm mai bine, cu alcool și fast-food. Din astea să le dăm. Viciile ușoare sunt, desigur, periculoase pentru 10% dintre cei care le au, dar alcoolul ajunge cam la 40%. Așa că na, cine moare mai repede? Dacă le mai și combini ai toate șansele s-o mierlești înainte de a primi o pensie. Și, de asemenea, împarți țara în două. Ăia care urlă că fumătorii ar trebui să dispară și fumătorii care țipă că nefumătorii ar trebui să stea acasă. Adică să creăm o isterie generală pe baza fumatului.

Să nu mai spun că românul oricum va găsi o cale de-a face ilegalitatea, dar nu știu ce se va întâmpla cu barurile mici. Sau poate și asta e ideea, să închidem tot ce e mic și să vindem la francezi și italieni că și așa e plină țara de ei. Mai spune cineva zilele trecute că, de fapt, se vrea ca orășenii să ajungă la țară să cultive pământul. Hai, pe bune? Pământul cui? Dacă nu știați 80% din Ardeal e cumpărat de italieni. Adică să mă duc să le sap tot altora pământul că am ajuns slugi și în țara noastră.

Acum partea total ciudată este că în Brussels există baruri pentru fumători și pentru nefumători, dar Guvernul nostru belgian parcă habar nu are de chestia asta. Ca să nu mai spun că aceasta este discriminare și dacă s-ar face petiția la Curtea Drepturilor Omului, nu de aici, de la Haga, legea antifumat li s-ar arunca în bot. Oho, numai eu am zeci de argumente la asta, începând de la omul care stă în stația de autobuz așteptând și înghițind gaze de eșapament așa cum mănâncă pâine cu mâna, până la faptul că am dreptul de-a mă intoxica cu ce vreau eu. E corpul meu, chiar nu aveți voi dreptul să-mi spuneți ce să bag în el.

Vor nefumătorii baruri? Ok, atunci să se distreze de unii singuri turnând tone de alcool în ei. Oricum rata alcoolismului în țara asta a depășit 50%, acum o să avem undeva la 80% bețivi. O specie pe care eu, personal, oricât de comunicativă și deschisă aș fi, nu o pot înțelege. Am încercat, zău că da, dar mereu am rămas bulversată și mi s-a blonzit și mai mult neuronul.

Ce contează, până la urmă mai e și lucrul celălalt, de ce îi interzici omului să facă ceva, de aceea o să-l facă și mai și că așa suntem noi făcuți, dacă cei de la Guvern nu știu. Da, sunt de acord, luați-ne totul, luați-ne plăcerile mici și băgați-ne într-o groapă comună, să vedeți atunci câți bani veți avea la buget = 0. Știți de ce? Pentru că eu plătesc taxe pentru tutun mai mult decât angajatorul meu pentru salariul meu. Dar nu vă duce mintea. Sau, cum am spus, planurile diabolice sunt altele. Cu respect, mereu am suferit de teoria conspirației. Așa că eu tot cred că vreți să ne luați și ultimul zâmbet. E ca aia că nu e mâncare pentru toată populația planetei. Pe bune? Hai sictir. Un singur restaurant, prost cotat, aruncă pe lună kilograme de mâncare, dacă după fiecare zi s-ar colecta ce a rămas în loc să se arunce, eu zic că ar fi mai mult decât destulă. Dar, mna, eu sunt doar un fir de praf în lumea voastră. Degeaba zic.

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics