Ieri, adică 31.03.2016, ora 18:00, autorii Crime Scene Press: George Arion (foto dreapta), Stelian Țurlea (marele absent căruia i-am simți lipsa) și eu, cu ocazia venirii în țară a autorului Belgian, Alain Berenboom, publicat la Crime Scene Press, am fost invitații Ambasadei la un dineu deosebit.

De data aceasta nu am citit, așa cum am făcut data trecută, doar am vorbit cu Ambasadorul și ceilalți invitați (din lumea literară), despre cărțile noastre. George Arion are deja două cărți publicate în limba franceză, promovate atât în Franța cât și în Belgia. Sylvain Audet a dat forma finală a cărții mele “Indicii Anatomice”, așa că am discutat mult despre acest lucru și despre editura care dorește publicarea cărții în Franța.

Acum nu cred că are sens să vă spun cât de tare m-au strâns cizmele.

Nu, nu am marcat un eveniment. De câte ori am fost la Ambasada Belgiei a fost mai mult de atât: întâlniri productive între noi (Crime Scene Press), traducători și oficialități. Au fost prezenți mulți oameni importanți care s-au arătat interesați de cărțile noastre, de literatura polițistă – pentru că, așa cum știți, sau nu, Crime Scene Press, este o editură de nișă, adică publică doar cărți polițiste -. Cei de peste hotare întotdeauna s-au arătat mai interesați de romanul polițist decât românii noștri. Ei știu ce înseamnă documentarea pentru a scrie o astfel de carte, referințele culturale (care trebuie adăugate atunci când o altă țară vrea să te publice, pentru că e logic că nu publici în țara ta cu referințe culturale) și multe altele.

Alain Berenboom a fost alături de noi la Ambasadă, după o zi lungă, cu multe lansări, discuții și autografe. Ceea ce mă bucură. Măcar atunci când aducem autori străini să se strângă lumea. Alain a avut succes la noi, așa cum George Arion a avut și are succes la ei.

Cel mai mult m-a bucurat că întreg colectivul Crime Scene Press a fost prezent, de la Alexandru Arion, directorul, Sandra, soția lui, Emil (foto stânga), dar și George Arion Jr. care e un traducător extraordinar.

La fel ca data trecută am rămas impresionată de frumusețea clădirii de pe Dacia nr. 58. Este superbă. Și pot spune că am mâncat cele mai bune sarmale și cei mai mici mici :). Restul… e treaba noastră 🙂 Unele discuții, pentru moment, rămân în Ambasadă.