Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva faptului că-și curăță unghiile, hai, nu am nimic nici împotriva faptului că și le lăcuiesc, dar deja am ajuns să mă bat cu ei și la tuns, vopsit, pensat și epilat.

Nu înțeleg. Îmi e greu. Până la urmă o să ajungem de mână cu bărbații să facem activitățile astea care ne sunt specifice nouă. Și cu toate astea, când e vorba să își dea cu pumnii în piept că ei sunt bărbați, o fac, cu toate că au uitat că numai cu o oră în urmă făceau niște măști pentru față sau mai știu eu ce. Sincer eu cam încep să-mi pierd identitatea. Acum înțeleg că trăim într-o lume a bărbaților, dar dacă eu nu mă duc peste ei să tai lemne, ei de ce vin peste mine să facă lucruri pe care tata sau tataie nici nu le concepeau.

Acum dacă am ajuns să concurăm cu ei la capitolul epilat, nouă ce ne mai rămâne? Până și la telenovele se uită mai mult decât noi, am prietene care se plâng de lucrul ăsta. Serios, sunt intimidată. În plus știu bărbați care dețin în propria baie lucruri pe care eu nu le am, de la tampoane demachiante până la ce vă mai poate trece vouă prin cap. A, da, unii aveau și tampoane, cică pentru orice eventualitate. Nu înțeleg, ce eventualitate? Prietene, dacă e să vină una la tine în acea perioadă știe și ea, nu o să-ți ceară ție.

M-am tâmpit eu sau ne-au luat și feminitatea?