Ar fi amuzantă țara asta dacă nu ar fi de-a dreptul tristă.

Eu îmi amintesc când a început Iohannis prosteala cu România Educată. Sigur că nu s-a întâmplat nimic cu acest program, doar s-a câcâit președintele nostru drag 2 ani întregi pentru a îl concepe. Asta după ce, în campania la prezidențiale, desigur, cea trecută, promitea lapte și mere în domeniul cultural. Laptele și mierea s-au dus a doua zi după ce a fost ales, că doar era Pas cu Pas, dar Iohannis nu a reușit să facă nici măcar un pas în față și doi înapoi, ca racul, dar pas după pas?

Ei, dar să lăsăm cultura, cui îi trebuie? România educată nu există că nu are cum, iar Iohannis face tot ce știe: stă în vacanțe. Când nu e în vacanță, cu admirația nebunului, cel mai probabil, stă în biroul de la Cotroceni și se uită la seriale proaste. Se vede asta din exprimare. Seriale fără prea multe cuvinte, doar cu foc, bătaie, omor. Așa bănuiesc eu. Cred că în sufletul lui ar vrea să fie un fel de Terminator, dar nici asta nu poate pentru că nu are softul potrivit. Președintele nostru funcționând pe un soft mai vechi. Deh, cât să îi dea și nemții ăștia?

Ei bine, nu o să iau acum tot ce a făcut și ce nu a făcut Iohannis. Oricum ne-am convins. Însă, săptămâna trecută amenința de la Cotroceni că oamenii vor rămâne fără salarii. Și au rămas.

Să nu îi mulțumească cei din ministerele rămase vacante pentru profesionalismul nemaivăzut? Păi ar trebui. Oamenii care lucrează în ministere nu au nicio vină, indiferent ce s-ar întâmpla la vârf. Iohannis nu are niciun drept să tot refuze propunerile de miniștri, nu e ceva greu de înțeles pentru cei care s-au dus să-și voteze Constituția. Bănuind că măcar au răsfoit documentul.

Și iată, așa niște mii de oameni au rămas fără salarii pentru că M..E PSD. Pentru că, la drept vorbind, cam despre asta este vorba. Și nu, nu există blat între Dăncilă și Iohannis să câștige tot robotul. Astea sunt pure speculații, proaste chiar. Nu, Iohannis, pur și simplu, își păstrează adversarul. Păi nu îi e lui bine cu MUIA? Ba îi este.

Jur, am auzit asta toată ziua, dau copy/paste de pe un site oarecare: “Meniul complet, servit de Viorica Dăncilă comisarilor: brânză de burduf în coajă de brad, zacuscă cu somon şi macrou, muşchi file afumat, pastramă de mistreţ, muşchi copt, costiţă hiţuită, dulceaţă de nuci şi dulceaţă de trandafiri, telemea de Ibăneşti, Salam de Sibiu, Novac afumat din Ţara Bârsei, Scrumbie de Dunăre Afumată, Cârnaţi de Pleşcoi, Caşcaval de Săveni, Telemea de Sibiu, Salată cu icre de ştiucă de Tulcea, Salată tradiţională cu icre de crap.”

Dacă nu a fost în forma asta a sunat cam așa: “Cum i-a servit premierul pe oficialii europeni”, “iată cum i-a servit Viorica Dăncilă pe oficiali” și o țin așa până mâine. Cred că am auzit știrea toată ziua din zece surse. În toate, Viorica Dăncilă a fost transformată în chelner, pentru că nu știm să folosim verbele. Pana mea.

Veneam ușor spre casă – repede nu aveam cum altfel, A1 fiind full – dau drumu’ la radio să ascult ceva, muzică preferabil. Ascult, apoi vine știrea: “Iată cu ce i-a servit Viorica Dăncilă…”, bine, fac apoplexie. E fix ca aia cu “instant”. “Am făcut instat” – pe dracu’, ai făcut instantaneu că nu ești cafea.

Așa și eu, pe A1, îmi și imaginam cum Viorica Dăncilă se ridică de la masă, îl ia pe chelner de mână și îi zice: “Du-te bagă o țigară sau o țuică, servesc eu”. Ne-am tâmpit toți. Pe bune? Apoi am auzit-o pe aia: “Iată ce bucate le-a pregătit Viorica Dăncilă…”, mă băieți, de când dracu’ faceți presă și de când grăiți în română că nu mai pot cu voi.

Să mor, chiar nu mai aveți exprimări? Chiar nu știți să dați o știre cum trebuie? Și la ora asta aud în cap prostia asta cu servitul. Nu a servit ea pe nimeni că nu e chelner, dacă nu v-ați prins.

Una mică și cu Tusk

Vine Tusk, bagă discurs în română cu floricele și înflorituri și toți au făcut în pantaloni de mândrie. Apoi vine traducătorul care explică că i-a trimis audio să repete discursul. Bine, pa! Dacă toți pun botul la chestia asta, bine, pa!

Să trecem la domnul președinte care, da, care sfidează protocolul, dar nimeni nu spune. Toți bucuroși că aseară nu a început să arunce cu furculițe în Guvern. Păi, măi, nene, nu că mi-ar fi fost dor de Georgeta, înțeleg, tot răcită. E viroză. Știu. Dar să vii umăr lângă umăr cu dudia parcă nu e bine și sfidezi. Nu numai că sfidezi, te mai doare și în dos. Bine, te pot ierta doar pentru faptul că nu ai vrut să-l saluți pe Cioloș, dar într-un astfel de cadru nu se face. Zici că ai învățat codul bunelor maniere și etichetele prin Pantelimon. Sigur, nimeni nu zice nimic. Dar zic eu, ai încălcat protocolul, dulapule!

Și trei vorbe și cu Juncker.

Poate voi n-ați observat, dar omul e bipolar. Ba zice ca Iohannis, ba zice ca Dăncilă. Cine dracu’ să te mai înțeleagă nene? Lasă dracu’ țuica până ajungi la Macovei. Și fă-ți și tu o părere a ta. Că la un moment dat am avut impresia că te-ai dat la premier și parcă nici asta nu se face la nivelul ăsta.

Mna, noi zicem de ai noștri că sunt așa și pe dincolo, dar de ăștia de ce nu zicem, frații mei gri, nimic? Sunt mai răi decât ai noștri de zece ori și mai proști. Bine, nu că acest mirific popor nu ar fi ușor de prostit. Tusk v-a dat-o de v-a julit și acum plângeți de emoție, iar de la Juncker doar voi știți ce ați înțeles, pentru mine e foarte clar că trebuie să meargă la dezalcolizare.

PS: Oare o fi primit și zeamă de varză pe avion să se dreagă?

Simfonia e a noastră, a argeșenilor, dar, în special, a piteștenilor. E o tradiție de patruzeci și unu de ani. O tradiție la care am participat și eu copil fiind – ceea ce înseamnă că încă nu sunt suficient de bătrână, bilă albă pentru mine. Am criticat administrația locală ori de câte ori nu mi s-a părut corectă, dar, ori de câte ori a făcut lucruri bune, frumoase, elegante, nu am avut decât cuvinte de laudă. Eu sunt o anormală. Nu țin cu voi pentru a vă pupa fundurile că n-am de ce, dar când ceva e bine făcut, e bine făcut.

Să o luăm pe puncte:

1. Simfonia de anul acesta mi s-a părut, de de parte, una dintre cele mai bine organizate. Se vede că de la primar la vici s-au organizat și au depus eforturi. Pe lângă aceștia și directorii școlilor și chiar Generalul Tudosoiu și-au pus amprenta. Surpriză, copiii au fost încântați. O, da, la dracu’, e o fericire să apari în fața unei oficialități, proastă sau deșteaptă. Tu ești copil, știi doar că o să dai ce ai tu mai bun pentru a ți se remarca talentul. Îmi aduc aminte că aveam șaisprezece ani și din nebunie n-am vrut să particip la Simfonie. M-a luat Petre Roman în brațe și Constantin Stroe (Dumnezeu să-l odihnească!) și aproape m-au cărat acolo. Și am cântat, dar nu aveam chef, dar, adevărul adevărat e că m-am simțit al dracului de mândră. Când eram cu mult mai mică abia așteptam o manifestare de orice gen. Că era Simfonia, că mergeam pe scena teatrului unde ne vedeau doar părinții și apropiații, că făceam orice semăna a spectacol, îmi aducea o bucurie imensă. Și era concurență mare care să fie în rolul principal, jur.
2. M-am așteptat din prima clipă să apară această reacție complet stupidă. “Copiii au fost aduși în fața lui Dăncilă ca pe vremea comuniștilor”. Hai, marș, copiii, în primul rând au fost fericiți să fie acolo, să îi vadă un puhoi de lume, fără să le pese de Dăncilă – unii nici n-au înțeles cine e femeia. Dar de aici până la comunism e cale lungă. Comunism e ce ați făcut voi cu proprii copii lăsându-i la minsu zece grade sau mai bine, în fața jandarmilor, noaptea, cu înscrisuri rezistente și instigare la ură. Manifestarea aceasta nu e o instigare la ură, așa cum faceți voi, detractorilor, doar pentru că nu puteți altfel. Doar pentru că ați ajuns la un nivel de ură pură pe care nu v-o mai poate ține nimeni sub control. O, s-a făcut sub sigla PSD, atunci omorâți visul oricărui copil care nu are părinți tâmpiți să-i scoată în ger să reziste – mă rog, o fi și asta vreo metodă imunitate.
3. M-ați tâmpit toți cu poza în care un om sau doi, trei, patru, nu știu câți, îi pupă mâna lui Dăncilă. Pe bune? De parcă au pupat-o în cur. Voi înțelegeți că unii oameni face gesturi de cavalerism pentru că așa simt? Nu pentru că vor, vezi Doamne, mâine să se ducă la Guvern și să-i ceară palate. Dar asta vi se pare mai ok? Adică nu e puțin jenantă?

Sunt convinsă că și acest om, amărât, a făcut gestul din convingere, din credință, dar totuși parcă e mult, mult mai jenant, ca bărbat să lași pe cineva să-ți pupe mâinile, de parcă ai și merita.

4. Poate că se fac multe greșeli în administrația locală. Categoric unii se văd regi pe acolo, categoric altora nu le mai ajungi la nas nici cu picioroange, dar vă spus sincer, știind despre ce vorbesc, dar nu dau nume pentru că nu vreau să credeți că o fac din cine știe ce motiv, acolo, la vârf, în administrație, sunt oameni care chiar își dau interesul. Categoric n-au cum să-i mulțumească pe toți. E imposibil. Sunt câțiva care încearcă să fie mereu peste tot. Cât să poți? Cât să duci? Mai trebuie să trăiești și pentru tine măcar o oră pe zi. Să îți eliberezi mintea de toate problemele orașului. E firesc și omenesc. Dar dacă voi aveți impresia că nu și-au dat silința și că au făcut un lucru comunism… nu, nu aveți impresia asta, sunteți doar ipocriți și rău intenționați.

Și ultimul lucru pe care vreau să vi-l spun, apropo de fetița care a stat în cap pe ciment. Mi-am rupt mâna de trei ori. Pe vremea aceea făceam gimnastică aerobică, podul, roata, statul în cap, statul în mâini erau plăcerile vieții mele. De ce credeți că nu m-am oprit după ce mi-am rupt mâna prima oară?, chiar dacă mama a fost 5% disperată, pentru că, spre deosebire de alte mame, chiar m-a lăsat să mă bucur de copilărie cu toate membrele rupte. Nu m-am lăsat pentru că îmi plăcea. Lumea se minuna, mă aplauda, le plăcea să mă vadă făcând pe “maimuța”, iar eu eram fericită că merit aprecierea lor. Copiii cred în ceea ce fac și nu le e teamă de eșec, vouă, ăstora de vi-i duceți în piață cu jandarmii, vă e frica și de umbra voastră. Voi vă ascundeți în spatele unor copii. În schimb, la această manifestație, cei mici au dăruit dragoste, omenie, bucuria lor de-a fi acolo. Nu mai mâncați rahat cu gura plină că se vede pe la colțuri. Când veți fi în stare să faceți un eveniment de o asemenea anvergură atunci să vorbiți. Până una alta, voi rezistați pasiv. Nu vă luați de Simfonia noastră, de Dansul Florilor și ceea ce ne reprezintă. Nimeni nu chinuie copiii, doar voi o faceți, pentru că le băgați în cap că nu sunt demni să fie acolo, admirați, aplaudați și îndrăgiți. Asta pentru că în ipocrizia voastră ați uitat că ați fost la fel!

Mulțumesc Ildi!

Treaba cu polițistul pedofil pare să-i fi picat de minune lui Tudose, care, dacă aș fi mai cinică, aș crede că asta și-a dorit. Era în punctul ăla de a pleca de unul singur, dar de ce să o facă fără scandal? Pentru că dacă ar fi fost cu adevărat, măcar un om, își dădea demisia după ce pleca omologul său asiatic. Nu-l lăsa să se plimbe, dezamăgit, de capul lui, pe te miri unde, de nu a mai înțeles omul de ce a venit și unde dracu’ a apucat. E, nu-i bai, s-o fi dus la Putin pe urmă, măcar la ăla știa că are deschidere. La noi… a venit un pedofil care le-a luat la toți mințile și pe când unii voiau să-l demită pe șeful poliției, pe ăilalți îi durea la bască și încă îi mai doare. Lasă, măcar Fifor a rezolvat și partea asta într-o zi. A dat jos, a numit, a liniștit puțin apele. Asta până la următorul polițist netestat psihologic cum trebuie. Nu de alta, dar de unde psihologi de calitate? De unde? Că toți fac școli private și au impresia că au învățat și au înțeles totul despre nebunia umană. Practica nu i-ar ucide, părerea mea.

Problema cu Codrin Ștefănescu 

Problema care nu e problemă, întrebat fiind de ce pun penali în Guvern acesta a spus: “Pentru că putem”, dar eu aș fi continuat și aș fi întrebat mai departe: “Dar voi de ce mama dracului țineți penali în justiție?”, uite fix de aia. Și, în plus, încă nu vă reveniți. Orice om are dreptul la prezumția de nevinovăție. Atâta timp cât nu e în închisoare cu ordin judecătoresc nu e penal decât în capul vostru. Și dacă e penal, hai fie, serios că nu e ilegal să ocupe funcții publice. Cât despre moralitate, nu de alta dar am tot văzut deontologi cu “nu e moral”, serios, cam de când spuneți voi ce e moral și ce nu. Că dacă ați fi fiecare luați la bani mărunți s-ar dovedi că moralitatea voastră e pur subiectică și ceea ce vouă vi se pare incredibil de moral societății s-ar putea să i se pară taman invers. O dăm înainte cu penali și moralitate într-o ipocrizie sfântă. Trăiască ea, ipocrizia.

Cât despre Guvern…

Majoritatea lui e varză, din aia de nu mai ai ce alege, dar, doar dar, acolo am văzut câțiva oameni care chiar știu ce fac. Iată, Anton Anton de care se tot face mișto că nu se înțelege care-i numele și care prenumele. Măcar dacă ați ști despre ce vorbiți. Cinci ca el dacă am fi avut în orice guvern, am fi avut și șanse. Din păcate e unul singur, dar măcar știe ce face și omul chiar e profi. Pot fi de acord că Dăncilă nu e ce trebuie, dar asta e, pot fi de acord că domnul Rector care a pus mâna pe învățământ e praf, dar asta e. Nu de alta, dar învățământul românesc e blestemat demult.

Și ca un sfat!

Să știți că nu e nicio rușine să-ți angajezi un profesor de română care să te tragă de mânecă. E exact ca falsa teză că toți trebuie să știe o limbă străină. Alooooo, angajați translatori, dar măcar vorbiți corect în limba voastră. Nu e o rușine să ai transaltor după tine, e chiar indicat. Cum nu e o rușine să iei niște lecții de vorbire corectă. Tot ați ajuns acolo, măcar hai să vă prefaceți că vă duce capul. E important și asta. Iată, Băsescu s-a prefăcut bine și i-a mers. Voi… nu ați învățat nimic de la el.