Azi la Centrul Cultural Mioveni a avut loc dezbaterea publică, prezentată de Sigma Mobility Ennginering, pentru dezvoltarea mobilității urbane. Cu toate că sala a fost plină, atât Primarul Orașului Mioveni, cât și ceilalți reprezentanți, și-ar fi dorit ca mai mulți locuitori ai orașului să vină să-și expună părerile, pentru că, așa cum bine s-a menționat, dacă locuitorii nu vin cu îmbunătățiri sau cu propuneri, atunci tot ei vor fi supărați în cazul în care se va aproba sau nu această propunere.

Oricum, felicitări Mioveni, primul oraș din țară care finalizează planul de mobilitate, dar mai e mult până departe. Acest orășel, care practic e ținut de trei oameni, care luptă pentru fiecare alți o mie, a reușit ce nu au putut alții în zeci de ani.

Pentru că știu și eu, știu și ceilalți, că românul are o nebunie cu acea curățenie de sărbători și poate că în perioada asta sunteți ocupați și nu o să veniți nici la cea de-a doua dezbatere – cu toate că e în interesul celor din Mioveni să participe – atunci puteți să veniți cu propunerile pe site-ul primăriei și tot aici găsiți și programul care a fost prezentat astăzi. Astfel fiecare poate veni cu o îmbunătățire și poate observa viitorul prin ochii celor care l-au adus în orașul vostru.

Hai să nu mai zic că e singurul oraș din Argeș care se implică într-un proiect atât de important, dar e și unul dintre puținele din țară.

Eu propun capitala județului la Mioveni, măcar oamenii aceștia știu ce vor pentru locuitori, știu să-i asculte, știu să le aducă ce e mai bun. Mai multe informații veți afla direct de pe site, așa cum am spus deja. Ar fi păcat să nu vă implicați, mai ales când vi se cer părerile, dacă nici așa nu o faceți nu mai e vina celor care vă conduc, e vina nepăsării voastre.

UPDATE: Sursele mele – că tot e la modă – mi-au adus adăugiri necesare, mulțumesc, Florina 🙂 – așadar: 

Astăzi a fost cea de-a doua dezbatere a planului de mobiliate. În 17 sept 2015 a fost prima.

În Mioveni elaborarea planului a început pe 4 august 2014, cu analizarea tuturor planurilor şi strategiilor pe care le are Primăria în domeniul infrastructurii şi transportului în oraș. Prima consultare publică privind elaborarea acestui plan s-a desfășurat tot la Centrul Cultural Mioveni pe 17 septembrie 2015. Lipsa pistelor pentru biciclişti, traficul auto aglomerat pe principalele artere de circulație ale orașului şi necesitatea construirii unei centuri ocolitoare pentru transportul de marfă au fost principalele probleme identificate la prima dezbatere.

Am mai spus că în Mioveni am văzut cele mai frumoase școli și doar știți, cei care știți, că am fost într-o mulțime de școli prin țară, pentru a prezenta cărți. Mi-am propus eu să vă arăt și vouă ce înseamnă implicare, ce înseamnă să îți pese de învățământ, pentru că, până la urmă, dacă nu avem grijă de copiii noștri să învețe, atunci nu vom mai avea nici un viitor.

V-am mai spus că ori de câte ori intru în Mioveni găsesc ceva care mă surprinde. Am fost și aici în fiecare școală, liceu, grădiniță. Laboratoare dotate, școli moderne, mediu plăcut, directori care-și dau intereseul și un gospodar care investește în școală și sănătate. Dacă s-ar întâmpla măcar în sfert de țară lucrul ăsta, am fi mai buni, mai deschiși, poate chiar puțin mai inteligenți.

Ceea ce mă frapează de fiecare dată este faptul că un orășel atât de mic poate face lucruri atât de mari. E suficient un om care să vrea, pentru că dacă vrei cu adevărat chiar poți. Sigur, în Mioveni în afara primului om, mai sunt și alții care chiar vor să vadă orașul curat, copiii îngrijiți, sănătatea pusă la punct, serviciile edilitare mergând așa cum trebuie.

Dar eu, azi cel puțin, rămân la școli. Acolo unde voi merge să prezint proiecte despre apă, mediu, animale abandonate. Le-am vizitat pe toate, așa cum vă spuneam. În nici una nu am văzut, în pauze, debandada aia de la Pitești, București sau alte orașe. Copiii parcă sunt crescuți altfel, bine, ar fi și păcat după ce Primăria a investit bani în fiecare dintre ele să strice. Școlile acestea pot concura cu orice altă școală din Europa fără să se facă de râs, fără să aibă teamă. Totul este pus la punctul, punctului.

Imaginile de astăzi vă prezintă Liceul Tehnologic Construcții Mașini Mioveni. Un liceu cu adevărat minunat. Aici se pune accent pe mediu, pe sport și, desigur, pe construcții mașini. Dar este înviorător, într-o țară în care se vrea scoaterea istoriei și a limbii române din școli, să pășești în Mioveni și să iei fiecare unitate de învățământ la rând. Să vezi că celor de aici le pasă. Și culmea, să constați că nivelul copiilor de aici este mult peste nivelul celor din orașele mari.

Dacă viitorul nostru este în mărimea orașelor, atunci nu ne văd bine, dar viitorul nostru este în copii și un oraș mic a dovedit că poate, că vrea și nu se dă bătut. Restul țării când se trezește? Când ne vom da seama că viitorul e în copii și pentru asta ne trebuie școli și ne trebuie dascăli de calitate? Cine știe, poate într-o zi țara asta va deveni un mic Mioveni.

Da, știu, cultul personalității nu-mi permite să pun o poză cu orașul, dar aceasta este făcută în Chișinău.

Serios nu știu alții cum sunt, dar eu îmi amintesc doar lucruri minunate din Chișinău. Prima oară am fost pentru a lansa “Indicii anatomice”, alături de Stela Popa și editura de tristă amintire. Dar cum amintirile triste nu sunt pe lista de proiorități…

Ei da, Chișinăul arată cum arăta Bucureștiul cu douăzeci de ani în urmă – pe alocuri nu s-a schimbat nici acum prea mult. Dar îmi amintesc cramele sau cârciumile și chiar hotelurile. Pe afară nu dădeai doi bani, dar interioarele… ohooo, chiar și regii și-ar dori să stea acolo. Mâncare mai bună decât acolo doar în Israel am mai găsit și totuși nu atât de bună. Tot ce am zis în viața asta că eu nu mai mănânc acolo am făcut-o, dar avea alt gust. Orice. Imaginați-vă orice fel de mâncare. Gustați în oricare țară, apoi mergeți la Chișninău și o să vedeți diferența.

Ce m-a frapat cel mai mult au fost femeile. Nu vedeai pe stradă femeie nearanjată, neparfumată, nepusă la patru ace, chiar dacă se ducea până la colț să ducă gunoiul. Atunci m-a lovit un adevăr trist și dureros, nu ei ne prostesc pe noi, e tocmai invers. Le-am băgat în cap treaba asta cu emanciparea, cu UE, cu draci bălțați și România țara cea unde curge lapte și miere, iar ei și-au pierdut încet-încet din personalitatea absolut fabuloasă pe care o au.

Au început să devină ca noi: reci, aspri, plini de ifose și idei tâmpite. Acolo se face cultură. Acolo se pune preț pe cultură. Dar noi i-am învățat la Mall-uri și alte rahaturi moderne. În locul președintelui lor n-aș fi în veci de acord cu unirea cu țara asta. Prea multe personalități frumoase din toate punctele de vedere se pierd în țara asta. Se tâmpesc. Eu mi-aș dori să revăd același Chișinău pe care l-am văzut prima oară în urmă cu opt ani, dar, din păcate, nu mai e. Acum e mai mult un București unde se pune preț pe becalisme, cultura începe să moară și la ei. Nu știu cum facem noi, dar îi ucidem pe toți încet și sigur.

Păcat, eu din acel vechi Chișinău îmi aduc aminte numai de lucruri frumoase, lăsând deoparte gropile și clădirile comuniste, chiar și alea își aveau farmecul lor. Acum.. e acum.