Eu înțeleg, chiar da. Și eu sunt pofticioasă din fire. Uneori aș mușca din oameni când îmi e foame. Bine, nu asta e ideea. PNL Argeș anunță miting mare – mă rog – 30-40 oameni acolo – în Pitești. Ăștia de la Mioveni, mai pofticioși din fire, hop cu poza de mai sus. Nu jur, că nu-i frumos, dar mie mi s-a făcut milă.

De ce nu ziceți, măi, oameni frumoși și liberi că poftiți. Uite, în numele vostru, îi rog eu pe primari – nu contează culoarea politică – să vă dea mici și bere și PSD – clar că poftiți voi și la PSD, dar nu s-a dat dezlegare. Na, acum, noi la București n-am primit decât apă, a trebuit să mergem pe cont propriu la KFC, dacă știam că se dau și mici vă invitam și pe voi, dar nu s-au dat. Însă, special pentru voi, vă rog eu domnilor primari. Adică ei fac miting sau protest sau ce o fi el, în fiecare oraș, vă rog, fie-vă milă. Cât Doamne iartă-mă să coste niște mici pentru maxim, dar maxim 50 de persoane. Hai că oricât de sărac ar fi bugetul parcă merită și ei. Fie și de o bere că se anunță caniculă. Și așa sunt ei ușor bătuți în cap, doar nu vreți să fie de tot. Dacă primăriile nu vor, fac eu chetă. Punem mână de la mână. Ce nu fac eu pentru niște oameni frumoși și liberi. Am uitat când e anunțat marșul ăsta, dar mâine deschid cont bancar și vă ajut.

Apropo, nu vă mai amăgiți, tinerii frumoși și liberi votează Cioloș nu PNL. Taman de aia sunt și atât de sufletistă azi.

Sibiul văzut prin telefonul meu. Da, pozele nu sunt profi.

Povestea:

Săptămâna trecută vorbesc cu niște fete, dansatoare de salsa, să mergem la Sibiu la un party/workshop. Evident, prețurile decente, în weekend, minunat, doar că s-au schimbat planurile. Ceea ce m-a făcut să nu mai ajung nici la workshopul de Kizomba pe care chiar mi-l doream. Asta e. Cum vine vremea sacrificării porcilor nu prea poți să te opui. Plus că îți mai revezi prieteni, rude, etc. Așa că am sacrificat ziua și porcul. Dar parcă nu eram eu împăcată cu asta. Aș fi mers rău la Sibiu să dansez măcar o bachata. Normal, fetele au plecat că doar nu așteptau sacrificiile porcilor și revederile mele. Tata mă tot întreba de ce sunt cu dânsul în sus. Păi cum să nu fiu când toți ori au treabă, ori sunt plecați și nimeni nu merge cu mine până la Sibiu să fac un dans: “Păi nu merge tac-tu cu tine? Vițea ce ești. Zi așa că ne urcăm în mașină și vedem și luminițele, mâncăm vată pe băț și te duce tata și la dans”.

Ooo, zis și făcut. Ne urcăm în mașină, pe vreme frumoasă, și pornim la drum. Dar înainte l-am sunat pe Ț/ul să-l anunț de inopinanta mea vizită.

Și am mers noi, și am cântat, și am vorbit, și am prins ploaie, puțină zăpadă, vijelie și vizibilitate zero că nu e niciun bec pe niciunde de zici că trăim în pustiul Europei – știu că lui Iohannis nu-i trebuie lumină că doar are coloană oficială, dar eu n-am, bă! Și ajungem la Sibiu. Eu cu ochii bulbucați, obosită după o zi de mers pe colo și pe dincolo. Frig al dracului la Sibiu și se mai pusese și vântul – bine, e normal, totuși e decembrie. Ne preia Ț/ul și ne duce la marele târg. Fâs, Fâs, Fâs. Da, ce e drept, piața mică parcă mai frumușică, în rest, Doamne, am avut senzația că sunt în Piteștiul lui Pendiuc unde nu lipseau micii și “șaormele” și alte mirosuri de care nu mai aveai scăpare.

Târgul? Hmm, O cupolă din lumini, frumușică și multe proiecții pe clădiri, frumușele, dar cam atât. M-am așteptat așa la o mini Viena că doar imaginile trunchiate de la TV așa prezintă situația. “Orașul Președintelui rivalizează cu Viena”, poate cu Viena în timpul ocupării. Mizerie cum nu vezi nici chiar în Pitești. Singurul lor noroc e cu clădirile alea absolut superbe care, într-adevăr, schimbă aerul și peisajul. Dar ce să te faci cu toți cerșetorii din centru și cu toată mizeria de pe jos. Să nu mai zic că la cârciumile cu terase nu existau scrumiere. Dă pe jos că doar e orașul minune.

Mioveni

Domn’ Preș’, dacă tot vreți să rivalizați cu marile capitale UE vă invit la Mioveni, chiar și la Pitești.

Ajung la Mioveni cu treabă, repede, repede, undeva pe șase sau șapte decembrie. De cum am intrat parcă m-a izbit așa în plex. Lumină, veselie, spiritul Crăciunului, capitală Europeană frate. Și e un oraș cu două mii de locuitori, dar cu un primar care se preocupă. Pozele au fost făcute pe fugă că trebuia să ajung repede și în Pitești. Doamne dar ce mult mi-a plăcut. Așa că le-am promis alor mei că îi duc să vadă ce înseamnă cu adevărat un târg de Crăciun făcut aici, în Argeș, pe plaiuri mioritice.

Ce m-a frapat și mai mult, dar nu am poze, este faptul că și Piteștiul arată mult mai bine decât Sibiul. Chiar dacă anul ăsta nu sunt tradiționalele căsuțe ale Moșului se vede diferența.

Așa că mai lăsați-mă cu Sibiul cel mai frumos oraș din țară de Crăciun. O dezamăgire totală. Atât de dezamăgiți am fost că nu l-am mai dus pe tata nici la dans și nici n-am mai cântat până la Pitești. Asta e viața. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Pe principiul: “Dacă tăceai filozof rămâneai”

Majoritatea celor din Pitești, cel puțin, dar și a celor din Mioveni, știu că în urma articolului de pe Financiarpress.ro, edilul Municipiului, cu toate că nici nu a fost menționat, s-a simțit dator să dea replica pe facebook. Adică dacă tot e s-o facem lată să fie și în public. Nu mai e la modă spălatul rufelor în familie. Nu ar fi niciun bai în povestea asta dar totuși e. O să explic clar. Sigur, a fost ceva la care nu ne-am gândit nici noi. Abia când am primit ceva telefoane de la prieteni din Mioveni care ne-au spus: “Vă rog eu să-i spuneți primarului vostru că eu îmi fac cumpărăturile din Bradu, nu din Pitești”, ne-am dat seama că și piteștenii tot de acolo și le fac. Dar na, obișnuiți cu faptul că totul e în Pitești am omis detalii. Acum, serios, dacă își vedea de administrație, fără să stea pe facebook, nu i se mai întâmpla. Până la urmă nu de la noi a pornit. Eu zic să o privim logic, nu emoțional.

Cealaltă parte e că cineva din presă – și am aflat și cine – cu un cont fals a început să ne amenințe cu DNA-ul. Ok, cu toate că mi se pare o tâmpenie să ne luăm între noi, o să răspund. În primul rând, oricât ai primi, de la oricine din politică, nu se merită. Ei se întorc mereu împotriva presei, sigur, poate nu împotriva ta, dar nu zi niciodată, niciodată. Punctul doi pe ordinea de zi: ai curaj să mergem și să cercetăm – sau să te duci – dacă am luat sau nu bani de la Mioveni? Nu de alta, dar articolul a fost spontan – nu ca protestele – și obiectiv. Nici nouă nu ne convine că Mioveniul face mai mult decât Piteștiul, dar nici nu putem spune că nu e așa. Și trei, da, să vină DNA-ul, chiar cu drag îl aștept. Nu de alta, dar să vedem dacă am cerut noi de la primăria Pitești, vreodată în viața asta, ceva. Ba mai mult, dacă am cerut informații, în favoarea edilului, timpul acestuia nu i-a permis să ne răspundă. Culmea, un primar mult mai ocupat fiind cel de la Mioveni, are timp să răspundă. Dar, na, unii când ajung acolo se cred intangibili. Deci eu aștept DNA-ul să putem vorbi de la om la ce or fi ei.

Bradu în topul celor mari

Trebuie să recunosc că îmi place tot mai mult ce se întâmplă în Bradu. Dincolo de orice s-ar fi întâmplat înainte, iată că Dănuț Stroe, chiar dacă, cumva, marginalizat de PSD-iști, poate și se zbate. N-am cum să nu apreciez lucrul ăsta și cum să nu remarc că omul vrea. Nu știu cât va putea, dar ținând cont că e cea mai bogată comună din Argeș, cine știe. Cu toate că aici nu e vorba doar de bogăție, mai e vorba și de sprijin moral, măcar, din partea celor care s-au bătut cu pumnii în piept că îl susțin. Din punctul meu de vedere, subiectiv, desigur, Dănuț Stroe e al doilea primar după Ion Georgescu.

Corbi la aniversare. Un alt primar care merită lăudat

Hai că nu avem doar rebuturi la capitolul primari, Virgil Baciu fiind unul dintre cei mai buni, de asemenea. A renunțat la multe pentru a ajunge primar. Lucruri la care eu, drept să spun, nu aș fi renunțat în veci. Mai mult de atât, Virgil Baciu este om. Știe să răspundă la telefon, se ține de cuvânt întotdeauna și întinde o mână dacă e nevoie, ceea ce nu pot spune despre majoritatea. Unde mai pui că păstorește și una dintre cele mai frumoase comune din Argeș.

Nu e o revistă a presei, e doar o altă chestie subiectivă

Categoric că nu avem doar lucruri rele în județ, cum nu or fi ele nici în țară. Dar bunul simț ar trebui să primeze. Iar unii, – și aici mă refer cam la 80% – dintre cei ajunși în funcții, își iau și avânt ținându-și nasul pe sus. Pentru că au uitat când mâncau mămăligă cu lapte, dar și faptul că foarte mulți dintre ei s-au trezit, la bătrânețe, cu inteligența la maxim și au făcut facultăți pariculare care le conferă titluri pompoase. Eu zic să nu uităm că unii dintre noi au învățat fără bani, trecând prin emoții și chinuri, iar voi vă credeți cei mai cei de pe pământ că ați reușit la 50 de ani să vă luați o licență.

Știți cum a început războiul din Troia? Simplu, sub un motiv fals, acela fiind Elena, dar miza fiind alta.

Nu cred neapărat în teoria conspirației, dar de data asta mi se pare ușor evident și plictisitor. Am avut parte de cel mai mare atac cybernetic din lume. Rusia a fost cea mai afectată, iar România s-a plasat abia pe locul 9 – deh, mai săraci. Însă Uzina Dacia a fost zdruncinată destul de bine, dar și alte companii Renault din țară. Ce mesaj a dat Microsoft? Desigur, că utilizatorii trebuie să-și upgradeze sistemul. Ce înseamnă asta? Exact, bani, nene, bani. 

Pe lângă faptul că multe companii importante au pierdut informații și probabil că le va lua timp, după atacul ăsta să se pună pe picioare, mie îmi e clar că a fost o chestie de bani. Adică hackerii cer bani, Microsoft cere bani. Că doar nu credeți că upgradarea aia se face moca. Nu. Firmele mari trebuie să aibă licență windows că altfel e belită. Bine, și la tine acasă trebuie să ai licență că dacă te prind ăștia e groasă. Totuși e ceva ce nu pricep. Bine, hai, nu ai bani ca firmă multinațională de IOS și de MAC, ok, să zicem, cu toate că un MAC e mai scump nu ți se cere licență și cu upgradarea te înțelegi, paractic ajungând la aceeași sumă pe care o tot investești într-un windows. Bun, să zicem că IOS-ul îți complică existența cu toate că nu e mai complicat decât windows-ul, dar, maică, ai un Linux care e moca și mai greu de dat jos. Adică ai destule posibilități. Mie mi se pare doar o hoție a ăstora de la Microsoft toată întâmplarea asta. Acum sigur că hackerii nu au zis nu că poate le ieșea și lor de o cafea în oraș, dacă nu le-o fi ieșit. Multe dintre mesajele afișate au conținut și cereri bănești între 300 și 600 de euro. Dacă pentru fiecare PC s-ar fi plătit suma asta clar că oamenii ar fi pus-o. Dar, nu știu de ce, cred eu că Microsoft le-a dat deja ceva, măcar de o înghețată pe băț. 

Sigur că nu se va ajunge niciunde. Vom urla câteva zile apoi ne vom potoli pentru că lucrurile vor reintra în normal. Companiile își vor upgrada sistemele sau vor cumpăra unele mai performante. Am curaj să fac pariu că Microsoft s-a apucat deja să scrie o nou variantă de windows, mai sigură și mai sofisticată. Deci cam așa stă treaba cu industria asta. Lași o breșă de intrare ca să mai poți face niște bani. Nu e greu, nu e greu deloc. 

Cuvintele sunt de prisos, ce e al lor, e al lor.

În 2012 cineva mi-a spus că trebuie nepărat să văd luminile de Crăciun din Mioveni. Recunosc că eram destul de plictisită de cele din Pitești, care aveau mai mult becuri arse decât luminoase. Dar am zis să nu refuz. Când am ajuns acolo nu-mi venea să cred. Mă așteptam să văd ceva lumini în centrul civic, dar nu, întreg orașul era împodobit. De atunci an de an am fost să văd minunăția din preajma sărbătorilor de Crăciun și în fiecare an am văzut altceva, mai bogat, culori schimbate, feerie. Anul trecut, venind de la Vâlcea, cu singurul gând de-a merge la Mioveni, am zis să iau cu mine pe cineva care nu mai fusese. Jur că omul a rămas uimit și a spus: “Am fost în orașul luminilor, dar așa ceva nu am văzut”.

Pe vremea aceea, adică în urmă cu câteva luni, nici nu știam cine e Primar în Mioveni și nici nu mă interesa, conta doar că se vede că îi pasă. Vrea un oraș frumos, curat, un oraș pentru oameni. Mai aveam prieteni care stăteau acolo și spuneau: “N-aș da Mioveniul pe Pitești nici să mă pici cu ceară”. Recunosc, nu prea înțelegeam de ce, dar nici nu era treaba mea.

Anul acesta, dintr-o întâmplare, am ajuns la Servicii Edilitare, tot dintr-o întâmplare ajung la o ședință unde domnul Primar, cu toate că risca să-i supere pe toți din sală – pe mine nu, recunosc – a fost foarte sincer și tranșant. Am adorat imediat acea sinceritate. Nu conta că se supără cineva sau nu, ba da, conta, pentru că le-a spus la un moment dat că le cere scuze dacă i-a supărat, dar trebuia să spună adevărul. Just! Just!

Omul acesta a muncit să aducă orașul unde este. Capitala județului dacă e să mă întrebați pe mine. Sigur, mai există niște probleme cu un drum care a fost făcut DN pe vremea lui Boc și pe care Primarul orașului Mioveni, oricât ar vrea, legea nu-l lasă să-l asfalteze. Asta-i țara.

Am văzut în acest om un tată deosebit, dar și un prieten pentru oamenii de lângă el, indiferent de culoarea lor politică sau de crezurile lor. Un om care acceptă ideile creative și nu îi e teamă de ele – așa cum pe vremuri am pățit-o eu cu un primar din altă parte, care s-a speriat teribil când a venit vorba despre o idee ieftină, dar creativă.

Sunt oarecum mâhnită că acei oameni cărora le-a întins mâna, indiferent că sunt din Mioveni, Pitești, Câmpulung, chiar și Vâlcea, nu au nici un fel de scrupule. Nu mai au simțul bunului simț. Ori sunt eu prea genul care dacă face o promisiune, chiar și tacită, o duce până la capăt și nu ar trebui să fiu așa, ori sunt ei genul cărora le place să se laude pe realizările altora.

Dacă e să mergeți în Mioveni veți vedea dezvoltare la standarde înalte, europene. Școli făcute de la zero, dotate chiar și cu defibliratoare, Catedrala, Spitalul care este în construcție. Grija pentru curățenia orașului, a spațiilor verzi, servicii publice de calitate și multe alte lucruri pe care în Pitești oamenii doar le visează.

Și nu, nu este o laudă. Este o realitate. Mioveniul are un Primar care s-a zbătut și se zbate pentru fiecare frunză, Care s-a zbătut ca fiecare om să aibă un loc de muncă și o locuință, servicii publice cantitativ și calitativ la standard ridicate Și o va face în continuare, pentru că vrea și asta este cel mai important. Atunci când un om vrea, indiferent de piedicile care i se pun, face și face bine.

Paște fericit!

La mulți ani domnule Primar Ion Georgescu!

Pentru Mioveni a fost o zi plină, iar Primarul Ion Georgescu nu cred că a reușit să se bucure de ziua de naștere. Forfota a început de ieri de la aprobarea candidaților PSD Mioveni, iar astăzi a atins punctul maxim. – Dacă pentru mine a fost, nu vreau să știu prin ce au trecut ceilalți –

Ziua a început cu vizita Ambasadorului Chinei, vizită la care au fost prezenți toți liderii importanți ai companiilor private sau de stat din oraș.

După discuția avută în Sala de Consiliu a Primăriei, delegația chineză a fost să vadă principalele obiective ale orașului – și nu sunt chiar puține.

De la ora 18:00 Mioveniul s-a mutat la Pitești alături de colegii lor din Argeș, mai precis PSD Argeș. La Teatru Al. Davila au fost prezentați candidații la Primării și la Consiliul Județean.

Zi lungă, după cum spuneam, pentru Mioveni. Felicitări și la cât mai multe voturi!

Școala Colibași dacă ați fi văzut-o cu ceva ani în urmă – și sigur unii ați avut ocazia – arăta ca o școală de țară, ca să nu dramatizăm. După ce Primarul Ion Georgescu și-a impus să facă fiecare școală în parte, s-o doteze și să le ofere celor mici condiții din cele mai bune. Acum arată ca o școală europeană.

Aseară la Mioveni, pe lângă un spectacol frumos, s-a marcat Ora Internațională a Pământului. În ce constă asta? După cum unii dintre voi știu, în toată lumea, la aceeași oră, se sting luminile timp de o oră, pentru a sensibiliza populația în privința consumului mare de energie electrică. Asociați de Dezvoltare Durabilă pentru Tineret Mioveni organizează acest eveniment de trei ani. La fel ca în anii trecuți, Primăria Orașului Mioveni și S.C Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni S.R.L, au venit în sprijinul lor.

S-a desenat harta țării și steagul și s-au ridicat lampioane. La 20:30 cei de la Iluminat Public din cadrul S.Ed.C au stins luminile. I.S.U a fost alături de noi pentru a nu se produce vreun accident, la fel și jandarmeria.

În ciuda frigului și a faptului că a început să ningă la un moment dat, destui oameni au venit pentru a fi alături de organizatori. S-a depus o muncă titanică pentru a face harta și pentru a se ține totul sub control. Eu nu pot decât să-i felicit. Și felicit orașul pentru că este deschis evenimentelor de aces fel. Bravo oamenilor din Mioveni care au arătat, încă o dată, că le pasă. Bravo tinerilor care au muncit pentru a realiza toate astea înfruntând frigul.

Este una dintre cele mai prestidigioase școli din oraș, dar și una dintre cele mai frumoase și mai doatate.

Este o bucurie pentru orice părinte să-și înscrie copilul aici. Este o bucurie pentru profesori și pentru elevi. Prima oară când am intrat în această școală m-am lovit de un aer occidental. Elevi conștiincioși, profesori interesați de ceea ce fac și un edil căruia i-a păsat și dacă i-a păsat a și arătat asta. Pentru că, așa cum am mai spus, toate școlile din Mioveni arată desprinse dintr-o altă lume. Și o repet și pe asta: dacă în Mioveni se poate, în alte locuri de ce este imposibil?

Sigur că pe parcurs voi reveni cu detalii.

Dar până atunci vă anunț că marți, 22 Martie, Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni în parteneriat cu Primăria Orașului Mioveni, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, va merge la cele două licee pentru a le explica copiilor de ce este importantă apa pentru natură și organism.

Știu că momentan imaginile sunt prea puține, dar vă rog să vă bucurați de această școală minunată.