Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Mintea mea cu ale ei

Astăzi e și ziua mamei mele!

March 8, 2016by Oana MujeaNo Comments

646x404

Aș putea spune, fără echivoc, că mama mea a avut noroc de un soț care a tratat-o ca pe o regină și de o fiică dementă care a tratat-o pur și simplu :)) – și da, mama mea știe de glumă. N-am fost noi prietene mereu, dar, la un moment dat chiar am devenit cele mai bune prietene, chiar dacă ea tot are un copil tâmpit.

Numai că, pe lângă faptul că rămân la părerea mea că are un copil tâmpit – adică vedeți că mă repet, pentru că sunt sigură că m-a schimbat la naștere :D, totuși lucrurile stau puțin diferit. Adică eu și tata am avut noroc cu ea. Ne-a scos mereu din necazuri, ne-a dat sfaturi pe care nu le-am ascultat nici unul, dar asta nu înseamnă că mai târziu n-am regretat și, cel mai important, ne-a ținut uniți, chiar dacă, sunt convinsă în sinea mea de asta, uneori ar fi vrut să ne arunce de pe balcon, doar că stând la primul etaj i-a fost teamă că tot ea va trage greul.

Când eram mică îi făceam felicitări și îi cântam “de ziua ta mămico”, îi organizam show-uri în sufragerie – le mai am pe casete – și chiar o făceam să lăcrimeze. – Ca să vedeți că de mică eram artistă –

Acum, indiferent că cei doi adoleșcenți întârziați ai familiei, care de multe ori i-au făcut viața un coșmar, trebuie să recunoaștem că ne-a suportat pe amândoi, ne-a înțeles și ne-a acceptat așa cum suntem, adică al dracului de căpoși.

Dar fiind ziua ei, pentru că, până la urmă, e ziua mamei, femeia mai încolo, ei bine, mamă, să ai o viață liniștită! Nu că ai putea cu noi, dar poți măcar să ne ignori atunci când ai chef, nu ne vom supăra. Hai, fie, La Mulți Ani! Nu ți-o lua în cap, nu m-a apucat melancolia :)) Mama…

Mintea mea cu ale ei

Să aveți un an nou cu de toate!

December 31, 2015by Oana MujeaNo Comments

images

Recunosc că aș fi vrut să stau să aștept. Veștile rele vin mereu când nu trebuie, când crezi că vei avea o noapte frumoasă, că doar e trecerea dintre ani. Dar până la urmă decizia – nu doar decizia, dar și promisiunea – m-au făcut să aleg. O să merg, nu știu cât o să petrec, nu știu cât pot aștepta, dar așa a fost să fie. Nu prea am eu răbdare de felul meu, dar asta este. Însă vă doresc vouă ce e mai bun: sănătate, libertate mintală și sufletească și curajul de-a face ceea ce vă doriți – atâta timp cât vă doriți lucruri bune. Un an mai bun pentru toată lumea. Măcar speranța lui să-l avem. La mulți ani!

Mintea mea cu ale ei

Cum să-ți ucizi creativitatea!

December 31, 2015by Oana Mujea2 Comments

1528616_658686524193351_386018913_n

Nu sunt un om bun, nu sunt nici un om rău, sunt o persoană obișnuită. Am calități și defecte. Nu aș ști să spun care primează, dar un lucru îl știu sigur. Ajungi undeva. Undeva unde ți-ai dorit să ajungi. Și muncești pentru asta, te zbați, intri în lumea aia nebună a creativității. Inițial nu o faci pentru tine. Știi că poți și vrei ca lumea să recunoască asta, să vadă – apropo de asta, le mulțumesc celor de la wikipedia România că nu au văzut, dar cei din Franța au observat. Eu nu înțeleg asta. Sunt scriitori pe siteul ăsta care nu au palmaresul meu, să înțeleg că și asta e pe pile? Dar nu despre asta era vorba în conținut.

Spuneam că te trezești într-o zi că ai reușit, nu la un nivel extraordinar, dar ești acolo. Ai o carte publicată în Anglia de o editură independentă, urmează să mai ai una publicată în Franța și o promisiune în Italia. Am scris peste șaisprezece cărți. Unele fantasy, altele polițiste și câteva care fac parte dintr-un gen nedefint mie, să-i zicem pur și simplu proză. Am scris piese de teatru, una pentru America, aletele pentru mine și una pentru penitenciarul din Slobozia. Hai că m-am mișcat ceva, chiar dacă timpul nu a fost cel mai bun prieten al meu în ultimii patru-cinci ani. – Mi-aș dori ca în 2016 să devină mai prietenos -. Am avut și momente de cădere după ce mi s-au întâmplat lucruri urâte, apoi a murit cea mai dragă ființă mie: pisoiul. Și tot așa am dus niște ani la rând târându-mă cum am putut. Dar am rezistat.

Și totuși, nici despre asta nu era vorba. Voiam să vă vorbesc despre fani. Da, îmi plac fanii, cum să fiu ipocrită și să spun că nu? Sunt cei discreți, din umbră, care uneori, la ceva timp, fac gesturi drăguțe pentru mine. Mici, dar contează. Astea mă bucură cel mai mult. O poză cu o carte, o apariție la o lansare, poate câte un pix mai ciudat sau carnețele pe care să-mi notez ideile. Vorbim uneori, dar atât cât să nu intrăm prea mult unii în viața celorlalți. Dar mai sunt și cei agresivi care au impresia că timpul tău este nelimitat și ar trebui să faci doar asta, adică să stai și să vorbești până te epuizezi.

Oameni buni, sunt destul de epuizată. Nu îmi mai doresc de foarte mult timp să fiu un idol. Îmi doresc să scriu pentru mine și să mă bucur de fiecare reușită a mea pe care mi-o port alături de Crime Scene Press sau, cine știe, poate și de altă editură – aici vorbind de alt gen literar, pentru că romanele polițiste sunt doar ale celor de la Crime Scene Press care m-au adoptat ca pe propriul copil. Și eu îi ador pe George Arion și pe Stelian Țurlea, dar nu îi stresez. Vorbim când avem de vorbit. Le citesc cărțile și îmi doresc, mereu și mereu, să ajung să scriu ca ei. Datorită lui George Arion am ajuns să iubesc romanul polițist. Recunosc că încerc să ajung măcar la jumătatea dânsului – ca scriitură vorbind, că nu știu dacă o să mai și apuc să trăiesc până la onorabila sa etate. Dar atât cât o să-mi stea în putință o să mă străduiesc. Și da, recunosc că-l studiez. Aproape că nici nu mai citesc povestea în sine, ci fac analiza felului de a scrie, a semanticii, a rețetei, dacă vreți. Toți avem idoli și idealuri la care vrem să ajungem, dar vreau să vă gândiți că sunt și ei oameni și nu trăiesc cu mintea în nori gândindu-se zilnic ce să mai scrie, mai au și alte vieți, unele nu tocmai plăcute. Așa că și noi avem probleme și uneori ne simțim agasați. Nu asta înseamnă să “iubești” pe cineva. Dar discuția e prea lungă pentru ora asta și parcă aș mai avea nevoie de vreo două ore de somn.

La final nu vă pot dori decât un an așa cum îl vreți voi, dar să aducă și sănătate! La mulți ani, restul e can-can!

11222096_994400033955330_1423351311947261779_o

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics