De la un timp observ, doar atât. Observ fără să mai dau sfaturi sau să mă mai bag. Mi-am dat seama că orice ai face, oricum ai face, oamenii nu sunt niciodată mulțumiți. Așa că, fără să-mi propun, m-am retras cumva într-un colț și observ. Da, trăim într-o lume absolut dementă. De ce am zis nebună? O lume în care orice lucru normal trebuie despicat în patru, opt, șaisprezece – așa, ca fibra optică. Nu mai știm să ne bucurăm de normalitate. Trebuie să facem din ea un monument de nebunie. Mai e ceva normal? Oho, habar nu aveți. Sunt atâtea și atâtea lucruri care țin de normalul nostru de zi cu zi, dar nu mai vedem. Păi ce?, mai avem timp? Nu, pentru că nici nu vrem să ne facem. Măcar eu recunosc, nu mai vreau timp pentru nimic.

Nu mai vreau libere fără explicații importante. M-am săturat de ele. Pe bune, ce 1 Mai și 1 Iunie? Ziua nebuniei mondiale? Uite, astea nu mi se par normale. Oamenii așteaptă cu disperare și înfrigurare orice motiv pentru a fi liberi. Bine, bine, n-am nimic împotrivă, dar chiar dacă o luăm pe urma francezilor, știți că ăia în cele câteva zile de muncă pe săptămână chiar muncesc? Nu dorm pe birouri, nu pleacă toată ziua în pauza de masă, nu găsesc motive să se învoiască din oră în oră. Noi avem libere, avem învoiri, avem pauze, avem de toate, numai cu munca nu prea le avem. Da, știu, suntem un popor boem.

Dar când vine vorba de bârfă s-a terminat cu boemia. Ne vine așa un chef de rar s-a mai văzut pe lume. Mai, mai că am și munci dacă n-am fi ocupați să aruncăm cu bățul în altă curte.

Nu, nu e vina noastră ca nație, observ că e o chestie general valabilă. Dacă e cu răutate, vrem, dacă e cu normalitate, ne plictisim.

Avem pietre, aruncăm, nu avem, le fabricăm. Păi nu putem noi? Nu suntem noi rasa superioară a Pământului ăsta? – Cât ne-o mai suporta – Noi nu ucidem pentru supraviețuire, o facem din pură plăcere. Oh, și ce ne mai place. Cum să nu ne placă. Dar ne place și mai mult să torturăm și să scoatem oamenii în piața publică să dăm cu pietre până își dă ultima suflare.

Părerea mea, nu ne mai merităm locul pe pământ și s-a dus dracu’ teoria cu rasa superioară. Noi suntem rasa distructivă.

AZI m-a convins!

Eh, aventurile mele cu Dodi sunt de departe de-a se fi terminat. În urmă cu o lună, din cauză de… a trebuit să mut pisica la mama. Da, el voia mereu afară, iar la mine la bloc nu e chiar indicat să lași pisica. La mama, în schimb, toate pisicile știu să urce până la etajul unu și să se posteze la ușa ei. În plus acolo e și verdeață, și liceu cu altă verdeață, copaci și cam tot ce le face pe pisici fericite.

Dodi a învățat din prima zi cum merge treaba. Iese, intră, dar după ora 17:00 nu mai are voie, iar el nu mai cere. 

Dar povestea e mai complicată. Lui Dodi nu îi plac pisicile. Doar pe Mimi o acceptă pentru că ea îl tratează ca pe puiul ei, în rest… Ei, da. În apartamentele vecinilor la joacă cu copiii acestora sau peste tradă la chioșc. Însă, când ajung eu acolo, pisică dementă, îmi știe mașina și vine glonț. Bun, dar azi, eu cu mama am mers să cumpărăm niște lucruri de la un hypermarket. Pisica după noi. Am zis că vrea afară și, evident, l-am fi dus în casă la întoarcere. Dar nu, el nu, a venit fuga la mașină. Am văzut eu că s-a dus după mașină așa că am zis să-l iau și să-l duc în casă, dar când eu m-am dus pe o parte el, țup, în mașină chiar pe locul meu. Acum, mama, altă dementă, m-a convins să-l luăm. A fost spectaculos cu pisica pe bord și toți oamenii care râdeau de se prăpădeau. Dar nu am avut de ales, a vrut să meargă și pace.

Mai zilele trecute mi-a zis mama: “Ăsta e la fel de dement ca tine când erai mică”, nu că azi, în cazul meu, s-ar fi schimbat ceva. Ei, bine, da, e exact la fel de dement. Și cum să nu-l iubești când vezi cât e de deștept și de descurcăreț? Nu ai cum. 

N-aș fi prima din neam care o ia pe calea demenței. Mi s-a mai întâmplat de-a lungul timpului, mie, personal, dar na, am avut și un caz izolat. Oricum, nu că ar fi important. Ideea e că eu acumulez, ca pisica, energiile negative ale celorlalți.

Și apoi mă agit, și mă agit, și mă agit, până explodez. Dar nu aș da vina doar pe agitații din jurul meu, cred că puțin, zilele astea, am contribuit și eu la această stare absolut enervantă. Pentru că mi s-a părut mie că o fi și că o păți. Că mi-am readus niște amintiri mai vechi în prim-plan sau pentru că pur și simplu, de nebună ce sunt, am cugetat să rămân și să explorez anumite lucruri. Ceea ce, firește, nu e chiar normal. Bine, nu e normal deloc. Ce a fost s-a dus, ce va fi, aia e. Numai că na, mintea umană până nu face ea slalom printre amintiri, regrete și alte nebunii, nu se lasă. Cred că abia acum, cumva, am reușit să-mi repun neuronul în funcțiune. Firește, nu cred să fie doar atât, numai că am obosit să mai explorez în mine. Vreau să rămân neexplorată eu de către mine și să pot fi liniștită. Dar demența, demența bat-o vina, nu mă lasă.

Despre efectele benefice ale cafelei s-a mai spus. Sigur, dacă aceasta este consumată moderat, pentru că, de asemenea, are și contraindicații ca orice exces pe lume. O să enumăr repede efectele benefice ale cafelei ca să putem trece la boii noștri – apropo, și cafeaua este totuși un fel de drog ușor. Bun, ce poate face bun cafeaua. Cel mai important mi se pare faptul că reduce Alzheimer-ul și demența – s-a constatat că cei care beau între 3-5 cafele pe zi în comparație cu cei care beau 0-2, este mai puțin probabil să dezvolte una din aceste boli (dar acum vorba unui prieten “când ești prost nu poți face alzheimer pentru că n-ai ce uita” așa că mai e o soluție); ajută vezica biliară, risc redus al bolii Parkinson (valabil și pentru fumători dacă nu știați); performanțe cognitive mai mari, chiar dacă conține cafeină, cafeaua poate fi și analgezic, reduce anumite dureri și dacă vă băgați la somn după primul sfert de oră după ce ați băut-o are efect de somnifer; Antidiabetic, protejează ficatul, previne cancerul de esofag, este cardioprotectoare, laxativ, antioxidant, previne cariile dentare și guta.

Acum, de ce să nu aruncăm zațul de cafea. Știam deja că este foarte bun pentru flori, poate că știați și voi. Dar cum nu am flori în ghiveci nu am cum să vă spun sigur. Despre cafea vă pot spune conform studiilor, la fel și cu zațul folosit la flori. Cu toate că am mai auzit în stânga și în dreapta că e foarte bun.

Dar, doamnelor, aici atenție mare – și nu, n-am crezut până nu am testat pe pielea mea – zațul este foarte bun pentru peeling și este și anticelulitic. La fel ca și cum ați folosi o cremă se face și cu zațul. Eu îl colectez în fiecare seară într-un castron pe care-l țin într-o pungă de congelator, asta pentru a rămâne tot timpul umed. În fiecare seară, înainte de-a face baie, îmi masez ușor tot corpul cu zaț de cafea. Nu numai că pielea moartă dispare, dar încă de la prima folosire o să simțiți cât de fină vă rămâne pielea. Apoi se înlătură ușor cu apă călduță. Nu e nimic complicat, e sănătos și veți avea o piele de bebeluș, după două săptămâni deja o să vedeți diferența la cote mult mai mari. Asta pot să v-o spun sigur pentru că la mine a funcționat. Dar cum nici rău nu vă poate face, eu zic să încercați. Ce aveți de pierdut? Două săptămâni de dat cu zaț pe corp seară de seară? Oricum trebuie să faceți un duș, așa că nu vă încurcă cu nimic.