Aici nu vorbim neapărat de sosirea cu pași rapizi a lunii martie. Dar mâine e Dragobetele. Adică o sărbătoare pur românească, care-l “obligă” pe domn să-i dea măcar o floare alesei lui. Dacă vrea, dacă nu îi poate da o țeapă și să iasă la bere cu băieții, motivând, evident, că i s-a descărcat bateria telefonului și nu și-a dat seama cât e ceasul. Nu de alta, dar eu aș face-o. Nu înțeleg de ce femeile vor mereu cadouri.

La drept vorbind și mărțișorul a fost inventat pentru bărbat, iar la Chișinău femeia încă îi oferă un mărțișor bărbatului. Dar acum un simplu simbol nu ne mai mulțumește, vrem mai mult. Așa cum dragostea e o reacție chimică, fie că vă place sau nu, la fel e și dependența față de celălalt, sigur, asta nu e chimică, e psihică și distructivă.

Dar cum nu ne-am adunat să vă spun eu povești de dragoste, de parcă aș fi în stare, trebuie să știți că femeile din ziua de azi vor mărțișoare costisitoare. Nu știu dacă ale voastre își doresc telefoane sau alte lucruri, dar eu aș vrea căștile astea care nici măcar nu sunt costisitoare. Sigur, de acolo de unde am luat eu căștile voi le puteți lua doamnelor voastre alte lucruri, chiar în rate. Așadar, dacă nu aveți idei de cadouri sigur găsiți aici.

Și ca să nu par chiar fără inimă – da, știu, nu-mi iese. Tot mă întreb de ce femeile nu se mai mulțumesc cu un simplu simbol. Nu, nu vreau răspuns, era retorică. Eu măcar îmi cumpăr singură ceea ce-mi doresc. Dar, fie, măcar o dată pe an merită fiecare ceva deosebit.

Dacă nu mi se permite o fac oricum. 

Da, sunt convinsă că asta nu o să vă placă la fel de mult ca circul cu legea antifumat.

Nu-mi aduc aminte să fi avut vreun Valentin din ăsta vreodată, dar știu că mereu m-am confruntat cu problema aceea, de ziua oricărui bărbat din viața mea, fie el și tata, ce cadou să-i fac? Cu femeile mă mai descurc. O bluziță, un parfum, un ruj, dar la bărbați mi s-a părut de fiecare dată destul de complicat.

Azi m-am uitat pe www.cel.ro după un laptop, după un MAC, ok. Dar apoi m-am gândit ce i-aș lua eu unui mascul de ziua lui, mai ales că săptămâna trecută am avut un sărbătorit și nu mi-a trecut nimic prin cap – mă rog, mi-o fi trecut ceva, dar tot nu a fost metalic și nici nu a rămas. Așa că m-am uitat ca tâmpa la ceasuri. Nu mă pricep, dar am observat că are preț bun, e la reducere și la oferta săptămânii și, cel mai important, se poate plăti în rate. Cu ghilimelele care se impun spun și eu ce spun ei:

“Inca de la inceput, succesul brand-ului Timex s-a datorat pasiunii pentru inovatie.Aplicand tehnologii de ultima generatie in producerea ceasurilor, Timex a revolutionat piata orologera punand bazele unui brand iubit de consumatori.

Astazi, brand-ul Timex este cel mai renumit brand de ceasuri din America. Si-a cladit de-a lungul timpului reputatia de pionier in orologerie, prin intermediul inovatiilor,oferind un raport excelent pret-calitate, la preturi accesibile. Consumatorii au incredere in brand-ul Timex, incredere ce provine din calitatea produselor si longevitatea brand-ului, ce are in spate o experienta de peste 150 de ani. Timex este un brand inovator, creativ si accesibil, colectia sa cuprinzand modele atat sport, cat si elegante.”

Ideea e că mi-a sărit în ochi. Are preț bun și fetele/doamnele care au “Valentini” prin preajmă, ar putea, desigur să achiziționeze așa ceva. Acum depinde de gusturi, pentru că sunt multe produse acolo. Mie, personal, acesta mi-a plăcut și dacă aș fi avut cui să il dau, l-aș fi luat. Din păcate tata nu poartă ceasuri. Dar până pe 24 mai e timp, așa că nu se știe niciodată. Prețul e de 129 lei cu tva și are o reducere de 57%. Dar nu numai ceasuri aveți de văzut, puteți cumpăra o grămadă și pentru doamne sau pentru bebeluși 🙂

Da, nu vă imaginați că sunt toți la fel, sunt pe categorii. Unii și ceilalți, oameni și ei, dar aș avea îndoieli uneori. Vorba Iolandei Știreanu, bărbații sunt făcuți pentru a fi sclavi și, oarecum, în felul lor, chiar sunt. Oricât de bărbați s-ar crede, când le atingi slăbiciunile, nici cea mai pisi femeie nu face așa urât. Secretul e următorul, bărbatul e și acela care bârfește de două ori mai mult decât nevasta sau amanta, dar și acela căruia nu-i scoți un cuvânt nici dacă îl torturezi.

Sincer nu știu pe care l-aș prefera. Dintr-un punct de vedere pe al doilea, desigur, ca partener de viață, dar nu mi-ar conveni în totalitate, pentru că femeia oricum are acel simț pe care el nu-l deține sau, cel puțin, 90% dintre ei nu-l dețin. Așa că dacă aș simți că a făcut ceva și n-aș putea scoate de la el acel “ce” cu siguranță m-ar scoate din minți.

Sigur, prima categorie e interesantă prietenește vorbind. Dacă vrei să afli ceva nici măcar nu trebuie să întrebi, ți se va spune, așa, pur și simplu. Face cum face și duce subiectul acolo unde îl doare. Firește că ție nu-ți pasă, adică e mult mai tragic dacă îți rupi o unghie decât bârfa lui ieftină, dar, pentru că e și aici un dar, dar până la urmă pot fi și chestii interesante. Că doar știți cum se spune, nu există idei proaste ci doar idei care nu pot fi folosite, dar chiar și din acelea, la un moment dat, când le vine timpul, s-ar putea crea ceva de genul unui premiu Nobel. Nu ar fi o noutate. Cam așa e și cu bârfa. Faptul că mie îmi intră pe o ureche și-mi iese pe alta nu se pune, dar nu mă luați de exemplu. Sunt femei care știu să asculte și să folosească informația de la această primă categorie masculină. După ce o ambalează – pentru că să fim serioși, femeile sunt maestre în a ambala un răhățel pentru a-l face să pară unul imens – bârfa e transmisă mai departe, dar denaturată.

Ho, ho, nu doar femeile transmit bârfa mai departe în mod denaturat, oricum maeștri absoluți tot bărbații sunt, doar că ei o fac cu naivitate, pe când femeia o face cu răutate pentru a atinge un scop. Sunt femei în viața unei alte femei pe care le poți număra pe degete la capitolul încredere. Unui bărbat parcă îi mai poți ierta, serios, nu ai încredere totală în numărul de neuroni deținuți și apoi știm cu toții cam unde se duc neuronii lor și care e organul gânditor – repet, nu e valabil chiar pentru toți, dar chiar și aceia care își pun mintea în funcțiune pot fi corupți de “diavol”. Indiferent de unde s-ar îmbrăca diavolul, serios.

Nu, până la urmă, să recunoaștem, bărbații sunt cei sensibili, vor romantism, visează povești de iubire cu puștoaice care să-i iubească sincer – serios? cât de naiv. Femeile ori iubesc, ori vor să se ridice pe “cadavrul” tău. Aș putea da mii de exemple văzute cu ochii mei, dar asta ar însemna să mânii multă lume, iar adevărul doare. Spune-i omului adevărul și te va urî, spune-i o minciună și te va pupa. Cam așa stă treaba. Cam așa stă treaba și cu bărbații, și cu femeile. Nu, nu poți cataloga un sex sau altul ca a fi la fel. Nimeni nu-i la fel. Oricum, ideea e simplă, oricât de mult s-ar murdări un lucru, până la urmă poate fi curățat la loc, chiar dacă durează mai mult. Doar că ar trebui să țineți cont că lumea nu uită ușor că acel lucru a fost murdar, chiar dacă acum e apretat și alb ca raiul.