Școala Colibași dacă ați fi văzut-o cu ceva ani în urmă – și sigur unii ați avut ocazia – arăta ca o școală de țară, ca să nu dramatizăm. După ce Primarul Ion Georgescu și-a impus să facă fiecare școală în parte, s-o doteze și să le ofere celor mici condiții din cele mai bune. Acum arată ca o școală europeană.
Mă întreb ca toanta, toți nefumătorii ăia care m-au înjurat pe aici, de ce nu sunt în baruri, nu se mai fumează. Nu vă mai deranjăm, dar voi, măcar din bun simț ar trebui să vă duceți să susțineți barurile. A, scuze, probabil că prietenii voștri sunt fumători și voi nu aveți cu cine ieși.
Fumătorii se descurcă, slavă cui o fi. Ne întâlnim în casele noastre, vine căldura și vă afumăm pe terasele barurilor – dacă o să mai avem cârciumi, evident, pentru că mulți intră în faliment. Fumăm pe stradă și aruncăm chiștoacele pe jos – vă place? Fumăm în mașinile personale. Dar voi, voi unde sunteți? De ce sunt barurile atât de pustii? V-am făcut loc. Acum ce faceți stați acasă și-o frecați? Păi frumos e? Bun, a scăzut și cumpărarea țigărilor, deci bani la buget canci, or să mai dea și birturile faliment, eu zic să vă duceți după refugiați că văd că aici nu vă place chiar dacă nu se mai fumează în locurile publice. Nu-i nimic, băi, se fumează în alea nepublice. Și o să avem chiștoace pe străzi, munți, munți, nu de alta, dar dacă nu v-ați prins până acum trăim în țara asta, țara puturoșilor. Presupun că vă place când vedeți mame care-și plimbă pruncii în cărucior și fumează în același timp. Păi ce să facă? Nici în parc nu mai au voie.
Și ce mă enervează cel mai tare e că voi stați acasă bine merci! Duceți-vă dracu’ și umpleți cârciumile că e aer curat de respirat cu emisii de la mașini de fițe. Când ar fi trebuit, logic, să fie invers. CÂRCIUMA S-A INVENTAT ÎN CHINA PENTRU VICIAȚI! Dar o deviciem noi, europenii, șmecheri, nu?
SPER CĂ ACUM NEFUMĂTORII SE SIMT RESPECTAȚI ȘI EUROPENI!
După ce toată luna la Centru Cultural – Educativ Mioveni au fost multe, multe piese din capitală, astăzi am ajuns și eu la “Secretul fericirii” cu Dan Bordeianu (frumos bărbat), Vlad Zamfirescu și Irina Velcescu – adică David, Toma și Ana și, de asemenea, amintita Monica care “dormea”. Cele două familii fac parte dintr-o gașcă de prieteni foarte buni. Ei patru fiind cei mai buni prieteni din lume. Nu știu și nu ar trebui să vă spun despre ce e vorba, oricum, piesa este foarte, foarte bună și are răstunări de situații la care nu v-ați aștepta niciodată. Dar un lucru tot pot să vi-l spun, nu ar trebui să ai încredere nici în propria respirație. Ca în viață, prietenii se trădează și părerile de rău sunt prea târzii, dar, de asemenea, răzbunarea e frumoasă 😀 Merită văzută.
Restul fotografiilor le puteți vedea aici. Sunt multe.
Și dacă sunteți interesați de viitoare spectacole și nu numai intrați pe siteul Centrului Cultural.
Cam atât pentru azi, pot să mai spun doar atât: sunt happy 🙂
Mini fragment din a treia carte pregătită pentru anul acesta cu Iolanda Știreanu.
11:23
Am intrat în secție fără nici un chef. Ce chef să mai ai după ce te-ai trezit atât de târziu? Cafeaua nu mi-a priit și nu țineam neapărat să aflu despre amenințarea adresată lui Gibon. E băiat mare, ar putea să aibă și singur grijă de el. Plictisitor.
Am intrat în biroul lui Mihai trecând printre vreo zece polițiști.
– A murit careva? l-am întrebat pe un puștiulică.
Copilul m-a privit mirat, căscând ochii ca un abis întunecat și grăbindu-se să nege din cap.
Când am intrat am simțit imediat atmosfera funebră și totuși toți erau în viață. Gibon era al dracului de agitat, m-a privit cu bucurie, speranță, chiar recunoștință. Mihai era ca de obicei, cu chipul lui de Droopy (personaj de desene animate), veșnic trist și inexpresiv.
– Ți-ai savurat cafeaua? m-a chestionat el sec.
Da, o făcusem, dar nu aveam de gând să-i răspund.
– Așadar, am spus, toată secția stă la ușă să-l păzească pe Gibon?
Mihai și-a ridicat privirea din actele pe care le completa de zor.
– Nu, toți cei de la ușă au primit mailul.
Mi-am scos telefonul din buzunar și am verificat și eu, nimic atât de interesant ca o amenințare cu moartea.
– Ok, despre ce e vorba mai exact?
Mihai mi-a înmânat o foaie scoasă la imprimantă. Destinar nu era, nici măcar un nume sau o căsuță poștală falsă, textul, în schimb, oho, era și suna fix așa: “Până mâine la prânz vei fi mort. Poți să-ți iei toate măsurile de siguranță, nu vei supraviețui”.
– Așa din scurt? am spus. N-am nici o rochie potrivită ocaziei.
Mihai și-a pus mâinile în cap.
– Ok, ok, m-am apărat repede. Toți cei de la ușă au primit aceeași amenințare?
Mihai și Gibon mi-au confirmat din priviri. Am dat puțin jaluzele verticale la o parte și am constatat că sunt unsprezece bărbați, cu Gibon doisprezece.
– Mda, doar ei?
Gibon a dat afirmativ din mână.
– Aha, cele douăsprezece munci ale lui Hercules.
– Ce?! făcu Gibon mirat.
– Nu ți-ar strica să mai citești din când în când, l-a apostrofat Mihai. La asta m-am gândit și eu, fiecare e programat în altă zi.
– Aaa, am făcut entuziastă. Vom avea ceva înmormântări.
11:54
Dacă cineva urmărea să ucidă majoritatea bărbaților de la criminalistică eu nu aveam nimic împotrivă, doar că prin natura meseriei chiar trebuia să mă preocup. Am început cu ce era mai simplu, ce aveau oamenii ăștia în comun. Răspund simplu fără derivate: nimic. Unii nici nu știuseră că lucrează în aceeași secție, nu arestaseră pe nimeni comun, nu aveau încălcări ale legii ca subsemnata sau Gibon, nici măcar, mai mult de jumate, nu lucrau pe teren. Atunci trebuia să presupun că era o treabă aleatorie, dar nu credeam asta, așa că presupunerile mele sunt varză. Mi-am aprins o țigară în spațiul meu închis unde nu mai aveam voie să fumez.
Da, zilele astea am fost prea obosită pentru a mai veni cu informații. Au fost așa zile zăpăcitoare, dar, în același timp, mulțumitoare. Sunt mulțumită de tot ce a ieșit, dar nu mai am puterea de-a scrie pe blog chiar acum. O să încerc mâine să vă arăt niște căței pe care cei de la Mioveni i-au găsit abandonați, sunt puiuți și sunt atât de dulci și de frumoși. Le e frig și au nevoie de iubire.
Da, știu, lumea mă tot bârâie că nu am nici un punct de vedere în privința atentatelor. Ce punct de vedere să am? Nu U.E i-a primit, la ce vă așteptați? Ce?, până acum i-ați văzut pe oamenii ăștia făcând lucruri bune și provăduind pacea în lume? Și mai lăsați-mă cu serviciile secrete ale Belgiei nu știau, nici ăia din Franța n-au știut, nici nemții. Asta se întâmplă când le dai drumul la graniță. Așa începe al treilea război Mondial. Măcar Putin a mai rămas cu capul pe umeri când a declarat că “musulmanii cred că se vor duce la Allah, iar el e dator să-i trimită acolo”. Nu sunt rasistă, nu am treabă cu religia nici unui popor sau om. E treaba fiecăruia. Dar eu tot nu pricep ce vă miră? Ori s-a vrut asta pentru a declanșa un război, ori Europa e bătută în cap. Alegeți voi.
Eu sunt prea obosită. Nu știu de ce, dar sunt.
Notă personală: Mă bucur să descopăr poeți români, autori, artiști. Astăzi doamna Gabriela Verban este prezentantă prin cuvintele lui Ioan Adrian Mironov.
GABRIELA VERBAN(Vișan) – notă biografică
Născută în Mahmudia, județul Tulcea;
Între anii 1986 – 2014 a locuit în Craiova.
Laureată a numeroase concursuri de poezie, a publicat în reviste literare înainte de 1989,în special în revista ‘’Ramuri’’ – redactor șef regretatul poet Marin Sorescu și redactor literar poetul Gabriel Chifu – unde debutează cu un profil literar complet.
Tot înainte de 1989, a câștigat numeroase premii literare, printre care:
- Concursul național de poezie ‘’Jean Bart’’ –Constanța;
- Concursul național de poezie ‘’Tinere talente’’ –Timișul de Sus;
- Concursul național de Poezie și Muzică Folk – Calafat.
După 1989 – Laureată a Concursului național de literatură ‘’Slovă de aur, cinste cui te-a scris’ – Craiova – Premiul național pentru poezie – 1990, folosind ca nume de autor: GABRIELA VERBAN-VIȘAN, devenit în scurt timp: GABRIELA VIȘAN.
A colaborat o perioadă la revistele literare Ramuri si Mozaic – Craiova.
În România, cu numele de autor GABRIELA VIȘAN, a publicat cărțile: PRIN IUBIRE , TOTUL – Ed.MJM Craiova,1999 și MAI MARE DECÂT TOATE, DRAGOSTEA – Ed.CACCUCI – Drobeta Turnu-Severin, 2006
Din anul 2014 locuiește în Italia, unde are o intensă activitate literară și revine la numele de autor GABRIELA VERBAN – care este și numele ei de familie.
Începând din 2014,este membră în Asociația Culturală ‘’Magnificat Cultura, Libri Ed Arte’’-Roma;
În 2015 a devenit membră în Clubul autorilor – ‘’Il Club Degli Autori’’ ;
Tot din 2015 – membră în Organizația ‘’Autori Italiani’’- o asociație a scriitorilor care au cel puțin două cărți publicate în Italia și cel puțin două titluri în Biblioteca Națională din Roma și din Firenze;
Poezii publicate în Antologiile literare: ’’Magnificat Cultura, Libri Ed Arte’’ – 2014 și ’’Olympia Cittá Di Montegrotto Terme’’-2015.
A publicat în iulie 2015 volumul de poezii ’’LA GRANDEZZA DELL’AMORE’’ – Casa Editorială Montedit;
În septembrie 2015 – volumul de poezii ‘’LACRIME DI CIELO’’ – Casa editorială Planet Book.
Gabriela Verban a fost selecționată și inclusă în Enciclopedia Universală a autorilor italieni reprezentativi -2015, precum și în enciclopedia “365 pagine da scrivere – Agenda 2016’’ – între cei 45 cei mai reprezentativi autori italieni ai momentului.
În curs de apariție, volumul de poezii ‘’POEME PRINTRE STELE’’ – Editura Singur.
Prefaţă
CERNERE
„Timpul
A împietrit
Între pământ și cer Și iar mă cern Însingurată
Prin lume-aceasta rece
Înghețată.”
Un poem definitoriu pentru întreg volumul, consider eu, mai ales că ramificaţiile sale se extind şi în alte poeme dintre care cel mai explicit mi se pare DE DRAGOSTE, care are adăugat, pe pagină, un „P.S.: Să facem loc veșniciei în noi!”
Asupra acestor „P. S.”-uri, pe care le întâlnim şi la alte poeme, vreau să zăbovesc puţin. Pe lângă noutatea lor în economia paginilor de poezie, ele ar putea fi lesne clasificate, unele drept haiku-uri, altele drept consideraţii al căror rost este să dubleze oarecum ideea poemului. Şi nu numai atât: n-am mai întâlnit cărţi de poezie contemporană, mai bine zis poeme contemporane realizate aşa, ceea ce dă cărţii şi nota de originalitate atât de căutată azi în lumea poeziei actuale.
„Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului.”, spunea Marguerite Yourcenar. Aceeaşi credinţă o găsim exprimată în DOAR POETUL, poem cuprins în cartea de faţă. Căci numai poeţii (scriitorii) sunt în stare de idealismul necesar strângerii de rezerve menite să preîntâmpine ierni ale spiritului – şi aici trebuie să remarcăm şi latura religioasă a unor poeme, în legătură directă cu titlul cărţii, POEME PRINTRE STELE.
Dar Gabriela Verban – (Vişan) nu se apleacă îngăduitor doar asupra temelor familiare (iubirea, religia, timpul etc.), dânsa se exprimă şi pe o coordonată neaşteptată în: DĂ-MI CUVÂNT, PENTRU MARTIRI (omagiu Sfinților Martiri şi Mărturisitori Români din închisorile comuniste) spunând cutremurător:
„Încă
Port în mine
Memoria acestui pământ” (…)
Redau aici şi „P. S.”-ul, pentru a exemplifica importanţa acestei teme, dezbătută de obicei de politicieni (şi din ce în ce mai rar, de istorici):
„P.S.: Dacă nu suntem capabili să-i cinstim și
să-i iubim, măcar să ne respectăm martirii care au trăit, au suferit și au murit pentru noi toți, fiindcă pe toți ne-au iubit! Să nu-i uităm; vom fi mereu demni ca nație, în măsura în care ne vom rememora martirii!”
Insist asupra acestui poem datorită blândeţii exprimării, detaşată de frazele sforăitoare şi deseori mult prea strigate în gura mare (aşa se demonetizează o temă majoră!).
Poate şi frecventele apeluri către dumnezeire în- dulcesc oarecum tentaţia umană a autoarei de-a fi „în rând cu lumea” (respectiv de-a ţipa, striga, răcni liric, de-a se face auzită cu orice preţ, cum se întâmplă în zilele noastre). Poate că, filtrate printr-o prismă a sufletului, cuvintele îşi capătă sonoritatea corectă, ca şi în NINGE, DOAMNE PESTE LUME, poem pe care-l redau integral datorită excepţionalei sale muzicalităţi:
„Ninge, Doamne
Peste lume Pur, curat Imaculat
Ninge-ne cu cele bune Și ne scoate din păcat. Ninge, Doamne
Peste lume
Cu fulgi moi Să nu mă pier,
Printre ei mai cerne-anume Bucățele mici de cer… Ninge-ne dens
Cu iubire,
Curățind întreaga fire…
Ninge Doamne, peste lume…”
Fascinant şi liniştitor, volumul de versuri POEME PRINTRE STELE al Gabrielei Verban-(Vişan) aduce în prim plan un demers liric ce tuşează ignoranţa şi alergătura comună după valori nepotrivite în context universal. Astfel, iese în evidenţă bucuria de-a te axa pe valori corecte. Şi merită lăudată strădania autoarei de-a ne reaminti dimensiunea simplităţii omeneşti, a arealului cert spre care să tindem în pofida catastrofalului social ce ne solicită zi de zi, consumându-ne timpul. Iar timpul… Din vieţile noastre îl pierdem.
Ioan Adrian MIRONOV
Aseară la Mioveni, pe lângă un spectacol frumos, s-a marcat Ora Internațională a Pământului. În ce constă asta? După cum unii dintre voi știu, în toată lumea, la aceeași oră, se sting luminile timp de o oră, pentru a sensibiliza populația în privința consumului mare de energie electrică. Asociați de Dezvoltare Durabilă pentru Tineret Mioveni organizează acest eveniment de trei ani. La fel ca în anii trecuți, Primăria Orașului Mioveni și S.C Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni S.R.L, au venit în sprijinul lor.
S-a desenat harta țării și steagul și s-au ridicat lampioane. La 20:30 cei de la Iluminat Public din cadrul S.Ed.C au stins luminile. I.S.U a fost alături de noi pentru a nu se produce vreun accident, la fel și jandarmeria.
În ciuda frigului și a faptului că a început să ningă la un moment dat, destui oameni au venit pentru a fi alături de organizatori. S-a depus o muncă titanică pentru a face harta și pentru a se ține totul sub control. Eu nu pot decât să-i felicit. Și felicit orașul pentru că este deschis evenimentelor de aces fel. Bravo oamenilor din Mioveni care au arătat, încă o dată, că le pasă. Bravo tinerilor care au muncit pentru a realiza toate astea înfruntând frigul.
Este una dintre cele mai prestidigioase școli din oraș, dar și una dintre cele mai frumoase și mai doatate.
Este o bucurie pentru orice părinte să-și înscrie copilul aici. Este o bucurie pentru profesori și pentru elevi. Prima oară când am intrat în această școală m-am lovit de un aer occidental. Elevi conștiincioși, profesori interesați de ceea ce fac și un edil căruia i-a păsat și dacă i-a păsat a și arătat asta. Pentru că, așa cum am mai spus, toate școlile din Mioveni arată desprinse dintr-o altă lume. Și o repet și pe asta: dacă în Mioveni se poate, în alte locuri de ce este imposibil?
Sigur că pe parcurs voi reveni cu detalii.
Dar până atunci vă anunț că marți, 22 Martie, Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni în parteneriat cu Primăria Orașului Mioveni, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, va merge la cele două licee pentru a le explica copiilor de ce este importantă apa pentru natură și organism.
Știu că momentan imaginile sunt prea puține, dar vă rog să vă bucurați de această școală minunată.
Mai întâi de toate trebuie să vă reamintesc că nu sunt la prima experiență de blogging. În urmă cu vreo șase ani eram printre primii zece bloggeri ai țării. M-am operat cu voi pe blog, am râs cu voi pe blog, am plâns și ne-am certat la modul foarte mișto 🙂 Și Bebe Voicu, atunci, înainte cu o zi de operație, citind pe blog unde sunt internată și ce probleme am, a venit în vizită și mi-a schimbat viața aducându-mi niște cărți de tarot. Ceea ce m-a îndreptat ușor spre zona mistică a vieții, dar și spre literatura polițistă.
Poate vă mai amintiți că anul trecut autorii Crime Scene Press – subsemnata, George Arion și Stelian Țurlea – au fost invitați la Ambasada Belgiei. Adică am fost. Unde ne-am prezentat cărțile, am citit și ne-am simțit minunat.
Anul acesta s-a făcut și un parteneriat și în curând, luna aceasta, vom fi din nou la Ambasadă. Abia aștept 😀 Normal, detaliile după 😉
Așadar, alături de colegii mei, în curând la Ambasadă. Am putea scrie și o carte pe tema asta.
Dar mai am ceva să vă anunț. Astăzi s-a terminat episodul despre a fi scriitor de pe PrWave. Așa că citiți și ultima parte. Așa că azi e ziua aia în care mă laud. Na, să nu ziceți că eu despre mine nu mai spun nimic.
Sâmbătă 19 Martie sunteți cu toții invitați în centrul orașului Mioveni, între 20:30-21:30 pentru a sărbători Ora Pământului. Acesta este un eveniment internațional organizat în fiecare an, în luna martie, de Asociația de Dezvoltare Durabilă pentru Tineret Mioveni . Parteneri ai evenimentului sunt Primăria Orașului Mioveni și Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni.
Evenimentul are drept scop sensibilizarea populației în privința emisiilor de dioxid de carbon ce se produc în atmosferă la producerea energiei electrice. Așa că între 20:30-21:30 toate luminile din Orașul Mioveni se vor stinge și se vor ridica lampioane. În felul acesta fiecare țară de pe glob speră ca locuitorii să înțeleagă că folosirea energiei în mod abuziv nu este bună, iar noi avem datoria de-a salva planeta, măcar să încercăm.
Postări recente
Categorii
Caută
Arhive
- September 2019
- August 2019
- January 2019
- November 2018
- October 2018
- August 2018
- June 2018
- May 2018
- April 2018
- March 2018
- February 2018
- January 2018
- December 2017
- November 2017
- October 2017
- September 2017
- July 2017
- June 2017
- May 2017
- April 2017
- March 2017
- February 2017
- January 2017
- December 2016
- November 2016
- October 2016
- September 2016
- August 2016
- July 2016
- June 2016
- May 2016
- April 2016
- March 2016
- February 2016
- January 2016
- December 2015

















Comentarii recente