Știu, știu, vă așteptați s-o dau în politic, iată că nu are legătură. Fapte, oameni și cum eu, da, eu am greșit și ea a avut dreptate.

Înțeleg că toată lumea se va întreaba cine e ea, cine știe, cunoaște, vorbă mare a unui ilustru anonim, iar ea, pe vremuri, alte vremuri, a fost cea mai bună prietenă a mea.

Cumva, într-un fel – mă rog, așa sunt eu și cred că în orice fel de relație există două părți vinovate și două care au dreptate în egală măsură. Uite că cineva, mai demult, mi-a spus un adevăr pe care atunci l-am crezut pe jumătate și am crezut până mai zilele trecute, cu tărie, că eu am dreptate. Nu, m-am înșelat. 95% ea a avut dreptate și eu am greșit. De ce doar 95%? Pentru că în alea 5% nu îi dau dreptate nici azi cum nu i-am dat nici atunci și nu o voi face niciodată, dar lucrurile astea le-am știut mereu una despre alta și le-am acceptat.

Dar vedeți cum e timpul, până nu îți demonstrează el anumite lucruri nu se lasă. Să începem așa – fără a da nume – : ipocrizie, prefăcătorie, false sentimente de depresie pentru a atrage mila, prefăcătorie, din nou, pentru că, la un moment dat, s-a dovedit că doar banii contează. Fără a avea vreo importanță că la acei bani au mai contribuit și alții. Să continuăm. Favorizarea infracțiunilor, sclaviei și multor altora, sub pretextul prieteniei, pentru bani, desigur, doar nu era vorba despre vreo prietenie sinceră. Și când mă gândesc că veșnicul nostru prieten, al ei din copilărie, al meu mai de vreo opt-nouă ani, spunea tot timpul chestia asta. Dar cine să-l asculte pe el? Și cine să o asculte pe ea care chiar le-a pătimit și eu, de cele mai multe ori, auzeam cu urechile minții ceea ce îmi spunea ea atunci plângând. Vedeam tiparele, gesturile de atunci, falsa depresie și aceeași prefăcătorie. Doar pentru bani. Mă repet, știu. Dar iată, draga mea, tu ai avut dreptate. Nu contează pe cine vinde, nu are moralitate, decât în anumite momente, dar dacă îi arunci cu banii în față, uită de principii.

Și atunci n-am înțeles pentru că eram sub un imperiu al dreptății de mijloc. Și n-am vrut să accept că tu chiar știi ce e mai bine pentru tine. Ce pot spune, țâcneala ta a fost creată și de el. Te-a ajutat să mergi în direcția aia, te-a împins de la spate. Și acum știu clar că ai făcut cea mai bună alegere. Pentru că, îmi dau seama, nu ai contat pentru el decât atâta timp cât ai făcut mai mult decât a putut el. Pentru că, așa cum sunt majoritatea în ziua de azi, s-a bazat pe tine să faci mai mult decât el. Te-a lăsat pe tine să te trezești la șapte să ai grijă de copil și de afacere, să aibă el timp să doarmă cât are chef, dar când venea vorba să judece, să te judece pentru acțiunile tale, parcă nici nu mai erai femeia aia care îi făcuse un copil. Mă întreb cât e el în stare să se judece imoral fiind cu oamenii pe care-i angajează. Sigur, a avut un profesor al dracului de bun, și dacă ar fi trei s-ar numi grup infracțional – bine, poate că sunt trei și nu știu eu. La câte am aflat în numai câteva săptămâni chiar mă întreb dacă nu cumva sunt mai mulți.

Niște oameni care au impresia că încă trăiesc pe vremea sclavagismului, atât că nu contează culoarea pielii. E sclavagism modern. Și depresiile sunt la modă, așa că de ce nu?

Nu pot spune că în ultimul an nu am prins prefăcătoriile, dar am crezut că bunul simț, totuși, va învinge. Care bun simț?

Da, tu ai avut dreptate! Și eu m-am trezit!