Ne-am trezit prea de dimineață și ca să vezi, ninge!

Dodi vede pentru prima oară atâta zăpadă, așa că l-am luat din pat și l-am scos pe fereastră. Am luat zăpadă în mână și l-am lăsat să o miroasă, să o simtă. Așa îi făceam și lui Piți, pentru că îi plăcea când ningea și îi plăcea să-i simtă mirosul. Și lui Dodi i-a plăcut și nu a părut deloc suprăt că l-am trezit pentru a vedea ce se întâmplă. Problema cu adevărat înspăimântătoare e să-mi găsesc mașina sub maldărul alb și, preferabil, un vecin drăguț care să mă scoată din zăpadă 😀 Firește că mă descurc și singură că doar n-ar fi prima oară.