“Harry August nu este un om obișnuit; după ce moare, el renaște, păstrându-și amintirile din viețile anterioare. Orice ar face, orice decizii ar lua în noua viață, nimic din destinul lui nu se schimbă, pentru că, inevitabil, Harry se întoarce iar și iar la momentul nașterii sale.
Dar atunci când un mesaj din viitor îl anunță că lumea e pe care să se sfârșească, el trebuie să dezlege misterul și să găsească vinovatul, încercând să salveze un trecut pe care nu-l poate schimba și un viitor pe care nu-l poate accepta.
Lumea se sfârșește… Mesajul a ajuns de la copil la adult, de la copil la adult e transmis din generație în generație, de la o mie de ani din viitor. Lumea se sfârșește și noi n-o putem împiedica. Așa că acum depinde de tine!”
#Harry August și aventura vieților lui infinite
De fapt aventura personajului începe prin a unsprezecea viață, până atunci acumulând experiență și trecând prin situații care mai de care mai dramatice. În cea de-a doua viață, copil fiind și revenindu-i aminitrile din prima viață, ajunge la un ospiciu și decide să se sinucidă crezându-se posedat, ceea ce era normal pentru cei pe care istoria îi numea kalachakra – “roata timpului” în sanscrită, care reprezintă în mitologia indiană nașterea neîncetată a vremii, având douăspreze spițe. Doar că Harry nu era un nemuritor obișnuit, el este și mnemonic, ceea ce înseamnă că nu uită niciodată. O specie rară a nemuritorilor. Dacă ceilalți puteau cere, la un moment dat, să li se dea uitarea, pe el nu funcționa. În cea de-a treia viață un agent secret încearcă să stoarcă informații despre viitor de la Harry, atunci aflând acesta de Clubul Cronos și de faptul că mai sunt mulți ca el. Cu un anunț dat în ziar o femeie de la Club reușește să ajungă la Harry și să-i dea un cuțit pentru a se sinucide, dându-i întâlnire în următoarea viață la un punct stabilit.
Pentru a ucide unul de al lor or se apela la uitare, ceea ce însemna că acela o lua de la început viață cu viață, trecând prin toate incertitudinile începutului, fie îi aflai originea și îi omorai părinții înainte de-a se naște, numai așa putea fi ucis un nemuritor.
Harry devine unul dintre membrii importanți ai Clubului, dar, în același timp, pentru că în viețile lui a întâlnit tot felul de oameni, devine și principalul pion în lupta împotriva unuia de-al lor care încearcă să accelereze evenimentele aducând astfel sfârșitul lumii mult mai repede decât ar trebui. Din fericire Harry nu are încredere nici chiar în membrii Clubului pentru a le spune că e mnemonic. Singurele care știu lucrul ăsta sunt două femei care îi sunt foarte apropiate și care-l ajută viață de viață fără a se da la o parte.
Astfel, printr-un joc inteligent, prefăcându-se că nu își mai amintește viețile anterioare, după ce Vincent, dușmanului Clubului, îi șterge memoria și îl ucide de mai multe ori, acesta reușește să se “infiltreze” în sufletul lui Vincet și să afle ce pune la cale.
Cartea nu este doar despre reîncarnarea oamenilor în ei însăși, la aceeași perioadă de timp, trăind aceleași evenimente, iar și iar, este și psihologică și puțin polițistă, dar, mai ales, este genul acela de carte care îți dă mult de gândit. Dacă viața noastră se repetă na nesfârșit în aceeași perioadă de timp, iar noi, pur și simplu avem doar câteva străfulgerări pe care le numim deja-vu? Desigur, pentru pasionații de călătorii, Harry vă va plimba prin toată lumea, de la Rusia comunistă, China și mai comunistă, până unde vă trece vouă prin cap. Desigur, totul se petrece într-o perioadă destul de zbuciumată cu Al Doilea Război Mondial și incertitudini politice.
Într-un final, Harry ajunge să fie unul dintre ultimii membri ai Clubului, asta după ce Vincet reușește să le distrugă pe majoritatea și să ucidă mulți dintre ei sau să le ofere uitarea.
O carte pe care o recomand din suflet. Nici eu nu am crezut că mă poate ține lipită de paginile sale cu atâta intensitate. Poate că este una dintre cărțile revelație ale anului.
Lectură plăcută!
Comentarii recente