Mai sunt șapte zile până la micul, mare vot. Încă șapte zile de drăgălășenie. Politicienii, mai ales în ultima săptămână, se prefac admirabil că le pasă. Habar nu aveți cât de deschiși sunt cu cei din presă. Promit acum mai mult ca niciodată. Unii se laudă cu lucrurile din trecut, cum ar fi Andrei Gerea (ALDE – Pitești) care omite tot timpul să spună cum a distrus Petrochimia, dar astea sunt detalii. Au uitat cu desăvârșire toți de sclavii de la Berevoiești. Zău, la ce bun să îți aduci aminte de ei când oricum noi toți suntem sclavii sistemului? Unii în plus sau în minus, mai ales în 2016, ce mai contează? 

Merg din ușă în ușă, fac poze, fac live pe facebook, se gudură pe lângă presă, toți le sunt prieteni și nu există dușmani. Ei vor salva lumea. Firește, sclavii de la Berevoiești n-au putut fi salvați, dar, din nou, asta e altă poveste. Omenirea va fi mai bună. Lapte, miere, faguri și ce mai vreți voi. Desigur, asta dacă îi votați, dacă se întâmplă să iasă ceilalți, asta e, ei v-au spus. Și zău că mă refer la toți că doar nu sunt diferiți în gândire chiar dacă poartă alte culori. Și salvarea lumii va fi până pe 11 decembrie. După?! Va fi ori la fel, ori mai rău. Adică nu se va schimba nimic. Lumea va merge în continuare din inerție. Deciziile aleșilor nu îi va afecta pe majoritatea decât în rău, dar noi deja ne-am obișnuit cu asta. Cred că și dacă vine vreunul cu o idee bună oamenii ar fi atât de uimiți că nu ar ști cum s-o interpreteze. Detalii, na. 

Ok, și pentru că nu mă pot abține, bre, domnule Pendiuc (fost primar de metropolă universală Pitești), e cam rușinos să furi ideea celor de la PMP. Adică, pe bune, nu poți scorni ceva al tău? Tot cu furatul, tot cu furatul.

Începe bătălia cuvintelor mute. De ce mute? Pentru că, presupun eu, la fel ca în vară, fiecare va înjura pe la spate ca nu cumva să dea dovadă de proastă creștere sau de faptul că nu s-ar ocupa fix de propria campania. Nu, nimeni nu vrea denigrare, declarativ vorbind. Oricum, cei care nu vor da de pământ public cu adversarul, o va face ori între niște ochi, ori în gând, că na, doar nu trăim în naivitate totală să credem povestea cu “vrem o campanie corectă, fără atacuri la persoană”. De ce? Adică, personal, chiar aș vrea niște atacuri la persoană. Așa sunt eu, vreau adrenalină. 

Am decis, totuși, să vedem cam din cine avem de ales. Da, clar că eu știu pe cine vreau să trimit acolo, dar nu o să spun. Știe cine trebuie și e suficient. Așadar și prin urmare:

Avem independentul care poate fi chiar o soluție onorabilă în orașul ăsta.

Avem omul inteligent cu simțul umorului, care, de ce nu, poate fi o a doua soluție sau o primă soluție, la fel de onorabilă.

Un om cu experiență și un bun diplomat. Mai mult nu știu să mă pronunț. 

Omul care chiar merită o șansă după 26 de ani de muncă.

Hmmm, aici e ușor complicat pentru că, de obicei, pare cu toate acasă, dar apoi îi trece. Cu toate astea cei din urma lui nu sunt chiar de aruncat.

Desigur, din punctul meu de vedere, propriu și personal, trebuia să avem și gluma proasă a partidului în cauză. Dar e doar opinia mea.

Și, firește, dezamăgirea totală, pentru mine. Omul “ascuns” de PSD în ALDE. Omul care în ciuda dosarelor va lua o mulțime de voturi. De ce? Pentru că românilor le cam plac ăștia de încalcă legea.

Ar mai fi USR-ul care are ceva reprezentanți interesanți și PRU, doar că aici încă nu mi-am dat seama cine candidează. Mna. Nu le știu nici eu pe toate. I-am arătat pe cei mai importanți, ordinea e fără importanță, după cum au fost salvate pozele. Acum, vreți ori ba, trebuie să alegeți dacă știți cu cine. Eu n-am de gând să fac campanie pe blog. Dar un lucru îl pot spune, e totuși important să mergeți la vot. Sau nu mai urlați după schimbare. Ascultați-i și alegeți. Că o fi bine, că o fi rău, zilnic luăm decizii bune sau proaste. Măcar să fie ale voastre și nu ale altora. Părerea mea!

Știți cum e orice relație mai lungă, ori ajungi să te plictisești, ori să te obișnuiești și să nu-ți mai pese. Dacă măcar unul dintre parteneri renunță la a mai fi dependent de celălalt, o lasă moartă. Nu de alta, dar nu îți faci bine nici ție, nici lui. Totul e conștinentizare.

Recunosc că pe mine Pendiuc, fostul primar al Piteștiului, mă plictisește de vreo 12 ani. Și mă plictisește la modul ăla de îmi vine să plâng. Acum eu știu că el s-a văzut primar pe viață, dar iată că nu e totul așa cum prevestesc astrele. Vorba unui prieten: “Pe ăsta când l-a născut mă-sa a zis: Tu vei fi primar până la moarte”. Iată că n-a murit nici după ce a fost detronat. E viu, bine, sănătos și nici de milă nu am de ce să-l plâng.

Recunosc că eram resemnată cu faptul că mă va mai plictisi și în următorii patru ani, dar după duminică noapte s-a trezit răzvrătita din mine. După ce omul a cerut renumărarea voturilor chiar m-am enervat. Acceptă, frate! Mai lasă-i și pe alții. Da, am auzit și eu ce zic babele nebune: “Lasă, maică, ăsta nu mai fură că îi ajunge”. Mamaie, alo, un om de ce are mai mult, de aia vrea mai mult. Unde dracu’ e înțelepciunea? Ați văzut voi hoț care să se poată opri? Alcoolic să se lase de băutură – din ăștia, cu mici excepții, mai sunt. Dar chiar și așa.

Ce să spun: Adio și n-am cuvinte. Personal nu îi voi duce dorul. Dacă altcuiva îi va fi dor de el să-i scrie acasă. Nu știu dacă liftul îi va duce epistola la pat, dar sper pentru voi.