Wekeend-ul ăsta ar trebui să fie dedicat cititului. Nu, desigur, nu e o impunere, e doar o plăcere la vedere. Plus că abia așteptam noua carte a Paulei Hawkins. Dar, dar, la Bradu – nu sunt răutăcioasă, dar trebuie s-o spună cineva, în comună care poate ridica problema de-a deveni municipiu, vine Lidia Buble.

N-aș prea vrea acum să intru în politică, dar Bradu arată, totuși, a comună europeană, Piteștiul mai greu cu încadrarea europeană că doar nu ne mințim pe noi doar pentru că avem o fântână care cântă.

Și uite așa se împarte wekeend-ul meu în două. Suferință, nene, nu glumă. Nu de alta, dar noaptea asta mi-am propus s-o pierd cu Paula, iar mâine, desigur, la Bradu, voi fi cheaună. Dar cui îi pasă? Vine Lidia 😀

Nu știu dacă să-i bănuiesc de prostie, dar nu aș face-o, însă răutatea asta gratuită, stupidă, negândită, îmi dă de înțeles că toate protestele din lume nu ne vor mai umaniza.

Au tot anunțat “generația #rezist” că vor protesta după Înviere. Au dat și coordonate la ce biserică să se ducă rezistenții ca apoi să se întâlnească în celebra piață, în fața Guvernului. În fine, ceva obișnuit. Adică, personal, m-am obișnuit cu ei, fac parte din peisaj. Îmi sunt indiferenți. Pot sta acolo non-stop, doar că ce s-a întâmplat azi-noapte nu mi se pare firesc.

Am spus și repet, nu sunt o împătimită a sărbătorilor, oricare ar fi ele, dar nici nu mi-aș permite să-mi bat joc de crezul unui popor, de crezul bunicilor și părinților noștri. Întotdeauna am văzut oul roșu ca pe un simbol. Moarte – viață. Dar iară că generația rezist l-a văzut ca un simbol al “ciumei roșii”. Chiar și în mintea mea, destul de razna, se trezește o blasfemie. O tâmpenie greu de descris. Cum dracu’ să ne mai învățăm copiii să respecte oamenii, tradițiile, simbolurile când noi, generație de paraziți, scriem așa ceva pe simbolul pascal?

N-am nimic cu ei. Văd că nici legea nu are, cu toate că stau ca bolnavii mintali în fața Guvernului de atâtea luni fără nicio formă legală. Am auzit de protestul din noaptea de Înviere, de chemarea de-a aduce ouă, cozonac, băutură și ce or mai avea ei pe acasă pentru a fi “o familie” în piață, dar la bătaie de joc nu mă așteptam. Adică, pe bune acum, de ce m-aș alătura unora care scriu tâmpenii pe ouă? De ce ar fi ei un model pentru mine? Și, mai presus de atât, de ce aș răsturna un Guvern pentru că vor unii care își bat joc de sărbători? Habar nu am, dar dacă aveți voi răspunsuri luminați-mă și pe mine!

Atât pot spune: simt o dezamăgire cumplită. Dacă oamenii ăia, poate protestau pentru un crez, acum nu au reușit decât să mă scârbească profund. Bravo vouă, tineri liberi!

Crăciunul, Crăciunul. Altul și altul și altul, dar nimic parcă nu mai este ca în copilărie.

M-am gândit de multe ori, dacă aș avea o pungă mare cu bani, aș cumpăra o sanie, doi reni și un Moș Crăciun care să se plimbe prin oraș. Aș vrea să le văd fețele copiilor, dar mai ales ale celor mari. Pentru că, undeva pe drum, l-am pierdut pe Moș Crăciun. Undeva între copilărie și adolescență am uitat de el. Nu l-am mai văzut ca pe moșulețul simpatic care ne aduce bucurii, ci ca pe omul care ne mai îmbătrânește încă un an și încă un an. Mi-a luat ceva timp să învăț că bătrânelul ăsta, plăsmuit de Coca-Cola, nu aduce neapărat daruri, cadouri, bunuri care nu ne mai sunt folositoare după un timp. El aduce bucurii. Mai trebuie împachetat și sufletul din când în când. Mie mi-a adus o pisică. Tembelă ce-i drept, dar e un suflet care face dintr-o casă goală una mult prea plină. Atât de plină că uneori nu mai am loc în ea. Și e o singură pisică. Sper să nu îi mai vină și alte idei că nu mai am loc.

Nu m-am omorât niciodată după sărbători, dar încă de mică mi-a plăcut să mă uit toată ziua la filmele de Crăciun. Mă ascundeam în cameră cu un maldăr de mâncare și suc pentru a nu fi nevoită să întrerup filmele. Crăciunul e mai mult relaxare pentru mine. Pentru alții e băutură, distracție sau nebunie. Ei na, nu contează. Fiecare cu Crăciunul lui. Fiecare cu bucuria lui. Important e că a venit și ne dă o clipă de repaus. Avem loc să respirăm, să ne încărcăm bateriile și s-o luăm de la capăt. Crăciunul e liniște și asta vă doresc și vouă!