Asta e țara în care trăiesc? Țara în care tinerii își batjocoresc părinții și bunicii? Cine v-a crescut pe voi? Cine v-a adus aici? Aveți drepturi și puteți ieși în stradă datorită lor. Toți trecem prin aces “război” al generațiilor, dar unii dintre noi mai avem și bun simț. Bătrânii ăștia care protestează au și ei dreptul la viață. Toți o să ajungem acolo. Cum va fi când noi vom ajunge la vârsta lor și tinerii ne vor batjocorii? Vă veți aminti într-o zi că așa ați fost și voi și veți deveni niște bătrâni acri fără nici o sclipire de bucurie în ochi.

Fiecare dintre noi a avut o opinie – cel puțin – diferită față de părinți sau bunici, dar unii le mai arătăm și respectul. Ne-au crescut cu sacrificii imense.  Câți ați apreciat sacrificiul părintelui sau al bunicului? Nu mi-aș permite niciodată să-mi persiflez părinții public, o fac la mine acasă, între patru ochi. Nu mi-aș permite niciodată să râd de un bătrân neputincios, chiar dacă nu e bătrânul meu. S-a dus dracu’ și vorba aia “Cine nu are bătrâni să-și cumpere”. 

Îmi e rușine că acest popor își bate joc de bătrâni. Îmi e rușine că sunt unii care urlă că au mers în stradă și pentru mine – de ce, mă?, v-am rugat eu și nu știu? Îmi e rușine de țara mea. 

Dacă trebuie să trăiesc într-o țară care-și bate joc public de bătrâni, mai bine îmi văd de treabă. Trăiți, e țara voastră! Eu îmi dau demisa din ea.