Știți cum a început războiul din Troia? Simplu, sub un motiv fals, acela fiind Elena, dar miza fiind alta.

Nu cred neapărat în teoria conspirației, dar de data asta mi se pare ușor evident și plictisitor. Am avut parte de cel mai mare atac cybernetic din lume. Rusia a fost cea mai afectată, iar România s-a plasat abia pe locul 9 – deh, mai săraci. Însă Uzina Dacia a fost zdruncinată destul de bine, dar și alte companii Renault din țară. Ce mesaj a dat Microsoft? Desigur, că utilizatorii trebuie să-și upgradeze sistemul. Ce înseamnă asta? Exact, bani, nene, bani. 

Pe lângă faptul că multe companii importante au pierdut informații și probabil că le va lua timp, după atacul ăsta să se pună pe picioare, mie îmi e clar că a fost o chestie de bani. Adică hackerii cer bani, Microsoft cere bani. Că doar nu credeți că upgradarea aia se face moca. Nu. Firmele mari trebuie să aibă licență windows că altfel e belită. Bine, și la tine acasă trebuie să ai licență că dacă te prind ăștia e groasă. Totuși e ceva ce nu pricep. Bine, hai, nu ai bani ca firmă multinațională de IOS și de MAC, ok, să zicem, cu toate că un MAC e mai scump nu ți se cere licență și cu upgradarea te înțelegi, paractic ajungând la aceeași sumă pe care o tot investești într-un windows. Bun, să zicem că IOS-ul îți complică existența cu toate că nu e mai complicat decât windows-ul, dar, maică, ai un Linux care e moca și mai greu de dat jos. Adică ai destule posibilități. Mie mi se pare doar o hoție a ăstora de la Microsoft toată întâmplarea asta. Acum sigur că hackerii nu au zis nu că poate le ieșea și lor de o cafea în oraș, dacă nu le-o fi ieșit. Multe dintre mesajele afișate au conținut și cereri bănești între 300 și 600 de euro. Dacă pentru fiecare PC s-ar fi plătit suma asta clar că oamenii ar fi pus-o. Dar, nu știu de ce, cred eu că Microsoft le-a dat deja ceva, măcar de o înghețată pe băț. 

Sigur că nu se va ajunge niciunde. Vom urla câteva zile apoi ne vom potoli pentru că lucrurile vor reintra în normal. Companiile își vor upgrada sistemele sau vor cumpăra unele mai performante. Am curaj să fac pariu că Microsoft s-a apucat deja să scrie o nou variantă de windows, mai sigură și mai sofisticată. Deci cam așa stă treaba cu industria asta. Lași o breșă de intrare ca să mai poți face niște bani. Nu e greu, nu e greu deloc. 

Puteți sări în sus cât vreți. M-am născut comunistă și tot așa o să mor. Nu înțeleg democrația asta de carton a noastră. Vine X zice că face, Y nu se lasă nici el mai prejos și tot așa. Nu zic, unii mai și fac, dar nu au pic de hotărâre. Sunt lași. Le e frică. Ba de “agenturile” străine, ba de te miri cine. Că dacă nu v-ați prins România e condusă de Merkel și dacă nu ar fi fost ea, cert ar fi fost altcineva. 

Putin știe ce vrea. Vrea, ia sau dă. Depinde. Știe ce trebuie și e patriot. La noi nu există așa ceva. Toți par că știu ce vor, dar se răzgândesc pe parcurs. Dacă mai sunt și amenințați cu niște dosare devin ca puii de găină. Unde sunt bărbații? Pe vremuri erau haiducii care se opuneau sistemului, acum ar trebui să se opună ăștia votați de noi. Dar ce, o fac? Nu. Dosarele le sunt fluturate pe la nas, așa că tac și înghit. Dacă aveam și noi un Putin, acum SRI și DNA jucau sârba prin zăpadă cu lopeți în mână. Îl durea fix în cot de dosarele lor, ba le făcea el lor, numai așa de al dracului. Dar în România fricoșilor nu se poate. 

Oameni buni, dacă nu puteți măcar hai să dăm țara rușilor că ăștia au coaie!

Publicația “Destine” a fost înființată în 1990 și este la al douăzeci și cinci-lea an de existență. Are douăzeci și patru de pagini și costă doar patru lei virgulă cinci. Este o publicația a USR filiala pentru Copii și Tineret, așa cum este și publicația “Clipe Albastre”. Aseară răsfoiam Destine pentru a mai afla ce se mai întâmplă prin filială. Vorbesc acum despre numărul 124-126 din 2014, număr care încă se mai găsește, dar nu pentru mult timp pentru că trebuie să apară și următorul.

După cum știți deja – iar dacă nu aflați acum – am o obsesie rusească. Despre cultura lor, politica lor, Putin al lor. N-am ce face, cred că am fost rusoaică într-o altă viață sau voi fi în următoarea. Tot ce e rusesc e mai presus de mine. Îi ador pe ruși, nu știu de ce, e dragostea aia pe care nu o poți explica. Știți cum e să vi se pună așa pata pe ceva și să iubiți necondiționat, fără întrebări și răspunsuri, fără speranțe sau iluzii, doar așa, să iubiți. Ei bine, cam asta se întâmplă cu mine când vorbesc despre ruși. Literatura lor, armele lor, picturile lor, geniile lor, toate astea îmi plac la nebunie, de parcă m-aș droga.

Dar să ajungem la Matrioșka. Știam, firește, că este inventată în Rusia această păpușă, așa cum știe aproape oricine. La un moment dat m-am gândit că ar putea fi o armă bună, pentru ce nu vă spun, încă păstrez ideea asta. Doar că neducînd ideea mai departe nici nu m-am interesat în amănunt unde, de ce și când. Dar când desitun îți dă semne, iată că ți le dă prin revista Destine, ca să nu ziceți că nu există. Așa că la categoria “Din cultura rusă” dau exact peste “arma” pe care încerc s-o creez de vreun an și ceva. Și ce aflu? Desigur, asta știți și voi. Matrioșka este o păpușă din lemn de mesteacăn sau tei, viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, aproape identice. Prima oară a apărut în 1890 în localitatea Abramțevo, dar centrul de confecționare a devenit Serghiev-Posad.

Povestea a început de la ouăle de Paști viu colorate care se realizau în vechime din lemn pictat. Și japonezii au o astfel de jucărie – ceea ce e logic – doar că aceasta reprezintă un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe. Darumu sau budistul Fukuruma, păpușă alcătuită din cinci figurine.

Povestea păpușii rusești pornește de la pictorul rus Serghei Maliutin, care ținea într-o mână un ou pictat și în alta figurina japoneză, de aici pornind ideea. După indicațiile pictorului, strungarul Zvezdocikin a realizat păpușile și așa s-a născut Matrioșka, o fetiță îmbrăcată în sarafan rusesc, cu șalul ei și un cocoș negru în brațe. Ce-a de-a opta figurină, și cea mai mică, înfățișează un bebeluș în fașă. Astfel păpușile devenind un simbol al fertilității.

Dacă nu știați – că eu nu știam – există și muzee matrioșcice, primul dintre ele, care deține aproximativ paisprezece mii de exemplare, a fost deschis în Moscova în 2001. De la regiune la regiune păpușa este altfel reprezentată, în unele fiind și flăcăi buni de luptă. Așa că păpușa asta are o adevărată istorie în spate. Ceea ce mi se pare cu adevărat remarcabil e că tot ceea ce dețin rușii, chiar dacă pare nesemnificativ, e încărcat de simboluri pe care nu le-au uitat. Din păcate noi le-am uitat demult pe ale noastre. Abia ne mai amintim cine suntem fără să ne englezim sau franțuzim, așa, că pare interesant. Uite de aia îi admir eu pe ruși. Ei nu uită și nu își vorbesc limba cu englezisme și alte amestecături.