Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Recenzii și baliverne

Fata dinainte – că tot s-a terminat vacanța

June 5, 2017by Oana MujeaNo Comments

Fata-dinainte-cover-1-1290x500

J.P Delaney – Fata dinainte

Acum, că tot s-a terminat vacanța, poate că nu o să mai aveți timp de o carte, doar că asta merită. Merită de un milion de ori.

J.P Delaney este un pseudonim și, de asemenea, primul thriller psihologic publicat sub acesta e cel despre care tocmai vreau să vă vorbesc. 

Imaginați-vă casa parfectă. Sigură, non-conformistă, cu foarte mult spațiu, deși nu este foarte mare. O grădină pentru meditații și totul pus într-o regulă maniacală. O casă specială. O casă pe care nu o mai are nimeni. Unică. Și, de asemenea, cu o chirie modică. 

Totul pornește de la o cerere: “Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră”.

Vorbim aici despre două femei, cea de atunci și cea de acum. Cea de atunci este Emma, iar cea de acum este Jane. Emma, femeia de dinainte, alături de iubitul ei Simon, după ce casa lor este spartă, caută un apartament pe care să și-l permită dar să fie și sigur.  Cum nimic sigur nu e de ajuns cu bugetul lor, agentul imobiliar le propune One Folgate Street, o casă specială construită de unul dintre cei mai mari arhitecți. Doar că pentru a locui acolo cei doi trebuie să răspunduă unui chestionar cu foarte multe întrebări ciudate și să accepte cam vreo 200 de condiții. Cei doi, după ce văd casa, decid că vor să încerce. Ultima probă fiind un interviu chiar cu arhitectul Edward Monkford. După ce răspund chestionarului ciudat și acceptă toate condițiile, Edward îi cheamă la un interviu în urma căruia acceptă ca cei doi să se mute în casă. 

Casa este un fel de Monitor. Alarmă de pe telefon, duș cu senzori pentru fiecare utilizator, lumină aleasă în funcție de dispoziție și Menajera care monitorizează organismul locuitorilor. Știe câte calorii au consumat, cât au slăbit sau dacă riscă vreo boală. 

Emma este o persoană dezordonată, dar, pentru casa aceea, acceptă toate compromisurile.

Jane, cea de acum, după ce pierde un copil decide să se mute în One Folgate Street. Trece prin aceleași teste ca și Emma și la fel ca Emma începe o aventură cu Edward. Doar că aceasta nu știe toate detaliile. Încet află despre moartea suspectă a Emmei în acea casă, despre aventura ei cu pretențiosul și ciudatul Edward. În timp ce relația ei cu maniacul arhitect evoluează, aceasta merge și pe urmele Emmei. Cum nu află nimic de la Edward începe propria investigație. Ajunge la psihiatra Emmei și mai târziu se împrietenește cu Simon. Toți aceștia încep să-i implementeze lui Jane ideea că Edward este periculos, cu toate că ea nu simte asta nicio clipă. În timp ce investighează află tot felul de lucruri ciudate despre Emma care o pun pe gânduri serios în privința sănătății ei mintale. Dar, până la urmă, începe și ea să simtă pericolul.

Cartea este atât de bine construită că este foarte ciudat de povestit, dar, cu siguranță poate fi trăită pagină cu pagină. O carte atât de bună n-am mai citit de atât de mult timp că nu am putut să o las din mână până la final. 

O recomand cu toată seriozitatea!

Recenzii și baliverne

Când psihologii au nevoie de psihiatrii și guvernele se joacă cu mințile oamenilor

May 8, 2017by Oana MujeaNo Comments

N-am fast sfidătoare degaba, iată că e și un folos.

sindromul_1_fullsize

Am cartea asta prin casă de vreo trei sau patru ani. Mă tot uitam la ea – nu cred să fi fost valabil și invers – și treceam la următoarea. Ce să zic? Ceva nu mă atrăgea. Dar e o vorbă, fiecare carte trebuie citită la timpul ei. Bine, recunosc, timpul a fost ușor forțat pentru că, în acest moment, am același sentiment de “lasă-mă” față de “Hoțul de cărți” și n-aș putea să explic motivul.

Ei bine, în disperare de cauză am pus mâna pe “Sindromul” și mi-am impus să citesc. Mi-am urlat în minte “gata cu știrile și filmele, fă ceva util cu mintea ta” – recunosc, urlu des la mine, altfel nu aș face nimic. Și iată că o încep și după primele 50 de pagini, destul de drăguțe, mă cam plictisesc. Dar zic în mintea mea: “hai măcar până la o sută, dacă nu arunc-o”, dar n-am mai apucat să ajung la cifra magică pentru că mă prinsese în vrajă. 

Culmea e că subiectul e foarte actual și acum. Așa cum noi toți, până la urmă, facem cursuri de persuasiuni și manipulare a maselor – sigur, unii o facem conștient pentru că ne dorim, alții mai puțin conștient – și psihiatria, psihanaliza și experiemtele ce au la bază creierul uman s-au dezvoltat. Pentru că nu toți oamenii pot fi supuși prin tehnici de manipulare, iată că există și metode mai barbare dar cu rezultate sigure. Și, cumva, sunt convinsă că acestea chiar se fac iar unii oameni, poate eu, poate tu, chiar îndeplinesc ce li se dictează fără să își dea seama de lucrul ăsta. 

Exact asta se întâmplă și cu eroul nostru, un anume Jeff Duran care se crede doctor în psihiatrie clinică. Da, am zis bine, se crede, pentru că el chiar era psihiatru doar că nu avea calitățile pe care diplomele lui spunea că le-ar avea. Ei bine, totul începe când una dintre pacientele lui se sinucide și sora acesteia vrea să-l dea în judecată. De acolo Jeff începe să realizeze cumva că nu prea își mai amintește lucruri din trecutul lui. Cum ar fi părinții, colegii de școală, când i-a căzut primul dinte etc. Amintirile lui erau exacte, adică o amintire o spunea exact la fel de o sută de ori, fără să schimbe niciun cuvânt, ceea ce niciun om normal nu poate face, pentru că amintirile noastre se schimbă în funcție de context și niciodată nu au aceeași acuratețe. Când avocata, soara pacientei moarte, vine la el acasă alături de un detectiv particular și sunt atacați, aceștia își dau seama că sunt într-un pericol real. Chiar dacă Jeff nu înțelegea de ce și uneori își dădea seama că nu se simte a fi el, nici nu avea alte răspunsuri decât cele pe care creierul său le percepea. 

Avocata insistă să-l ducă la un doctor care făcea minuni cu memoria oamenilor și atunci descoperă că avea un cip în creier. Toate amintirile sale fuseseră modificate, la fel și numele, dar și viața lui. Ultimii cinci ani îi trăise în corpul lui, dar cu o minte hipnotizată căreia i se dădeau impulsuri pentru a nu se întoarce la vechea viață. 

Experimentele guvernamentale din 60′ revin în America zilelor noastre și astfel cei doi află ce s-a întâmplat atât cu sora avocatei, dar și cu doctorul. 

Intriga este destul de complicată, dar, în același timp realistă. Nu pare a fi doar o fantezie, mai ales că despre astfel de experimente s-a mai vorbit de-a lungul timpului. Este un roman alert, plin de neprevăzut și cu o psihologie terifiantă. Merită citit fiecare rând, pentru că vă va pune pe gânduri. 

Lectură plăcută!

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics