Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Mintea mea cu ale ei, Scriu

Pe vremea când eram scriitor

January 3, 2018by Oana MujeaNo Comments

În vremea când eram scriitor full time – că mai scriam și la Media Pro – și lansam alături de Lucia Verona și Adrian Năstase – da, el, “penalul”, știu că nu vă convine – și sala era plină ochi. Participa inclusiv Gabriela Firea, Corina Crețu și da, ne-am băut cafeaua și cu Ion Iliescu, pentru că mie nu îmi e rușine să recunosc, ba chiar sunt mândră. Pentru că, oricum aș fi eu, moartea nu am dorit-o nimănui, iar politicianul de clasă l-am recunoscut oriunde. În vremea aceea când eu și Mana Ciutacu ne cumpăram genți de la turci și ne blamau cucoanele pe net că suntem mult prea bogate și ostentative – fără să știe că dădusem un maxim de cincizeci de euro pe gențile noastre de fițe, ei bine, da, pe vremea aia cred că eram cel mai timid om din lume. Cumva, atunci s-a întâmplat să fiu și în top zece bloggeri, că deh, nu era Facebook la modă și tot cumva se întâmpla să merg la toate întâlnirile cu acei politicieni “penali” la care, culmea, veneau și ceilalți bloggeri. Și Doamne cum le mai pupau ei dosurile, dar acum au uitat. Eu n-am uitat, am fost acolo, am văzut și ca să vezi, am și poze.

Acum, majoritate dintre ei, nu vorbesc despre Daniel, măcar el a rămas așa cum îl știu, fac înconjurul televiziunilor spunând cât de nașpa sunt oamenii ăia care atunci îi invitau la dineuri de elită, iar unii dintre ei – spre deosebire de dobitoaca de mine – mai primeau și sponsorizări – că doar de aia s-au ridicat de nu le mai ajungi la nas și se prefac că nu te-au cunoscut niciodată.

Tot în vremea aia era așa un fel de frăție a celor mai cunoscuți bloggeri. Eram, majoritatea, mici și emoționați de ceea ce ni se întâmplă. Intrasem în liga mare peste noapte. Am cunoscut atunci oameni pe care alții nu-i cunosc într-o viață. Doar că unora le-a rămas coloana acolo unde trebuie, pe când celorlalți… În vremurile acelea dacă strigam la unul dintre ei să vină să-mi prezinte o carte nici nu se punea problema să nu, azi… nu își amintesc prea bine de unde să mă ia. O, da, pe vremea aceea era și Adi Hădean în gașcă, nu zic că omul ar zice nu acum, dar parcă faima i s-a urcat și lui la cap și a schimbat puțin destinația. A uitat că se întâlnea cu noi pe te miri unde și ne gătea pe unde apuca.

Atunci aveam impresia că oamenii sunt oameni. Cât de mult m-am înșelat. Ei, stați calmi, mi-a trecut. Până și Adrian Năstase și-a amintit de mine prin târgurile ulterioare lansărilor noastre împreună, dar na, unii stau mai bine cu memoria și chiar dacă sunt “aroganți”, îi mai ajută bunul simț.

Nu știu dacă îmi e dor neapărat de acele timpuri. Pentru că zi de zi descopăr alți scriitori unii mai buni decât alții: Cristina Nemerovschi, Lorena Lupu pe care o știu de mult timp și care știe să scrie într-un mare fel. Trăiește toate poveștile pe care le pune pe hârtie, Monica Ramirez care mi-a fost și colegă ceva ani și a rămas om. Pe partea celaltă am reușit să dau și de oameni de “Facebook” dacă le pot spune așa încântați să promoveze autorul român. Aici aș încadra-o pe jumătate și pe Violeta Loredana Pascal, cu toate că ea are și un site de profil.

Ideea e că din 2008 de când îi știu pe majoritatea am impresia că fiecare în parte ne luptăm cu o piață a cărții destul de nișată. Ne ridicăm și coborâm și tot așa. Și dacă pierdem chiar și un an fără să avem ceva spectaculos – ba chiar și ceva prostește de spus – suntem îngropați de vii, adică uitați pe undeva prin colțurile site-urile și a librăriilor. De bine, de rău, niciunul dintre noi nu s-a îngropat prea adânc, ceea ce, cred eu, ne mai dă niște speranțe. Și într-o zi voi spune: “Azi când sunt scriitor…”, spre infarctul unora 😀

 

Mintea mea cu ale ei

Tot despre scris cu PRwave.

March 8, 2016by Oana MujeaNo Comments

scris

 

Așa cum v-am spus și săptămâna trecută, am făcut un mini serial alături de Loredana Violeta Pascal și PRwave, material pe care-l puteți citi aici, aceasta fiind partea a doua, pentru că prima o puteți citi aici dacă nu ați făcut-o deja. 

Nu știu dacă demolez mituri, dacă e ceva de demolat, poate doar mitul scriitorului de succes și al scrierilor intelectuale și comerciale. De parcă ce e comercial nu poate fi și intelectual. În fine, despre asta vă voi spune în ultima parte. Îi mulțumesc din nou Violetei pentru șansa asta. Și îi doresc să aibă cel mai sănătos și frumos copil din lume, pentru că azi e ziua ei mai mult decât a oricui altcuiva. La mulți ani, mămico!

Mintea mea cu ale ei

Despre scriitori cu PRWave

March 1, 2016by Oana Mujea2 Comments

scris

Săptămâna trecută Violeta Loredana Pascal și implicit PRWave mi-a făcut o propunere, dar eu aș spune că am luat-o ca pe o provocare. Ei bine. Violeta m-a rugat dacă vreau să scriu un articol despre ce înseamnă să fii scriitor în țărișoara asta. Mi-a plăcut, dar mi s-a părut totuși greu, mai ales când mi-a spus că pot să o fac și în episoade. Mă gândeam cu teamă ce să spun pentru a avea chiar episod, da, asta până m-am apucat de scris și ce să vedeți, mi-am dat seama că am atât de multe de spus că patru pagini A4 ori să-mi ajungă doar dacă mă zgârcesc la vorbă.

Nu vă panicați că mă zgârcesc, nu o să vă chinui așa tare 🙂 Îi mulțumesc mult Violetei pentru invitație, mai ales că de-a lungul anilor am colaborat bine în multe și diverse conjuncturi. Mi-a fost alături chiar și când nu mă așteptam. Chiar dacă nu avem prea mult timp să ne vedem sau să vorbim, atunci când o facem parcă nu am fi întrerupt niciodată conversația. Mai rar oameni ca ea, mai rar PR-i ca ea. Și pentru a nu vă ține așa în suspans, bine, știu că nu sunteți, cu un click puteți citi prima parte, dar totuși e doar începutul. 

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Ăștia ne ucid în masă!

February 12, 2016by Oana Mujea2 Comments

colectiv_71911300

Poate că sufăr eu de mania persecuției sau de teoria conspirației, dar ceea ce mi-a povestit mama că s-a întâmplat în ultimul timp în Pitești nu mă poate duce cu gândul decât la asasinarea în masă. Am spus-o de la Colectiv că nu e ceea ce pare. Ar fi simplu să fie așa. Acolo s-a vrut pentru a schimba un guvern – care acum are de gând să încalce Constituția cu libertatea de exprimare – dar nu numai pentru asta. Și pentru a ne reuni în turmă, pentru a nu mai gândi și a nu ne mai opune.

În ultimul timp la Spitalul Județean din Pitești au murit niște copii și, din câte știu eu, și un adult – recunosc, știu subiectul doar din ce mi s-a relatat, nu am avut timp să deschid televizorul să văd. Copiii și omul acela au murit din cauza unei răceli aparent banale. Explicația celor de sus a fost oarecum halucinantă, ceea ce mă face să cred că austriecii ne ucid. Povestea spune că în pădurile din Argeș ar exista un virus adus de austrieci care nu a fost niciodată pe teritoriul României.

Părerea mea sinceră și fără pic de echivoc este că acest guvern tehnocrat, în frunte cu președintele și cine o mai trage sforile pe afară, a început să ne ucidă din fașă. E mai simplu așa. Adulții oricum au zilele numărate și pe unii îi mai urmărește și ghinionul, dar natalitatea trebuie redusă pentru că altfel nu au cum să facă față valului de copii inteligenți care se tot nasc și nu au cum să facă față unor personalități care se vor opune. Noi ne-am obișnuit să plecăm frunțile și să ne supunem. Ba de teama de-a nu ne pierde locul de muncă, ba de teama de-a nu deranja pe cine nu trebuie, ba pentru că avem familii la care să ne gândim, așa că tăcerea noastră a devenit parte din conspirația lor și, la rândul nostru, suntem vinovați pentru că ne ținem gurile cu lacăte.

Cu cât ne vor lua mai multe, cu atât ne vor supune mai mult. De ce banii strânși pentru cei de la Colectiv nu au ajuns la victime? S-a chinuit cineva, măcar, să-i întrebe pe cei de sus, de acolo din Olimpul lor? Încet, încet ne reduc ca număr pentru că gurile ni le-au cam închis. Cei puțini care mai vorbesc o fac în zadar, oricum suntem împinși și manipulați de unul dintre cei mai buni PR-i ai istoriei. Nu știu care-i ăla, dar aș putea specula. Dacă ar fi să cred cu adevărat într-o conspirație Mondială, atunci aș merge pe viziunea celor de la “Heros”, adică sfârșitul lumii vine prin eliminarea maselor pentru a rămâne cei care trebuie. O, da, știu, o să-mi atrag iar toate înjurăturile lumii, dar nu îmi pasă. Mie, personal, îmi e indiferent. Nu mi-a fost niciodată teamă de moarte, dar dacă vă gândiți la familiile voastre, ba chiar la voi, s-ar putea să vă dați seama că suntem într-o cușcă de unde nu prea mai avem scăpare. Și vă mai întrebați de ce fug oamenii din țara asta, doar că fug degeaba, iar eu chiar nu sunt nebună fără folos. Zic să stăm și să așteptăm exterminarea. Parcă am fi gândaci de laborator și din când în când ne mai dau cu prafuri. Cel mai puternic supraviețuiește, cei slabi… aia e.

Promovare

După aproape o viață…

January 9, 2016by Oana MujeaNo Comments

SDC11610

Mi-a luat o grămadă de timp, de parcă mă pregăteam pentru un război în Irak… nu, acolo m-aș fi dus repede fără să stau atât. Președintele secției mele de la USR mi-a tot spus să fac cv-ul ăla, dar niciodată n-am găsit timpul necesar. Bine, zilele astea am avut și o grămadă de acte de făcut, de dat un examen practic pentru a-mi veni diploma aia de PR, să scriu că vreau să predau cât mai repede manuscrisul și mi-am ales și eu ditamai subiectul de greu.

Dar așa mă apucă pe mine. Și între acte, scris, examen, învățat rusă și citit vreo trei cărți, iată că mi-a venit inspirația și l-am făcut. Îi mulțumesc lui Victor Gh. Stan pentru răbdare. Adevărul e că dacă nu s-ar fi ținut de capul meu acum nu mai eram aici, fix pe siteul USR secția pentru Tineret și Copii. Gata, acum sunt în regulă.

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics