Nu știu, nu sunt (încă) dictator. Nu sunt nici judecătorul suprem, care o fi el. Nu sunt decât eu. Dar mă întreb dacă tot sunt atâtea lucruri ilegale pe lumea asta, de ce dracului e legal ca unii să trăiască așa, doar pentru că pot.

Și nu mă luați cu aia că mama proștilor e mereu gravidă, pentru că nu are legătură. Eu înțeleg răutatea. O înțeleg din plin în cazul în care cineva și-o cere. I-o dai până la urmă, oricât de răbdător ai fi. Dar e normal să oferi răutate gratuită doar pentru că poți? Dragii mei, ceea ce nu înțelegeți voi e că nu sunteți nemuritori, nimeni nu e. Eu nu știu dacă ce a scris Dante (sigur, asta dacă ați auzit de el că mie îmi e prea somn acum să vă povestesc) e măcar aproape de adevăr. Dar dacă e, fără supărare, unii dintre voi, cât de bine ar duce-o aici și cât de bine s-ar simți făcând rău gratis, așa, moca, de pomană, vorba aia, dacă tot ești în drum de ce nu, dar dincolo, dacă o exista… nu știu ce să zic.

Adică să fim serioși, în Grecia antică era ilegal să te naști urât sau handicapat, de aia au creat ei povestea aia frumoasă cu Labirintul Minotaurului, care chiar există, doar că sigur că nu exista nici un minotaur și nici măcar un tăuraș. Acolo erau aruncați cei mai sus amintiți. Eu n-am nici o problemă, din contră, cu cei urâți sau handicapați, dar cu cei proști, da, da, da.

Știu, știu, să conduci o țară sau chiar un orășel, prostimea e soluția, pentru că ei sunt cei pe care îi faci să meargă cum vrea respectivul. Dar dacă am trăi într-o societate normală – și chiar mă refer la nivel mondial – dacă ai avea IQ-ul mai mic de o sută sau ai fi rău în mod gratuit, ar trebui să se facă un fel de Insula Elena (pentru cei care au mai auzit, în trecere, de Napoleon) și să fie ținuți acolo. Sau, poate, un alt Alcatraz. Nu, să nu fie maltratați, nu are sens, o fac singuri și pe pielea lor, dar și pe a altora. Și cu asta, basta.