… și noi ne așteptăm rândul

De trei săptămâni tot primesc astfel de vești. Sunt șocată și acum. Nu am cunoscut-o personal pe Maria, dar tare mult am ținut la ea. Aveam conversații lungi, inteligente și pline de înțelepciune. Ori de câte ori aveam o problemă apelam la ea și niciodată nu a zis “NU!”. Maria Barbu, poeta, nu mai este. Dar asta nu înseamnă că o voi uita vreodată.

Da, de Vasile Mardare am fost mai apropiată. Ca om. Ca prieten. E drept că mă supăra de cele mai multe ori, dar n-am putut decât să-i spun un singur lucru: “Fă ce crezi că e mai bine!”. Nu a știut niciodată ce e mai bine, dar sper că acum știe și că e liniștit. Am cântat alături de el într-o bucătărie, două bucătării… bine, să fi fost trei. Nu mai știu. Și pentru o perioadă scurtă, cam de o lună, în urmă cu doi ani, am fost șoferul lor – zic lor pentru că erau mai mulți cei care cântau. Vasile spunea niște povești minunate despre perioada în care a stat în casa lui Adrian Păunescu, Doamne, și îl imita atât de bine. O vorbă a lui mi-a rămas dragă: “Ce oameni și femeile astea”, mereu mă amuza.

Doar că săptămâna asta nu a început așa cum a început pentru majoritatea. Luni am aflat că Vasile a decis să plece din lumea asta. Știu că omenirea, în felul ei macabru, l-a chinuit. Multe l-au chinuit în viața asta. Sper doar că într-o zi, când ne vom revedea cu toții, Maria va scrie versurile și noi vom cânta acompaniați, de ce nu, de toți cei din Cenaclul Flacăra care s-au dus.

Din păcate sau nu, moartea nu ocolește pe nimeni. Sigur, știm asta, dar cumva, durerea, amintirile, toate rămân acolo, chiar dacă uneori avem impresia că s-au dus. Nu, nu se duc.

Prietenii mei, puținii mei prieteni care mai sunteți, nu vă mai grăbiți să plecați. Mai stați. Hai să mai stăm cu toții. Viața, din păcate, e făcută din etape. Nu știu dacă bune sau rele. Unii învățăm, alții niciodată, dar parcă prea tineri v-ați grăbit să plecați unii dintre voi.

Nu vă spun adio, nu am de ce. Rămas bun, prietenii mei! Știu că o să ne revedem cu bine, într-o lume, într-o viață, mai bună!

Un om te poate impresiona în multe feluri, dar un copil te poate cuceri de-a dreptul.

Despre Alexia am vorbit pe larg în Financiarpress.ro, adică dați click și aflați ce s-a întâmplat la Vocea României. 

Desigur, într-o publicație nu ai niciodată suficient spațiu pentru a spune tot. Trebuie sintetizat și oferit ceea ce e mai important sau, desigur, ceea ce vedem noi a fi mai important.

V-am spus că Alexia m-a impresionat încă de când am văzut-o. Era emoționată și nu îi venea să creadă că cineva dorește să îi ia un interviu. M-a mirat lucrul acesta pentru că ea este mica noastră vedetă, ziariștii, totuși, într-o lume normală, ar fi trebuit să facă coadă la ușa ei. Un copil talentat, culmea, din județul tău, nu-l ignori. Dacă am fi fost în America presa ar fi scris o lună despre succesul ei. Dar, na, nu suntem.

Un lucru mi-a rămas în cap, un lucru pe care eu, personal, l-am simțit abia după liceu. Și îmi dau seama ce responsabilitate e pe umerii acestor copii și totuși cât de greu o simt.

Din vorbă în vorbă, Alexia îmi spune că și-ar fi dorit să mai fie la grădiniță.

Eu: De ce?

Alexia: Pentru că atunci nu aveam responsabilități.

Eu: Dar ce fel de responsabilități ai tu?

Alexia: Sigur că nu mă gândesc că n-am bani să plătesc banca, dar am responsabilitățile specifice vârstei mele și nu mai am atât de mult timp să mă joc. (După cum vedeți discuțiile din casă despre lipsuri le strânge inconștient în sufletul și minte ei. Cu toate astea părinții nu se plâng nicio clipă și o susțin indiferent de greutăți).

M-a impresionat și m-a speriat în același timp. Eu, la unsprezece ani, nici nu știam cuvântul, dar să îl mai și înțeleg. Atâta maturitate, bun simț, creștere frumoasă, rar mi-a fost dat să văd la o puștoaică de unsprezece ani. Bravo, Alexia! Dar, totuși, nu uita să te joci, să râzi și să fii fericită, viața nu e numai muncă și responsabilitate. Ai nevoie de timp și pentru bucuriile tale, altfel nu vei ști pe unde au trecut toții anii frumoși ai copilăriei.

V-am spus deja despre concertul de la Pitești, Barock, sâmbătă, cu Vasile Mardare și Adi Beznă, dar vi se mai pregătește ceva. Să vedem:

Mine, 22:05, la Băicoi, Club Touche. Vasile Mardare, Adi Beznă și Pițigoi Viorel vor licita un an din viața lor. Și, probabil, fiecare dintre dumneavoastră, cei care veți fi prezenți la eveniment, veți licita măcar o clipă de bucurie. Bucuria de a-i asculta și de-a fi aproape de ei.

SÂMBĂTĂ: PITEȘTI – ca să nu uitați.

Duminică pe înserat, în aceeași formulă, sunteți așteptați în Vâlcea la “Casa Veche”. Muzică live, calitate, cântece de sulfet. Sunt convinsă că veți avea plăcerea de-a fi alături de artiști și de-a vă bucura împreună. 

Weekend plin! 

Șofer am fost de când mă știu. Uneori pentru oameni importanți doar pentru mine, alte ori pentru “vedete”, dar și pentru oameni obișnuiți. Acum sunt șoferul trupei “Contrapunct” și a lui Vasile Mardare. Să ne înțelegem, Vasile Mardare și Contrapunct, în acest moment, sunt o echipă. Deci îi am pe toți pe cap. 

Să trecem la ce vreau să spun. Vasile Mardare este unul dintre cei mai importanți oameni din “Cenaclul Flacăra” și unul dintre oamenii foarte apropiați de marele Adrian Păunescu. Cine să știe mai bine cine era Adrian Păunesc dacă nu Vasile Mardare care a și stat în casa poetului puțin peste patru ani de zile. Are 31 de ani de scenă și multe, multe compoziții superbe. Nici nu mă îndoiesc că fanii nu ar ști despre ce e vorba. 

“Contrapunct” a fost înființat cu mulți ani în urmă, prin ’95, dacă nu mă înșel, de Pițigoi Viorel. De asemenea compozitor, dar și “omul orchestră”, cum îmi place să-l numesc, pentru că nu prea contează ce instrument îi pui în mână, el poate. Și e genial pe improvizații. Poate că nu a auzit o melodie în viața lui, dar în câteva secunde o cântă de parcă ar fi repetat-o cel puțin niște săptămâni. Cel de-al treilea, pentru moment, este Valentin – pentru moment fiindcă vor mai fi și alții în formație. Vali debutează la tobe, fiind un real talent. Împreună, cei trei, pornesc să cucerească țara, nu că nu ar fi deja cucerită. 

Așadar, vineri cei din Lupeni sau din zonă, sunt așteptați la Restaurant-Pub “Valahia” începând cu ora 19.26. Sâmbătă și duminică concertele vor avea loc în alte localități. Dar, pentru mai multe detalii, așteptați informații. Desigur, până la urmă, cred că le fac un jurnal de “nebunii” muzicale. 

… dar cine sunt eu?

Eu bine, aici puteți vedea promo video al piesei, pentru că eu nu știu, momentan, cum să bag un video 😀

Daaaa, azi eu și fostul meu coleg de la agenție, Cristi, am fost la teatru: “Doi români în Europa”, de fapt este estradă și m-am bucurat tare să-i revăd pe cei din formație: George cu saxul, Ionuț cu orga, Claudia voce, iar Giurea părea chiar ok pe scenă, pentru cine cunoaște. Și m-am bucurat și mai mult să-i văd pe soții Dragnea dansând. Sunt făcuți pentru asta și le stă minunat pe orice scenă, în orice loc. Ori de câte ori dansează ei lumea pare a fi mai veselă, mai nelipsită de griji. Nu am de gând să vă povestesc nimic, știu că pozele nu au ieșit prea bine pentru că mi-am uitat aparatul acasă, iar telefonul tot telefon e. Dar vă pot spune că m-am bucurat de spectacol ca un copil de o acadea. Apoi am primiti botoși :D, asta era în afara contextului.

Oricum, v-aș sfătui, dacă mai prindeți piesa, să mergeți neapărat. Muzică bună, dansatori desăvârșiți, actori buni, subiect la zi care sigur o să vă încânte. Așa că vom lăsa câteva imagini să grăiască.