J.P Delaney – Fata dinainte

Acum, că tot s-a terminat vacanța, poate că nu o să mai aveți timp de o carte, doar că asta merită. Merită de un milion de ori.

J.P Delaney este un pseudonim și, de asemenea, primul thriller psihologic publicat sub acesta e cel despre care tocmai vreau să vă vorbesc. 

Imaginați-vă casa parfectă. Sigură, non-conformistă, cu foarte mult spațiu, deși nu este foarte mare. O grădină pentru meditații și totul pus într-o regulă maniacală. O casă specială. O casă pe care nu o mai are nimeni. Unică. Și, de asemenea, cu o chirie modică. 

Totul pornește de la o cerere: “Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră”.

Vorbim aici despre două femei, cea de atunci și cea de acum. Cea de atunci este Emma, iar cea de acum este Jane. Emma, femeia de dinainte, alături de iubitul ei Simon, după ce casa lor este spartă, caută un apartament pe care să și-l permită dar să fie și sigur.  Cum nimic sigur nu e de ajuns cu bugetul lor, agentul imobiliar le propune One Folgate Street, o casă specială construită de unul dintre cei mai mari arhitecți. Doar că pentru a locui acolo cei doi trebuie să răspunduă unui chestionar cu foarte multe întrebări ciudate și să accepte cam vreo 200 de condiții. Cei doi, după ce văd casa, decid că vor să încerce. Ultima probă fiind un interviu chiar cu arhitectul Edward Monkford. După ce răspund chestionarului ciudat și acceptă toate condițiile, Edward îi cheamă la un interviu în urma căruia acceptă ca cei doi să se mute în casă. 

Casa este un fel de Monitor. Alarmă de pe telefon, duș cu senzori pentru fiecare utilizator, lumină aleasă în funcție de dispoziție și Menajera care monitorizează organismul locuitorilor. Știe câte calorii au consumat, cât au slăbit sau dacă riscă vreo boală. 

Emma este o persoană dezordonată, dar, pentru casa aceea, acceptă toate compromisurile.

Jane, cea de acum, după ce pierde un copil decide să se mute în One Folgate Street. Trece prin aceleași teste ca și Emma și la fel ca Emma începe o aventură cu Edward. Doar că aceasta nu știe toate detaliile. Încet află despre moartea suspectă a Emmei în acea casă, despre aventura ei cu pretențiosul și ciudatul Edward. În timp ce relația ei cu maniacul arhitect evoluează, aceasta merge și pe urmele Emmei. Cum nu află nimic de la Edward începe propria investigație. Ajunge la psihiatra Emmei și mai târziu se împrietenește cu Simon. Toți aceștia încep să-i implementeze lui Jane ideea că Edward este periculos, cu toate că ea nu simte asta nicio clipă. În timp ce investighează află tot felul de lucruri ciudate despre Emma care o pun pe gânduri serios în privința sănătății ei mintale. Dar, până la urmă, începe și ea să simtă pericolul.

Cartea este atât de bine construită că este foarte ciudat de povestit, dar, cu siguranță poate fi trăită pagină cu pagină. O carte atât de bună n-am mai citit de atât de mult timp că nu am putut să o las din mână până la final. 

O recomand cu toată seriozitatea!

Da, șoc și groază, n-am mai scris de patru zile și am fost urecheată.

Eh, e ceva vreme de când am decis că trebuie să dezvălui acest mister care se plimbă în jurul meu. Da, știu, cunoscuții nu mă mai cunosc, iar cei pe care nu-i știam mi-au devenit prieteni. Cea mai mare întrebare a unora sau a altora a fost de ce n-am mai ținut legătura. Bine, pe lângă faptul că mă enervați, ceea ce deja știați, da, da, de vreun an se întâmplă ceva în viața mea. Ceva ce nu știe nimeni încă. Bine, e ceva ce n-am știut nici eu până de curând, dar, cumva, subconștient, am știut că trebuie să stau și să aștept. Nu știam exact ce sau de ce sau pe cine, dar mna, așa simțeam eu. Și ceea ce am simțit s-a devoalat într-una din zilele astea.

Să stai un an ca să-ți dai seama e nebunie curată. Hai, fie, nu a fost chiar un an, dar pe acolo.

Nu, nu veți afla azi pentru că am treabă și n-am chef să vă spun. Dar vă spun curând, curând. Știu, pentru unii va fi un șoc. Mai ales pentru cei care cunosc personajele, dar, din nou, asta e, nu-mi pasă. Șocurile voastre nu mă afectează, din contră :))

Trebuie să recunosc că-mi place. Nu m-am mai uitat de ceva vreme la un serial. Urmăresc câteva destul de bune când și când. Când am văzut că a apărut Dickensian m-am gândit că se reia “Poveste de Crăciun” a lui Charels Dickens, dar nici vorbă de așa ceva. Mă rog, ba da, dar nu.

De fapt este un serial polițist care conține toate personajele din “Poveste de Crăciun”. Se menține perioada. Scrooge, face ce știe el mai bine, adică dă bani cu camătă, în timp ce partenerul său Marley este ucis. Aici este adevărata poveste. Pe lângă viața celorlalte personaje în jurul cărora scenaristul s-a învârtit foarte frumos: vieți ruinate din cauza averilor, fericirea e mai mare a celor săraci, căsătorii aranjate, hoți, târfe și “domni” în toată regula care vor să pună mâna pe banii doamnelor. Depravarea, firește, nu lipsește. Oricum Londra acelor timpuri a fost una a depravării ipocrite. Toți erau domni, dar toți urmăreau ceva. Mă rog, nu cred că s-a schimbat mare lucru în sensul acesta nici acum.

Oricum, povestea se învârte în jurul morții lui Marley. Ucigașul trebuie găsit, chiar dacă victima a fost de o depravare și o răutate ieșită din comun. Dar când e crimă, e crimă.

Dacă vă place Dickens și dacă vreți să vedeți povestea din jurul poveștii, Anglia aceea întunecată, searbădă, plină de petreceri, dar și de sărăcie, atunci chiar recomand serialul. Este o adevărată încântare pentru orice iubitor al lui Dickens, dar mai ales este o adevărată încântare să privești lumea de atunci după ce a avansat atât de mult totul. Eu zic să vă bucurați de serial, face parte din categoria celor foarte bune.