Personal țin foarte mult la libertatea de exprimare. Am prieteni care nu sunt de acord cu opiniile mele, ceea ce este foarte bine. Și cu toate astea suntem prieteni foarte buni, pentru că ne respectăm părerile, chiar dacă nu sunt pe aceeași lungime. Există familii care nu au aceleași păreri, dar asta nu înseamnă că se iau de gât și își înfig cuțitul în spate. Libertatea de exprimare ne-a fost oferită printr-o Revoluție și o așa zisă democrație. Acum, istericii băsiști, încearcă să ne reducă pe toți la tăcere. Ok, sunt de acord și cu asta. Sunt sigură că unii o fac din convingere. Pot băga mâna în foc că cel puțin jumătate dintre ei cred cu tărie în ceea ce li se spune să facă. Să facă, e părerea lor. Despre ăia plătiți să facă PR în acest sens nu vorbim, cu toate că au și ei interesul lor. Banul e un interes. Imoral dar perfect legal. Așa că…

Repet. Personal cred în rahatul ăla de telecomandă. Sunt convinsă că dacă dați peste un film care nu vă place schimbați programul, dar nu cereți să se închidă postul, pentru că dacă ați fi făcut asta, în topul filmelor cretine, PRO TV-ul ar fi trebuit închis de când l-au lansat. Părerea mea. Același lucru se întâmplă și când e vorba despre emisiuni de divertisment sau știri sau ce mai vreți voi.

Din păcate, ceea ce se spune acum e adevărat. FRICA a pus stăpânire pe România. Frica de-a vorbi. Nu mai poți avea păreri proprii, bune, proaste, rele sau nu. Pur și simplu, dacă nu ești în turmă riști să rămâi fără pâine – și chiar știu ce vorbesc – riști să ajungi interogat de DNA, așa, că au ei chef, riști să fii dat afară din casă de ANAF. Riști. Și atunci, oricât ai gândi și ai vrea să urli, nu o faci. Iar dacă o faci, o faci așa cum te duce interesul, nu neapărat conștiința sau ceea ce te reprezintă.

Cam asta este România acum. O țară împărțită. Nu de azi, nu de ieri, o țară împărțită de peste douăzeci de ani. Ne-am împărțit între rău și răul cel mai mic. Când ar fi trebuit să fim uniți în bine sau foarte bine. Nu mai există așa ceva. Între două rele noi alegem răul cel mai mic. Ne înjurăm, ne creem disconfort unii altora, ne, ne…

Păcat, astăzi România e un ONG. Asta este realitatea. Cine nu este în acest mare ONG organizat scapă doar dacă poate. Și da, libertatea de exprimare e prost înțeleasă. Prin asta înțelegem că putem jigni, înjura și toate cele, nu le enumăr pe toate pentru că le știți și voi. Libertatea de exprimare îți dă dreptul de-a spune liber ceea ce gândești fără a aduce prejudicii celorlalți. Fără a te manifesta ca un cretin. Ai dreptul de-a fi sau nu de acord. E dreptul fiecăruia. Dar nu ai nici un drept să închizi gura unor oameni doar pentru că nu îți place ție Băsescu, DNA sau cine ești în spatele acelor sfori.

Da, am văzut că mulți sunt deranjați de cei care spun că au făcut Revoluție pentru a se putea exprima liber. Chiar dacă a fost lovitură de stat, ca să nu ne ascundem în spatele cuvintelor, unii au ieșit în stradă pentru că au vrut cu adevărat să aibă drepturi și să nu mai trăiască în teroare. Să poată vorbi fără să fie arestați, să se poate simți liberi cugetători. Îmi pare rău să vă anunț, dar România e sub teroare. Și de data asta e una mult, mult mai mare decât în timpul comunismului, măcar atunci nu ți se dădea impresia că ai avea drepturi. Acum ți se dă această impresie ca să poți fi săltat de pe stradă. Atunci fiecare știa ce riscă, acum unii suntem mai inconștienți.

Asta e România ONG! Păi ce să zic, Să Trăiți Bine! Poate vă iese că mie nu.