Trebuie să recunosc că-mi place. Nu m-am mai uitat de ceva vreme la un serial. Urmăresc câteva destul de bune când și când. Când am văzut că a apărut Dickensian m-am gândit că se reia “Poveste de Crăciun” a lui Charels Dickens, dar nici vorbă de așa ceva. Mă rog, ba da, dar nu.

De fapt este un serial polițist care conține toate personajele din “Poveste de Crăciun”. Se menține perioada. Scrooge, face ce știe el mai bine, adică dă bani cu camătă, în timp ce partenerul său Marley este ucis. Aici este adevărata poveste. Pe lângă viața celorlalte personaje în jurul cărora scenaristul s-a învârtit foarte frumos: vieți ruinate din cauza averilor, fericirea e mai mare a celor săraci, căsătorii aranjate, hoți, târfe și “domni” în toată regula care vor să pună mâna pe banii doamnelor. Depravarea, firește, nu lipsește. Oricum Londra acelor timpuri a fost una a depravării ipocrite. Toți erau domni, dar toți urmăreau ceva. Mă rog, nu cred că s-a schimbat mare lucru în sensul acesta nici acum.

Oricum, povestea se învârte în jurul morții lui Marley. Ucigașul trebuie găsit, chiar dacă victima a fost de o depravare și o răutate ieșită din comun. Dar când e crimă, e crimă.

Dacă vă place Dickens și dacă vreți să vedeți povestea din jurul poveștii, Anglia aceea întunecată, searbădă, plină de petreceri, dar și de sărăcie, atunci chiar recomand serialul. Este o adevărată încântare pentru orice iubitor al lui Dickens, dar mai ales este o adevărată încântare să privești lumea de atunci după ce a avansat atât de mult totul. Eu zic să vă bucurați de serial, face parte din categoria celor foarte bune.

Nu mai știu cine a spus asta, dar sigur era un copil și se referea la mâncare. Eu mă refer la o carte.

Am zis să citesc și eu ceva mai romance, că doar așa scrie pe copertă. Să-mi mai aduc și eu aminte de cărțile alea gen Lorelei – firește că nu credeam să se compare – în schimb am dat peste un thriller. Bun și ăsta. Îmi plac cărțile cu acțiune, mai ales dacă acțiunea e bună și subiectul fierbinte. Da, partea aia de thriller e bună. Povestea este una care li s-ar potrivi asociațiilor non-profit din românica, de minune. Și ca să vă spun pe scurt, un fost pușcăriaș, contabil, este angajat de o organizație care se ocupă de veteranii de război sau de militarii pensionați care o duc rău. Numai că nenea ăsta descoperă că umilii comandanți – foști comandanți – care stau în fruntea organizației, și câțiva mercenari, au furat vreo șase miliarde de dolari pe care aveau de gând să i le pună lui în cârcă. Așa că omul mută banii într-un cont unde nici dracu’ nu s-ar fi gândit să-i caute, îi scrie o scrisoare ficei lui cu numărul contului și îi lasă un mesaj în care-i spune să fugă știind ea unde. Apoi omul moare strivit sub șine – exact ce îmi doresc și eu de la viață.

De aici începe aventura. Anna primește mesajul disperat al tatălui care-i spune doar că va ști unde să găsească scrisoarea și să fugă la acel om în care el are încredere și care trebuie să-și țină promisiunea. Anna profesoară, violată la șaisprezece ani de fratele ei vitreg o ia la fugă și ajunge la fostul coleg de celulă al tatălui ei, Brent, un pictor respectat și plin de bani – sigur că lucrările lui erau sub pseudonim. Tipul din ăla de o frumusețe rară, adică așa cum sunt bărbații în filme, dar fusese condamnat pe viață pentru că și-a ucis tatăl la șaisprezece ani, însă, după douăzeci de ani de închisoare, arestul la domiciliu li s-a părut firesc judecătorilor, mai ales că un timp a fost chiar un deținut model.

De altfel el nu era chiar un model, spiritual vorbind. Omul pus pe treaba lui lua capul oricui îi încălca proprietatea sau îi amenința viața, cu toate astea nu se poate spune că era violent, poate cam nervos. În fine. Aceste două personaje nu le-am înțeles. Intriga e bine construită ca un film bunicel de acțiune la care merită să-ți pierzi timpul așa să vină somnul. Dar personajele sunt varză. Anna nu mai făcuse sex de la viol, dar pe Brent aproape că-l violează ea. Brent nu iubea pe nimeni, dar Anna, chiar dacă o respinge, o iubește la nebunie. Personaje complicate uneori fără logică, dar nu contează nici asta.

Ideea e că ăștia doi trec printr-o grămadă de lucruri neplăcute, riscând ca Brent să ajungă din nou după gratii pentru tot restul vieții lui, dar îi promisese lui Davis și voia să i-o tot tragă Annei, așa că merita riscul. Pe lângă asta tot apar frustrările lor și jocul de-a te vreau, dar nu te vreau. Amintirile, durerile și, firește, o grămadă de morți în jur. Dar, vă spun cu onestitate, finalul e neașteptat, nu din partea ăstora doi, la ăștia mă așteptam să se lege unul de altul, dar din punctul de vedere al anchetei, uite că nici eu n-am bănuit cine i-a înscenat prima oară furtul lui Davis, pentru că, până la urmă, despre asta este vorba. Despre cine i-a înscenat prima oară de-a ajuns după gratii că acum știm clar despre cine este vorba. Ehe, și iar regrete din partea Annei și a mamei ei că nu l-au crezut… ce să mai, merită citită într-o seară ploioasă, mai ales că în ciuda faptului că e destul de grosuță e foarte ieftină. Așa că nu dați buzna, dar mai gândiți-vă!